a douasprezecea noapte spectacol fnt 2103

Primul pas este vizionarea spectacolului: A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Checked! Al doilea pas sunt întrebările. De ce atâtea inserții inutile? De ce nu aruncăm din cameră lucrurile de care nu mai ai nevoie, mai ales dacă încep să ne sufoce?

Începând cu aceste întrebări, nu înseamnă că spectacolul este prost. De fapt, chiar are sens, este un text puternic, avem actori buni, scenografie și lumini care se împletesc frumos, regia însă scapă de sub mână detalii importante. Și astfel, firul roșu, ce duce spectacolul mai departe, se mai frânge în colțuri care zgârie. Stai pe scaun și parcă, în mod constant, din moment în moment, în fericirea și liniștea ta mai vine cineva și te lovește peste ceafă. Dar așa ușor, că doar îi ești prieten.

a douasprezecea noapte shakespeare teatrul oradea cronica de maria seiculescu

Începutul este o soluție bună pentru rezolvarea scenei naufragiului (care în text este doar amintită, ea nu există „fizic”). Scenă de dans, fum, parcă o stare de vis, dar totuși realitate. Sunt puși în lumină cei doi frați, Viola (Anda Tămășanu) și Sebastian (Răzvan Vicoveanu). Joc și dans, joc prin dans. Încă mai sunt ezitări, tehnic vorbind, dar momentul este frumos și ca început promite mult.

Inserția abia acum apare. De ce Viola apare udă în următorul moment? Am înțeles doar că s-a dus în culise și cineva a aruncat o găleată de apă pe ea. Dacă înainte totul era simbolic, acum brusc totul este foarte realist. Iar, ca o completare, căpitanul (Ion Ruscuț) este îmbrăcat cu o pelerină de ploaie. Trebuie specificat că orice rol, cât de mic, trebuie tratat la fel cu unul important. Din jocul lui actoricesc lipsea ceva, era fad, nu era prezent, mai ales când ești în contrast cu partenera, care este naturală. Totul continuă, iar decizia Violei de a prelua identitatea fratelui este marcată de o dezbrăcare, urmată de… o îmbrăcare. De ce avem nevoie să o vedem pe Viola goală? Ca să întelegem ce? Să punctăm momentul deghizării? Dar fără el, nu era la fel? Poate că, astfel, se dă sens afișului, care văzut separat arată foarte bine, plastic și ideatic. Dar e totuși o idee izolată, necontinuată, nejucată și atunci inutilă.

shakespeare si cateva intrebari spectacol oradea

Ducele de Orsino (Richard Balint) este diferit chiar de la prima vedere prin costumul nonconformist, prin însăși culoarea, violet-deschis, chiar din primul moment în care-l cunoaștem. Își îneacă amarul nu într-un păhărel, ci într-o sticlă de bautură, ascultând muzică, dar nu orice fel de muzică, muzică rock. Aici apare întrebarea „De ce nu?”. Apare și o contradicție însă, după un spectacol întreg în care ducele este beat, la sfârșit dintr-o dată este treaz și-și aduce aminte și de declarația de dragoste făcută de Viola sub „chipul” lui Cezario. Beția într-adevăr justifică alte momente cum ar fi sărutul dintre Cezario și Duce, alt moment-inserție. Ceea ce e de apreciat și arată măiestria unui actor bun: în scena finală Richard Balint a douasprezecea noapte viziune modernajoacă și în momentele în care n-are replici și atenția, teoretic, este în altă parte. Foarte elegant, el o urmărește pe Viola și o descoperă altfel, în momentul în care știe că e femeie, parcă vrea să recupereze timpul pierdut.

Scenele din casa Oliviei (Mihaela Gherdan), care-i au în prin plan pe servitori sunt foarte savuroase, frumos lucrate, cu actori foarte buni. Așa că trebuie să-i amintim pe: Lucia Rogoz (Maria), Ioana Dragoș Gajdo (Malvolio), Sebastian Lupu (Sir Toby), Pavel Sîrghi (Sir Andrew) și Adrian Lacovei (Fabian). Apariția lui Malvolio este una spectaculoasă, atât prin costum, cât și prin joc și dicție. Uneori nu se înțelege ce spune, dar asta parcă dă mai mult farmec, mai ales cand îl vezi pe Sir Toby comentând despre asta.

Unul dintre cele mai grele roluri îi revin Andei Tămășanu. Aproape tot spectacolul îl joacă în travesti, nu-i ușor! Există suișuri și coborâșuri, multe momente în care vocea-i pare tremurândă fără justificare, însă sunt și alte momente în care este foarte sigură. Nici Dan Rădulescu nu are un rol tocmai ușor, mai ales că bufonul gândit pentru acest spectacol este un bufon care cântă, dar cântă tot timpul, este peste tot și cântă peste tot. Sunt momente cu cântec care sunt foarte frumoase și totul se leagă, dar se ajunge la prea mult. Nu-i bine!

Și vorbind de muzică, este deja clar că avem muzică live. Dar pe lângă voce, în spate este un band întreg. Oamenii cântă impecabil, nu exista desincronizări, sunt vizibili, fac parte din poveste. Sunt chiar trupa ducelui. Ei asigură instrumentația pe tot parcursul spectacolului. Dar, dacă revenim la inserții și aici există una foarte evidentă. După cea de-a doua parte a spectacolului începe cu o melodie in care instrumentiștii sunt pe scenă, cântă, pleacă și apoi se continuă povestea. Dar te bucură să-i auzi cântând, tocmai am spus că sunt foarte buni, dar care este valoarea momentului în economia spectacolului?

a douasprezecea noapte vlad mazgareanu

A douăsprezecea noapte, regia: Alexandru Mâzgăreanu. Fotografii de Sebi Tonț

Scenografia este destul de simplă, aceeași pentru toate locațiile existente în piesă. O idee foarte bună, practică. Diferențele de cadru spațial sunt destul bine conturate, dar spre sfârșit acea claritate capătă zone blurred. E o agitație, nu mai știi când ești acasă, pe stradă sau în ce casă. Poate că delimitarea prin personaje la sfârșit nu mai merge, căci ele se întâlnesc, se amestecă.

Multe, multe „de ce”-uri în acest spectacol, dar și multe momente bune. Poate dacă acest spectacol ar fi curățat, ar fi cu mult mai bun. Și poate o mai mare atenție la coerență, mai ales că textul ajută atât de mult. Oricum, până una alta mulți au râs în sală, s-au simțit bine. Alții au plecat, dar puțini, totuși nu este un spectacol de nevăzut, poate doar dacă nu-ți place deloc muzica rock.

OFF the record: Deși pe site-ul oficial al festivalului este notat la vedere ca acesta este un spectacol titrat, observația este următoare: titrarea a fost ca și cum n-ar fi fost, proiecția nu se vedea aproape deloc (vorbim de spectacolul din data de 27 octombrie 2013). Mai mult, la sfarșit undeva pe sus vedem și cum cineva caută ceva pe un desktop, eventual subtritarea de mult pierdută. Semnal de alarmă în vederea unei rezolvări a acestor probleme tehnice.

Maria Seiculescu

Video A douăsprezecea noapte, Teatrul „Regina Maria” Oradea

Citește: Gigi Căciuleanu: „Dansul o să câștige public mai numeros, dacă va fi înțeles”, interviu de Maria Seiculescu

costintuchilaFNT 2013 CRONICA DE TEATRUa douăsprezecea noapte de wiilliam shakespeare,band,checked,intrebari shakespeare,malvolio,maria seiculescu,orsino,rock,teatrul regina maria oradea,viola,vlad mâzgăreanu
Primul pas este vizionarea spectacolului: A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Checked! Al doilea pas sunt întrebările. De ce atâtea inserții inutile? De ce nu aruncăm din cameră lucrurile de care nu mai ai nevoie, mai ales dacă încep să ne sufoce? Începând cu aceste...