ne auzim la majestic lansare volum dan puican de annie musca tnr

lansare de carteRedacția Teatru a Societății Române de Radiodifuziune și Editura Adevărul Holding vă invită luni, 3 martie 2014, la ora 11.00, la Clubul Ramada-Majestic din București (Calea Victoriei nr. 38-40), la lansarea volumului Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” de Annie Muscă, apărut la finele anului trecut la Editura Adevărultnr-logo Holding. Evenimentul este programat în cadrul proiectului „Ne auzim la Majestic”, organizat de Redacţia de Teatru şi Ramada-Majestic Bucureşti și va fi moderat de cunoscutul om de radio Costin Tuchilă. Cu participarea regizorului Dan Puican și a autoarei cărții.

lansare carte dan puican de annie musca auditie la majestic

„Epoca de aur a teatrului radiofonic îşi datorează strălucirea şi gloria minunatului Dan Puican, a cărui viaţă s-a confundat, timp de o jumătate de secol, cu destinul instituţiei pe care a slujit-o cu fidelitate şi credinţă”, spune Radu Beligan în prefaţa cărţii. Lansat ca actor, în 1956 şi făcând parte din ceea ce posteritatea a numit „Promoţia de Aur” a Teatrului românesc, fiind coleg, printre alţii cu George Constantin, Amza Pellea, Mircea Albulescu, Draga Olteanu Matei şi Victor Rebengiuc, Dan Puican a preferat să treacă în spatele scenei pentru a marca, definitiv şi diferit decât şi-ar fi închipuit la ora absolvirii UNATC, teatrul românesc.

dan puican

Dan Puican

Volumul dedicat de Annie Muscă lui Dan Puican, prezintă, într-o formulă monografică inedită, în care sunt incluse rememorări și convorbiri cu Dan Puican, cele mai importante momente ale vieţii unuia dintre cei mai importanți regizori de teatru radiofonic, de la copilăria petrecută în Olteniţa natală la emoţia primului contact cu scena de teatru şi de la pasiunea sa pentru teatru, dar şi pentru şofat, până la marile turnee mondiale organizate în compania unor actori de neuitat pentru orice român. Volumul s-a bucurat de un real succes de public la Târgul de Carte Gaudeamus 2013, acolo unde a avut loc şi lansarea oficială și la întâlnirea organizată la Centrul de Presă al Societății Române de Radiodifuziune.

Lansarea se va bucura de prezenţa unora dintre marii actori ai teatrului românesc, cu care Dan Puican a colaborat la cele peste 1000 de piese şi scenarii radiofonice cărora le-a dat viaţă în cariera sa.

annie-musca monografii oameni de teatru biografie dan puican

Annie Muscă

Originară din Odobeștii Vrancei, Annie Muscă a studiat limba franceză în Țara Cantoanelor în anii ’90. A revenit din Fribourg-ul helvet cu nostalgia anilor ’70 și a lansat un original proiect de biografii. Pasionată de viețile altora, se convertește la o profesie aproape inexistentă în România, aceea de biograf.

În 2008, a publicat prima biografie autorizată a omului de televiziune Tudor Vornicu, urmată de Dan Mihăescu. Spovedania unui umorist (Focșani, Editura TERRA, 2010), Ion Miclea. Povestea unui fotograf (Editura Biblioteca Bucureştilor, 2012), Dumitru-Dorin Prunariu, biografia unui cosmonaut (București, Editura Adevărul Holding, București, 2012), unica biografie dedicată singurului cosmonat român, Pantelie Țuțuleasa. Întâlnire cu un alt fel de cineast (Focșani, Editura Terra, 2013).

Publicăm mai jos două fragmente din volumul Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” de Annie Muscă.

[…] Îndrăzneala lui Puican de a tenta marii actori i-a adus admiraţie şi succes. Nimeni nu credea că George Calboreanu va accepta să joace într-o piesă regizată de un tânăr necunoscut, dar poate că norocul acestuia era şi faptul că o colaborare a unui actor cu Radioul era foarte bine plătită.

„Pe vremea aceea colaborările actorilor la Radio se plăteau foarte bine. Dacă un actor avea leafă 1.800 lunar, pentru un rol principal într-o piesă la Radio, un artist al poporului, de exemplu, primea 1.440 de lei. Îmi amintesc de zilele acelea când holurile Radioului erau pline cu actori de prin toate teatrele bucureştene care discutau ca la «radio-şanţ» tot felul de lucruri petrecute în teatrele unde erau angajaţi, aşa cum îmi amintesc şi cozile de actori de la casierie, în ziua remunerării lor…

Regizorul îşi aminteşte că în acea perioadă mai trăia încă dilema între regizorat şi actorie. Despre nereuşita unei astfel de combinaţii i-a vorbit maestrul Calboreanu după ce au făcut lectura pentru scenariu.

„Maestrul Calboreanu m-a luat de braţ şi mi-a spus:

– Domnule Puicane, îmi place cum lucrezi cu actorii, dar ce-ai de gând să faci în viitor?

Am fost sincer şi i-am spus că vreau să merg în teatru să joc din nou. La Baia Mare, unde stătusem patru luni şi nouă zile, făcusem asistenţă de regie pe lângă Miron Niculescu şi Horea Popescu, iar la Braşov, şapte ani pe lângă Sică Alexandrescu, Dinu Negreanu şi Dinu Cernescu.”

Hotărârea de a rămâne definitiv la Radio şi de a nu se mai întoarce în teatru a luat-o imediat-o ce actorul George Calboreanu i-a arătat în ce mod ar putea fi privit un actor, care, după ce primeşte un rolişor în teatru, cheamă actorul din rolul principal să-i dea indicaţii regizorale…

„Pe loc m-am luminat şi am decis să rămân definitiv în Radio.”

dan puican regizori teatru radiofonicDisciplina „de fier“ din vremea aceea îi făcea pe cei care lucrau în această instituţie să fie foarte responsabili de respectarea programului.

„La ora 8.00 trebuia să fim în Radio, iar când aveam şedinţa de dimineaţă nu ni se permitea să lipsim. Dacă întârziai, Pavel Câmpeanu, care făcea prezenţa, te dădea pur şi simplu afară şi îţi punea absent.”

* * *

La un moment dat i s-a dat spre realizare Unda veselă. Ion Vova, creator de unde vesele prin casele românilor, avusese un accident şi era într-un concediu medical mai lung. În perioada aceea, Puican îl cunoaşte în mod direct pe Silviu Brucan, director general al Radioteleviziunii Române, întors recent de la Washington.

„Avea biroul în clădirea Radioului, la etajul 6. Într-o zi de sâmbătă am fost chemat împreună cu actorii la o audiţie cu redactorul-şef şi toată echipa. Toată lumea a ascultat în linişte cele 45 de minute din Unda veselă.

– Bravo! Mi-a plăcut foarte mult, a spus Brucan. Cine a făcut-o?

– Tânărul Puican, a răspuns Virgil Stoenescu.

– Foarte bine! De aici încolo el s-o facă.

Din acel moment mi s-a dat mână liberă şi am făcut peste 150 de emisiuni de varietăţi, fluxuri de trei sau şase ore de Revelion, în fiecare an din 1965 până în 1996 inclusiv. Vova făcea de la 9.00 la 12.00 noaptea, iar eu de la miezul nopţii la 3.00 dimineaţa. Nopţile ni le petreceam acolo împreună cu regizorii muzicali şi cei tehnici, cu marii actori de comedie…”

Întâlnirile mele cu unii dintre oamenii responsabili de zâmbetele ascultătorilor de radio sau de cele ale telespectatorilor m-au determinat să mă gândesc la câteva personalităţi marcante ale vieţii radioului românesc şi nu numai. Cu respect mă înclin în faţa spiritului lui Vasile Voiculescu, poetul şi medicul fără de arginţi, care, alături de profesorul Gheorghe Mugur şi scriitorul Horia Furtună, a picurat în anii ’30 vorbe de duh în „Revista literară radio“.

„Teatrul radiofonic este mai tânăr decât Radioul românesc cu un an. Octogenare amândouă. Ca şi mine, de altfel.”

(Fragment din Capitolul 8, Teatru Radiofonic. Regia: Dan Puican)

dan puican radio anii 70 foto vasile blendea

Dan Puican în anii ’70, în Radio. Fotografii de Vasile Blendea, reproduse din volum

• • •

Rareori regizorului Dan Puican i-a scăpat vreun spectacol de teatru. A urmărit îndeaproape jocul actorilor încă din copilărie, iar la 15-16 ani nu visa să dirijeze peste ani el însuşi la microfonul din radio voci ale elitei actoriceşti.

A avut norocul să se nască în anii ’30 şi să cunoască actori din generaţii diferite. Recunoaşte că a fost nevoit să fure meserie de la maeştrii scenei româneşti, dar şi de la colegii lui care făceau piese de teatru în radio.

„Am avut şansa de a lucra cu cei mai buni slujitori ai scenei deoarece în Bucureşti erau atâtea teatre. I-am iubit şi îi iubesc enorm pe actori, iar ei sper să fi simţit lucrul acesta. De-a lungul carierei mele am trăit nenumărate momente emoţionante vizavi de dragostea ascultătorilor de teatru radiofonic faţă de personajele care îşi jucau rolul la microfon, dar una dintre ele îmi răsare în minte de multe ori. Eram la Cluj, în 2007, şi una dintre piese a fost special jucată pentru elevii Şcolii de Orbi din oraş. Mă aflam în sală şi la un moment dat, din spatele meu aud:

– Ce bun e Silviu Stănculescu!

– I-auzi-l şi pe Candid Stoica!

Am rămas surprins cât de bine cunoşteau vocile. Încă o dată atunci am realizat că vocea rămâne amprenta actorului în piesa rostită la microfon.”

În 1956 se înfiinţase Decada Teatrelor din Provincie. Erau 38 de teatre şi veneau pe rând la Bucureşti să dea reprezentaţii.

„Eram student în ultimul an şi îmi amintesc cum stăteam de dimineaţa până seara la teatru. Se juca atunci la Sala Teatrului Naţional, azi Odeon. Teatrul din Baia Mare, unde urma să fiu repartizat după absolvire, venise la Bucureşti cu «Ultima oră» a lui Mihail Sebastian, pusă în scenă de unul dintre regre¬taţii mei colegi, Mihai Dimiu. Rolul Magdei Minov era jucat de Coca Andronescu, necunoscută în Capitală până atunci. Aceeaşi piesă se juca şi la Bucureşti cu Marcela Rusu în rolul principal, dar noi, studenţii, o aşteptam pe Magda de la Baia Mare, la cabină, fără flori că nu aveam bani, dar cu aplauze. Mi-l amintesc pe Zaharia Stancu, director al Teatrului Naţional pe atunci, care, însoţit de directorul teatrului din Baia Mare, a deschis uşa la cabină spunându-i:

– Bravo, domnişoară, de mâine eşti actriţa Teatrului Naţional.

Iată şansa acelei actriţe alături de care au urmat ani frumoşi de colaborare la Teatrul Radiofonic sau la Unda Veselă.”

Personalităţi puternice din lumea teatrului, născute la început de secol XX l-audan puican foto biografie annie musca marcat pe tânărul îndrăgostit de arta scenică. De la Doamna Lucia Sturdza Bulandra şi Jules Cazaban până la misteriosul George Vraca şi impunătorul George Calboreanu, amândoi născuţi în acelaşi an cu cinematograful românesc, toţi l-au fascinat pe Dan Puican.

„Pe mulţi actori i-am avut profesori. Erau foarte corecţi pe vremea aceea, veridici, aş putea spune. Aura Buzescu, Costache Antoniu, A. Pop Marţian, care era foarte sobru, milităros, apoi George Dem. Loghin, Moni Ghelerter, Marcel Anghelescu, Ion Finteşteanu, Nicolae Bălţăţeanu; eram fan Sică Alexandrescu pentru că făcea distribuţii excelente. Pe Birlic mi-l amintesc bine. Ştiu că îi plăceau femeile, iar în perioada aceea era în divorţ. L-am admirat enorm pe George Vraca. Păcat că era cam mititel, doar 1,70. Era un actor superb, cu un timbru special. Prima oară l-am văzut jucând în piesa «Ruptura», apoi în «Richard al III-lea». Atât de mult mă fascina, încât într-o zi m-am ţinut după el pe Bulevardul Elisabeta, numai să-i urmăresc mersul şi să văd reacţia trecătorilor la întâlnirea cu el în afara scenei. S-a stins prea devreme însă, în primăvara lui ’64, când îmi începeam eu cariera în Radio.”

Fostul student al lui Radu Beligan a colaborat cu marele Ion Finteşteanu, dar şi cu ultimul actor care terminase institutul.

„Sub oblăduirea mea au debutat tineri studenţi. Dan Condurache este unul dintre ei. L-am cunoscut când avea 19 ani, adus de mână de Octavian Cotescu:

– Dane, ia-l pe băiatul ăsta că n-o să-ţi pară rău!

La fel s-a întâmplat şi cu regretatul Adrian Pintea, un actor deosebit pe care l-am iubit la nesfârşit. Au fost perioade când mi-a mulţumit. Fusese exclus la un moment dat de la Teatrul Naţional şi de la Teatrul Nottara, unde juca, poate şi din cauza lui, dar devenise primul actor al Radioului. Atunci am făcut «Fraţii Jderi», alături de alte piese. Niciodată nu uita să-mi mulţumească pentru sprijin, deşi nu era nevoie. Când s-a prăpădit, Dumnezeu să-l odihnească, eram în Argentina, într-un turneu. Am fost la pământ, gândindu-mă la tinereţea şi talentul său.

Pe Florian Pittiş l-am adus la Radio în anul II de studenţie. Prin ’64-’65 am făcut un serial, «Cosma», cu regretaţii Ion Marinescu şi Eugenia Dragomirescu şi-mi trebuia un puşti. La recomandarea profesoarei Elena Negreanu l-am luat pe Pittiş. Îmi amintesc că l-am aşteptat în faţa Radioului şi de atunci, timp de câteva decenii, am avut o colaborare extraordinară cu Moţu.

Pe Dana Dogaru am distribuit-o în ultimul an de studenţie. A jucat foarte mult cu George Constantin. Şi într-o piesă la TVR, intitulată «Întâmplări dintr-o vară frumoasă», în 1980. Aceasta am făcut-o după «Pygmalion». Dana Dogaru era prima actriţă de la Nottara.

Maia Morgenstern abia venise în Bucureşti. Dar se vedea de la prima înregistrare că era înzestrată cu ceva aparte. Timbru deosebit şi impecabilă ţinută.

Aş vrea să cred acum, după atâţia ani, că şi teatrul radiofonic a contribuit la strălucita lor carieră.”

Cei mai tineri actori au primit întotdeauna cu drag sfatul regizorului Puican, acela de a juca continuu.

„Un actor, ca să fie remarcat şi să nu fugă de noroc, trebuie să joace neîncetat.”

(Din Capitolul 9, Mari actori români în viziunea Personajului. Ieri şi azi)

Neguţătorul din Veneţia de William Shakespeare, regia: Dan Puican, 1974. Cu Octavian Cotescu în rolul lui Shylock – fragment

Annie Muscă despre volumul dedicat regizorului Dan Puican

Dan Puican – „Radioul este viața mea”, cronică de Loreta Popa, Revista Teatrală Radio

Revista Teatrului Național Radiofonic, 2–9 martie 2006, realizator: Domnica Țundrea

„Remember”, mari actori români, rubrică de Annie Muscă în Revista Teatrală Radio

„Biografia unui umorist – Dan Mihăescu”, cronică de Ramona Iacobute

costintuchilaCARTEA DE TEATRUactorul dan puican,adevărul holding,annie muscă,biografie dan puican,dan condurache,dan puican radioul este viata mea,dumitru dorin prunariu,george calboreanu,ion finteșetanu,ion miclea,mari actori români,mihai fotino,octavian cotescu la 19 ani,proiectul ne auzm la majestic,radioul este viața mea,ramada majestic bucurești,vasile blendea
Redacția Teatru a Societății Române de Radiodifuziune și Editura Adevărul Holding vă invită luni, 3 martie 2014, la ora 11.00, la Clubul Ramada-Majestic din București (Calea Victoriei nr. 38-40), la lansarea volumului Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” de Annie Muscă, apărut la finele anului trecut la Editura...