dan-puican-volum-de-annie-musca

„Epoca de aur a teatrului radiofonic îşi datorează strălucirea şi gloria minunatului Dan Puican, a cărui viaţă s-a confundat, timp de jumătate de secol, cu destinul instituţiei pe care a slujit-o cu fidelitate şi credinţă” – scrie Radu Beligan în preambulul volumului Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” pe care Annie Muscă l-a adăugat preocupării ei statornice pentru marile nume ale teatrului românesc.

dan puican biografie de annie musca

Elegant şi de citit cu plăcere, scrisul lui Annie Muscă urmăreşte reacţia cititorului, îi precede gesturile şi aduce, cu fiecare pagină, noi şi noi informaţii. Câţi dintre noi ştiau că regizorul a fost căsătorit (la începutul drumului lor în teatru) cu Stela Popescu? Sau… câţi îşi imaginează că Dan Puican este pasionat de şofat? Nimeni însă nu se îndoieşte de marea lui dragoste pentru teatru şi pentru cei împreună cu care a lucrat. Iată, inserate în povestea vieţii lui, câteva cuvinte despre o actriţă cu totul specială: „Cu Silvia Chicoş am avut o lungă şi frumoasă prietenie. Păstrez şi azi cărţile poştale pe care mi le trimitea din străinătate. Paleta largă de voci pe care o deţinea Silvia Chicoş a creat în Radio un univers al copilăriei fără seamăn.” Autoarea, dincolo de acribia absolut necesară unui asemenea demers, ne cucereşte cu prospeţimea notaţiei şi cu umorul subtil pe care ştie să i-l surprindă interlocutorului: „Dan Puican a înţeles de-a lungul carierei sale că a fi regizor este ca şi când ai fi actor: trebuie să ai şansă. Îşi aminteşte cum, în 1951, celebrul actor rus Nikolai Cerkasov se afla într-o vizită în Institutul de teatru şi studenţii i-au cerut o definiţie a talentului. Cerkasov – îşi aminteşte Dan Puican – a răspuns: talentul înseamnă să ai nota 8 la aptitudini, nota 9 la muncă şi nota 10 la… şansă.” Sau: „Altădată imprimam o piesă cu ea (Vasilica Tastaman – n. n.), cu Jeannot Marinescu, în vogă atunci, şi cu Virgil Ogăşanu. La opt fără zece dimineaţa îi găsesc pe cei doi, abătuţi, la poartă… – Ce-i cu voi? Ce s-a întâmplat? – Ni s-a interzis să mai intrăm în Radio. – De ce? – Lui Jeannot, că are blugi, iar mie, că am plete. Mă duc la subofiţer, îl întreb ce se întâmplă, dar în timpul acesta se apropia Vasilica. Era opt fără cinci. Cel de la poartă, văzând-o că poartă blugi, o opreşte: – Nu aveţi voie să intraţi! – Dar de ce?, a întrebat Vasilica mirată. – Pentru că purtaţi blugi… – Şi ce-i cu asta? – Nu aveţi voie să intraţi atât timp cât sunteţi îmbrăcată în blugi. Atunci, imprevizibila şi fermecătoarea Vasilica face un gest care îl şochează pe subofiţer: – Aaa, foarte bine, atunci n-o să mai port blugi. (Şi îşi dă blugii jos.)”

vasilica tastaman

Vasilica Tastaman

Partea cea mai savuroasă a poveştii abia acum urmează… Şi o veţi citi, cu siguranţă, în cartea lui Annie Muscă. O carte care se citeşte dintr-o suflare şi care îţi aduce aproape un om de teatru redutabil. Citește cronica integral în Yorick.ro.

Marina Roman

costintuchilaCARTEA DE TEATRUannie muscă,biografie dan puican annie musca,carti despre teatru,întamplări cu actori,marina roman,radio,regizori români,silvia chicos,teatru radiofonic,vasilica tastaman,yorick.ro
„Epoca de aur a teatrului radiofonic îşi datorează strălucirea şi gloria minunatului Dan Puican, a cărui viaţă s-a confundat, timp de jumătate de secol, cu destinul instituţiei pe care a slujit-o cu fidelitate şi credinţă” – scrie Radu Beligan în preambulul volumului Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” pe care...