serban cionoff cronica dan puican volum de annie musca

Moto: „Epoca de aur a teatrului radiofonic românesc îşi datorează strălucirea şi gloria lui Dan Puican.”

Radu Beligan

dan-puican-biografie-de-annie-musca

Interdicţie la uitare – aşa îşi intitulează Annie Muscă ultimul capitol al cărţii sale Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” (Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2013), dar, la fel de bine, acest generic mi se pare cât se poate de nimerit pentru un ciclu mai cuprinzător de scrieri ale ambiţioasei şi înzestratei autoare, care ar putea cuprinde, alături de cartea de faţă şi pe cele consacrate unor figuri de seamă ale artei noastre: Dan Mihăescu, Pantelie Tuţuleasa, Tudor Vornicu, Ion Miclea. Am scris intenţionat „figuri de seamă ale artei noastre” pentru că, aşa după cum ne convinge Annie Muscă, tot ceea ce au creat aceste nume de referinţă ale cinematografiei, ale televiziunii sau ale fotografiei şi, acum, prin Dan Puican, ale teatrului radiofonic, depăşeşte graniţele strâmte ale evenimentului şi, prin sensurile profunde, prin adevărurile esenţiale pe care le exprimă, se înscrie sub zodia nepieritoare a faptului de artă.

dan puican

Dan Puican

De data aceasta, Annie Muscă şi-a ales ca erou al naraţiunii pe Dan Puican, nume de-a dreptul emblematic al teatrului radiofonic având un palmares uluitor: peste 1 000 de piese montate sub bagheta sa măiestrită, care au avut în distribuţie cele mai importante nume ale teatrului şi cinematografiei româneşti din ultima jumătate a veacului abia încheiat. Acoladă de timp căreia, mă grăbesc să adaug, i se alătură, în chip fericit, şi travaliul pasionat cu care meşterul Dan Puican ne încântă şi astăzi…

Ceea ce cucereşte numaidecât în această povestire, depănată în cuvinte simple dar atât de expresive, este modul în care Annie Muscă, reporter de rară vocaţie a esenţialului, îşi lasă eroul să se mărturisească: „Din cei 80 de ani de viaţă ai mei, 60 sunt doar teatru. Am avut şansa să întâlnesc foarte mulţi oameni de teatru, de la actori până la cronicari”, se confesează cu o emoţionantă naturaleţe Dan Puican, spre a adăuga, cu o neascunsă undă de tristeţe: „Din generaţia noastră puţini am mai rămas…”

promotia de aur a teatrului romanesc 1956

„Promoția de Aur” (1956) a teatrului românesc, la Poiana Braşov, după 25 de ani de la terminarea Institutului de Teatru

Când spune aceaste vorbe: „din generaţia noastră”, Dan Puican ne trimite cu gândul la acea magistrală „Promoţie 1956” a IATC-ului, în care întâlnim nume pe care îmi permit să le încrustez pe acest crâmpei de pagină: Albulescu Iorgu Mircea, Arghezi Mitzura, Arnăuţoiu Valeriu (Vlad Arnăutu), Băncilă Sanda, Buleandră Ion, Buref Flavia, Cimbru Victor, Constantin George, Constantinescu Mircea, Cozorici George, Cremenciuc Stelian, Dobre Victoriţa, Enache Nicolae (Nicolae Praida), Ferra George, Floca Nicolae, Hauca Igor, Laza Eugenia, Matei Valeria, Nica Elena, Niciu Ion, Olteanu Draga, Pellea Amza, Popovici Silvia, Puican Dan, Rauţchi Constantin, Rebengiuc Victor, Reus Emil, Rucăreanu Dumitru, Săsăran Ion, Stănculescu Silviu, Stoicescu Mihai, Tudoran Eugen, Toma Sanda, Vereşti Anca.

regizorul dan puican studio radio

Regizorul Dan Puican în Studioul T1 („Mihai Zirra”) al Radiodifuziunii

Alături de şansa astrală de a aparţine, nu doar cronologic!, acestei binecuvântate „Promoţii de Aur” – care s-a instruit sub bagheta unor nume nepieritoare ale artei Thaliei: Marietta Sadova sau Moni Ghelerter sunt doar două dintre ele – Dan Puican a avut şansa unică de a se întâlni şi de a lucra, în studiourile Radioului, dimpreună cu mari personalităţi ale artei noastre scenice: Dina şi Tanţi Cocea, Ştefan Ciubotăraşu, Lucia Sturdza Bulandra, Alexandru Giugaru, Colea Răutu sau Radu Beligan (cel care semnează un atât de dens şi de sensibil Preambul al acestei cărţi) şi încă atâţia alţii, aşa încât a putut aduna un tezaur uimitor de trăiri, de visări, de învăţăminte, de bucurii. Adică tot atâtea unice experienţe de viaţă cărora li s-au adăugat, inevitabil, şi câteva tristeţi. Toate acestea fiind decantate într-un adevărat Codex moral pe care Dan Puican îl concentrează într-un sfat pe care, cu seninătate, cu înţelepciune şi cu o copleşitoare bunătate, îl transmite generaţilor ce vin: „Un actor, ca să fie remarcat şi să nu fugă de noroc, trebuie să joace neîncetat.”

mari actori in studioul t 1 regizor dan puican radu beligan george constantin silviu stanculescu

În Studioul T1. Fotografii din vol. Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” de Annie Muscă

Neîncetat a fost şi jocul, nu o dată contra-cronometru, cu soarta şi cu împrejurările, la care Dan Puican însuşi s-a angajat cu toată fiinţa sa. Şi nu s-ar putea spune că i-a fost întotdeauna prea uşor. Intrând în viaţă într-o perioadă atât de tulbure cum a fost cea a anilor ’50, el va trebui să lupte cu relele vremii şi cu nemernicia unora sau a altora. Dar, cu ambiţie şi, poate, cu un dram de noroc, a reuşit să câştige pariul cu viaţa şi, poate, chiar cu el însuşi. Aici avem, aş spune eu, una dintre cele mai frumoase lecţii pe care Profesorul de Fapte Frumoase, Dan Puican, le dă cititorului, în primul rând cititorului tânăr: evocând un trecut dureros şi nedrept, el nu o face nici cu încrâncenare şi, cu atât mai puţin, cu scrâşneală vindicativă, cu dorinţă de răzbunare. Mai mult, Dan Puican nu se sfieşte să recunoască un lucru pe care mulţi pseudo-justiţiari de azi, dintre care mulţi au pătimit mult mai puţin decât eroul acestor pagini, se fac a-l uita, anume că şi în acele vremuri vitrege au fost oameni care au încercat să facă bine şi să îşi ajute semenii. Gest de o deosebită nobleţe sufletească pentru care Omul Dan Puican binemerită deplin respect!

La fel de sincer şi de senin este Dan Puican şi atunci când îşi rememorează prima căsnicie, anii petrecuţi împreună cu actriţa Stela Popescu, ba chiar şi momentul despărţirii după aproape un deceniu de convieţuire. Aceeaşi seninătate blândă, ferită, cu multă eleganţă, de capcanele urâte ale reproşurilor în gura mare cu care, din păcate, ne invadează, azi, tot felul de starlete de mucava. Adică, tot o lecţie de viaţă…

annie musca

Annie Muscă

Sunt, desigur, multe alte nobile învăţături de suflet în această carte de excepţie pe care a scris-o, cu deosebită măiestrie, Annie Muscă, dar mă opresc, lăsând cititorului, cu osebire celui tânăr, plăcerea de a descoperi un univers fascinant pe care îl adună acest nume pe care îl rostim cu admiraţie şi cu respect: Dan Puican.

Şi, poate, în acest fel, tristeţea mărturisită a eroului cărţii: „Tinerii, elevii şi oamenii în vârstă mai ascultă azi teatru radiofonic. Din păcate, piesele se dau la radio noaptea şi nu mai ştiu cine are timp şi dispoziţie să le mai asculte la ore târzii”  îşi va afla, acolo… unde trebuie, ecoul meritat.

Şerban Cionoff

Vezi şi: „Dan Puican – «Radioul este viața mea»” de Annie Muscă, la Majestic

Remember, mari actori români, rubrică de Annie Muscă în Revista Teatrală Radio

 

 

costintuchilaCARTEA DE TEATRUadrian pintea,amza pellea,anca verești,annie muscă,biografie dan puican,colea răutu,dan mihăescu,dan puican radioul este viata mea de annie musca cronica d serban cionoff,joc contra-cronometru,mariana buruiana,promoția de aur a teatrului românesc,radu beligan,sanda toma,serban cionoff,stela popescu,volume de annie muscă
Moto: „Epoca de aur a teatrului radiofonic românesc îşi datorează strălucirea şi gloria lui Dan Puican.” Radu Beligan Interdicţie la uitare – aşa îşi intitulează Annie Muscă ultimul capitol al cărţii sale Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” (Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2013), dar, la fel de bine, acest generic...