Interviu realizat de MARIANA CIOLAN

daniel-vulcu-domnul-jurdan-v-i-frunza

Debutul actualei stagiuni teatrale a fost marcat la Oradea de spectacolul cu Domnul Jurdan care a deschis de asemenea Festivalul Internațional de Teatru (25 septembrie–1 octombrie 2016). Spectacolul în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză și scenografia Adrianei Grand reunește valoroși interpreți din trupa „Iosif Vulcan”, rolul titular fiindu-i încredințat actorului Daniel Vulcu, totodată, directorul general, manager al Teatrului „Regina Maria”. În contextul festivalului, împreună cu spectacolele A douăsprezecea noapte (Teatrul Metropolis) și Nastasia – poveste de cartier (Teatrul Dramatic „Ion D. Sârbu”, Petroșani), premiera cu Domnul Jurdan a format o secțiune distinctă: „Focus Victor Ioan Frunză”, menită să sublinieze aprecierea de care se bucură acest om de teatru la Oradea.

domnul-jurdan-afis

Mariana Ciolan: Domnule Daniel Vulcu, de la numirea dvs. în funcția de director general manager al Teatrului „Regina Maria” ați nutrit dorința, pe care nu v-ați sfiit să o împărtășiți, ca regizorul Victor Ioan Frunză să revină în teatrul acesta. Domnia sa a lucrat în ultimul timp intens și concentrat, la București, cu propria echipă de tineri actori, într-un regim evident de laborator de cercetare/creație teatrală. Cum reușiți să îl aduceți la Oradea? După spectacolul cu Cheia, iată la scurt timp acest Domnul Jurdan.

afis-cheia

Daniel Vulcu: E normal să insistăm, să ne dorim această revenire la Oradea a domniei sale. Pe lângă faptul că are valoarea pe care a dovedit-o în timp, Victor Ioan Frunză este un regizor cu totul și cu totul special, un regizor care încă se mai ocupă de actor. Există o tendință, am observat-o pe pielea mea, a regizorilor de a construi spectacole importante, frumoase cu o convingere evidentă: povara interpretării trebuie să cadă doar pe umerii actorilor. Victor Ioan Frunză nu face acest lucru. El este alături/cu/împreună… Uneori chiar te chinuie. Dar la modul fin, nu școlărește, ca să îți dea soluția „mură-n gură”. El se ocupă de actori și acest lucru se vede cu prisosință în spectacolele lui. Și ce poate fi mai confortabil pentru un actor decât să știe că are ochiul exterior care îl urmărește atent și nu îl lasă să derapeze. Socotesc că sunt „argumente” convingătoare care legitimează această dorință a noastră de a-l invita dacă nu chiar în fiecare stagiune, măcar foarte des. Da, Victor Ioan Frunză a revenit la Oradea, în 2005, cu Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, după care în 2015 a făcut în versiune proprie și premieră pe țară Cheia de András Forgách, iar acum această piesă de Molière. Sunt titluri complet diferite, zone dramaturgice și teme foarte diferite, ceea ce nu poate decât să fie pe plac managerului care se gândește la varietatea repertoriului. Apoi nu vrem să se uite că după spectacolul său de absolvire de la Piatra Neamț, acel Dragonul care a atras atenția lumii teatrale românești asupra sa ca excepțională promisiune, Victor Ioan Frunză a fost angajat ca regizor în stagiunea 1983–1984 în acest teatru, unde a debutat cu mare, mare succes.

cp-nevestele-vesele-2005_2006

M. C.: Da, ca proaspăt membru al trupei, și dumneavoastră ați făcut parte din distribuția acelui spectacol semnat de Victor Ioan Frunză care în cadrul Săptămânii teatrului scurt cucerea Premiul pentru regie, în timp ce Premiul pentru scenografie îi era acordat Adrianei Grand pentru lucrul la același spectacol. Aș cita din caietul-program al festivalului orădean de anul acesta, din referirile pentru menționata secțiune „Focus V. I. Frunză” sub semnătura lui Mircea Morariu, doar câteva rânduri despre acel spectacol: „Nu cred să existe un singur om care să fi avut șansa de a se afla în sala teatrului orădean într-o seară de decembrie a anului 1984, atunci când a avut loc premiera spectacolului cu piesa lui Dumitru Solomon, Apa, și să nu-și amintească și acum cu emoție momentul . […] Spectacolul de atunci a fost un unicat […] și prin faptul că s-a revelat deja apetența lui Victor Ioan Frunză pentru cercetare”. Leg această idee de subtitlul spectacolului cu Domnul Jurdan care sună așa: „comedie a vremurilor noastre. Rescriere dramatică după comedia Burghezul gentilom” și vă întreb: la ce trebuie să se aștepte spectatorul citind asta? Cât de actual este acest spectacol? Ne amintim că este vorba despre un text scris și jucat prima dată în 1670, la castelul Chambord, în fața curții Regelui Louis XIV.

D. V.: Dacă s-a spus „Shakespeare, contemporanul nostru”, nu văd de ce n-ar fi și Molière contemporanul nostru. Toți autorii care au scris bine rămân în contemporaneitate pentru că temele abordate sunt veșnic prezente în viața noastră, chiar dacă sub alte forme. Dacă acest text a fost „rescris”, asta s-a făcut doar pentru ca limbajul să fie modern, să capete deplin înțeles pentru omul de astăzi, pentru a-l ajuta să pătrundă profunzimea limbajului de pe vremea lui Molière. Pe lângă acest lucru, și decorul vine să sublinieze faptul că suntem în prezent și că bogăția pe care dorește personajul să o acumuleze, și a acumulat-o de fapt, ține de o dorință acerbă a celor din vremea autorului ca și a celor din vremea noastră. Și este aici momentul să accentuez cealaltă fațetă a acestei colaborări artistice benefice, anume aceea care o implică pe scenografa Adriana Grand. Spațiul de joc creat de domnia sa se înscrie sub semnul kitsch-ului, iar acest kitsch, zic eu, trebuie să aibă un efect de catharsis, să pună pe gânduri spectatorul, să îl ajute să își dea seama că nu neapărat poleiala este ceea ce trebuie să conteze în viața noastră, ci mult mai mult ar însemna să fim, așa cum spune și personajul la un moment dat, bogați spiritual.

daniel-vulcu

M. C.: Credeți într-o funcție socială a teatrului?

D. V.: Da, cred. Dacă de la un spectacol nu pleci cu o învățătură, înseamnă că l-ai privit degeaba. Spectacolul trebuie să emoționeze, dar trebuie totodată să te provoace să gândești la cele ce îți sunt înfățișate pe scenă.

M. C.: Vorbiți-ne pe scurt despre… „munca actorului cu sine însuși” pentru rolul Jurdan.

D. V.: A fost o muncă foarte grea, pentru că, având modele din societatea noastră, riști să îngroși jocul, să te duci spre o zonă evidentă de grobianism. Or, personajul Jurdan, chiar dacă seamănă pe undeva cu persoane cunoscute din vremea noastră, nu se identifică neapărat cu unele dintre ele anume. Victor Ioan Frunză a fost ochiul exterior, cum spuneam, care a vegheat la construcția domnului Jurdan. Am luat ca punct de pornire o candoare a personajului pe care eu, sincer, nu am văzut-o la început. O dorință a lui acerbă de a se ridica și prin învățătura de care a fost lipsit atunci când ar fi trebuit să o primească. Sigur, exagerând cu toți profesorii aceia care vin să îl învețe, pe care îi plătește. Aici spectacolul accentuează o altă latură a societății în care artistul este redus la statutul de servitor care trebuie să ne cânte la mese festive, să ne interpreteze un monolog la nuntă – până acolo s-a ajuns! – și noi să-l plătim, ceea ce ne dă dreptul să-l umilim. Deci acea ingenuitate a personajului și sincera lui dorință de a se instrui constituie osatura pe care Victor Ioan Frunză a imaginat personajul, iar eu am încercat să o pun în practică. Cred că am reușit. Dar las asta la aprecierea spectatorilor. Reacția lor de la premieră mă îndeamnă să întrevăd că vom avea un parcurs lung cu acest spectacol.

logo-revista-teatrala-radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: Arhiva rubricii Interviu

costintuchilaINTERVIUburghezul gentilm,daniel vulcu,domnul jurdan,molier si shakespeare,nevestele vesele din windsor,teatrul regina maria oradea,victor ioan frunză
Interviu realizat de MARIANA CIOLAN Debutul actualei stagiuni teatrale a fost marcat la Oradea de spectacolul cu Domnul Jurdan care a deschis de asemenea Festivalul Internațional de Teatru (25 septembrie–1 octombrie 2016). Spectacolul în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză și scenografia Adrianei Grand reunește valoroși interpreți din...