de TUDOR SICOMAȘ

eseu teatru de strada scurt istoric

Teatrul de stradă își originile în cele mai vechi timpuri, aproape imemoriale. El face parte, putem spune, din preistoria teatrului universal. Căci primele manifestări publice de divertisment s-au petrecut în aer liber, încă de pe vremea când limbajul hominizilor se reducea la sunete și gesturi. Da, încă de pe atunci Homo sapiens s-a manifestat în mod artistic (chiar dacă în acele timpuri, nu realiza că face acest lucru). Încetul cu încetul, formele rudimentare de artă s-au transformat în manifestări din ce în ce mai elaborate, preluând elemente din culturile și ritualurile religioase. Procesiunile dedicate diverselor zeități, urmate, mai apoi, de petreceri orgiastice făceau deliciul popoarelor din Antichitate.

Statuete de mimi romani

Statuete de mimi romani

Roma antică a fost martora apariției mimului, acel actor care, la colțuri de stradă, încânta publicul cu giumbușlucurile sale. Mai apoi, în perioada medievală, teatrul stradal, teatrul construit și performat în spații deschise, pentru un public neplătitor, a luat avânt prin cunoscutele mistere și miracole medievale – bucăți spectaculare ce durau ore și uneori chiar zile întregi, inspirate din episoade biblice (de la Vechiul Testament până la Viața și Patimile Mântuitorului).

Mister medieval

Mister medieval

De această dată, teatrul de stradă nu mai avea doar un scop distractiv, ci contribuia la educația și popularizarea cuvântului divin la populația analfabetă. Iată, deci, o împletire cât se poate de firească, de naturală, între sacru și profan, între spiritual și laic.

Commedia-dell-arte-1-elitere

Commedia dell’arte

Mim. foto jpg

Mim

Italia secolului al XV-lea a dus teatrul de stradă pe noi culmi ale calității. Și așa a apărut ceea ce a rămas, poate, cea mai populară și complexă formă teatrală din toate timpurile: commedia dell’arte, care a început prin a fi jucată pe butoaie, în piețele publice, ajungând, în cele din urmă, să facă deliciul marilor curți regale europene și transformând cu totul fața artei scenice mondiale. Mari autori precum Shakespeare, Molière, Goldoni și Gozzi s-au inspirat deseori din canavalele populare și anonime de commedia dell’arte. Întreaga Europă a fost, deci, subjugată de frumusețea și calitatea excepțională a acestei forme teatrale.

Secolul al XX-lea, însă, a fost perioada în care teatrul de stradă a luat o amploare uriașă. Actori din zona vaudeville-ului, a varieté-urilor s-au specializat și în formele de artă stradală. Din ce în ce mai mulți actori abordează acest gen spectacular, deoarece este un mod facil de a-și face reclamă și de a-și demonstra abilitățile și talentele în fața unui public foarte numeros. Pe de altă parte, și spectatorii au început să se obișnuiască cu prezența artiștilor în spații deschise și neconvenționale. În primul rând, pentru că este un mijloc de divertisment gratuit și, în același timp, colorat și spectaculos.

Enchanted-garden

”Enchanted garden”, Festivalul ”B-FIT IN THE STREET!”, București, 2017

România a cunoscut ceva mai târziu acest fenomen teatral, însă l-a îmbrățișat cu foarte mare ardoare. Nu e de mirare, căci poporul nostru întotdeauna a avut un gust al artei dezvoltat și, mai ales, o apetență față de cultura și divertismentul oferite gratuit. Așadar, în ultimii ani, din ce în ce mai multe orașe și manifestări cuprind zona de artă coborâtă în stradă. De la Festivalul Medieval de la Sighișoara (unde publicul este încântat de luptele dintre cavaleri sau de jongleuri) la celebrul și deja bine-stabilitul Festival ”B-FIT IN THE STREET!”, creat de ARCUB (unde spectatorii pot să aplaude cele mai interesante și ”en vogue” trupe de teatru stradal din lume), toate evenimentele de acest gen înclină spre teatrul de stradă.

vant-de-primavara-prin-piersici-la-teatrul-masca

Imagini din spectacolul ”Vânt de primăvară prin piersici”. Sursa foto: Teatrul Masca

Ceea ce puțini știu (sau, sper eu, poate s-a aflat din ce în ce mai mult) este că România are o instituție teatrală specializată în teatrul de stradă și care încă din anii ’90 a oferit și oferă publicului reprezentații deosebite, atât în sală, cât și în spații neconvenționale și în aer liber. Este vorba, bineînțeles, de Teatrul Masca, un loc unde a luat naștere ceea ce astăzi numim ”statuie vivantă” (o formă artistică utilizată de multe persoane neantrenate cu o dezinvoltură care frizează alte zone) și care este, de fapt, creația (în România) a fondatorului teatrului, Mihai Mălaimare.

Așadar, ca în orice spectacol bun, în care cheia se află la final, am păstrat răspunsul întrebării din titlu pentru sfârșit. Deci… de ce teatru de stradă? Pentru că este cea mai accesibilă formă de teatru, pentru că se adresează spectatorilor de toate vârstele, pentru că se adresează tuturor claselor sociale, pentru că poate îmbina profunzimea filosofică a teatrului dramatic cu facilitatea divertismentului, pentru că poate fi prezentat în aproape orice tip de spațiu deschis și, nu în ultimul rând, pentru că aduce zâmbete pe chipurile unui număr impresionant de oameni.

Vezi: Canalul Youtube Teatrul Masca

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

logo-revista-teatrala-radio

Arhiva rubricii Dialoguri independente de Tudor Sicomaș

Alte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

Șalom, nene Iancule!, cronică de teatru

Circul morții, cronică de teatru

Recitalul generațiilor, cronică de teatru

Un spectacol incomod, cronică de teatru

Brutalitatea zilei de azi, cronică de teatru

Doamna cu o mie de fețe

Magia copilăriei, cronică de teatru

Artă contra putere sau despre sclavii ideilor, cronică de teatru

Dulcea nostalgie amară a tinereții, cronică de teatru

Despre dragoste și artă, cronică de teatru

Copilărie regăsită, cronică de teatru

 

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Eseu

costintuchilaESEUcanava,commedia dell arte,curte regală,episod biblic,eseu revista teatrala radio,Festival ”B-FIT IN THE STREET!”,Festivalul Medieval de la Sighișoara,giumbușluc,goldoni,Gozzi,Homo sapiens,mihai mălaimare,mim,mimi romani,miracole medievale,mister medieval,moliere,perioada medievală,petreceri orgiastice,primele forme de teatru,public,ritualurile religioase,scurt istoric teatru de strada,shakespeare,statui vivante,Teatrul de stradă,teatrul masca,tudor sicomas,vechiul testament,Viața și Patimile Mântuitorului,vodevil
de TUDOR SICOMAȘ Teatrul de stradă își originile în cele mai vechi timpuri, aproape imemoriale. El face parte, putem spune, din preistoria teatrului universal. Căci primele manifestări publice de divertisment s-au petrecut în aer liber, încă de pe vremea când limbajul hominizilor se reducea la sunete și gesturi. Da, încă...