Roma caput culturae, rubrică de RALUCA NIŢĂ

mitul lui oedip

rubrica roma caput culturaeEdipo, il mito (în teatru, literatură şi muzică) este titlul spectacolului produs de Compania teatrală Mauri Glauco & Roberto Sturno şi Universitatea Roma Tre care marți, 7 martie 2017 va fi prezentat pe scena Teatrului Paladium din capitala Italiei.

Mit antic, profund înrădăcinat în cultura occidentală şi universală, Oedip a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru poezia greacă şi pentru literatura din toate epocile istorice. Mulţi autori, clasici şi contemporani, au rescris portretul lui Oedip ajungând până la teoria “complexului” descrisă de Sigmund Freud, care va avea un rol primordial în istoria modernă a gândirii. Tragedia lui Oedip i-a inspirat pe compozitorii George Enescu şi pe Igor Stravinski.

GLAUCO MAURI_ ROBERTO STURNO 

Cele două tragedii, capodopere scrise de Sofocle, vorbesc în cel mai profund mod cu putinţă despre natura umană. Rolul principal este deţinut de Oedip, un erou tragic care, prin demnitatea sa, nobleţea şi stăruinţa cu care a dorit să afle adevărul, devine un model de conduită.

Prin lovitura destinului necruţător, care se împlineşte indiferent de dorinţele omului şi ale acţiunilor sale, putem vorbi în cazul lui Oedip de o tragedie a demnităţii umane şi o tragedie a cunoaşterii (dorinţa aflării adevărului l-a împins către autopedepsire şi exilare). Sofocle ilustrează prin aceasta ideea că omul este prins, fără a putea scăpa, în mrejele destinului decis de zei. Conflictul evoluează pe baza revelaţiilor succesive, revelaţii venite sub forma loviturilor de destin, care dau dinamism acţiunii şi provoacă încordarea, tensionarea cititorului.

Glauco Mauri şi Roberto Sturno, care după 20 de ani au repropus cele două texte ale lui Sofocle pe scenele din peninsulă sub îndrumarea unor regizori din două generaţii diferite, Andrea Baracco şi Mauri însuşi, oferă în cadrul acestui spectacol dedicat mitului lui Oedip o lectură intensă şi sugestivă cuprinzând fragmente din Sofocle, Moartea Pythiei de Friedrich Dürrenmatt, Oedip de Seneca, Războiul peloponesiac de Tucidide (partea a doua) şi Maşina infernală de Jean Cocteau.

Momentele teatrale sunt îmbogăţite de fragmente muzicale alese de Luca Aversano, inspirate din operele lui Johann Sebastian Bach, Georg Ph. Telemann, Claude Debussy, Jacques Ibert, Maurice Ravel, André Jolivet, Nino Rota şi Igor Stravinski, interpretate de Marta Rossi la flaut, Lamija Talam la oboi şi Raffaella Martarelli la harpă. Regizorul acestor împletiri artistice este Andrea Baracco.

Mauri-Sturno

Mauri Glauco și Roberto Sturno

Glauco Mauri este un actor dedicat complet teatrului. Poate unicul, la cei aproape 87 de ani ai săi, care s-a dedicat complet activităţii teatrale. Mai întâi ca actor, apoi regizor şi co-director al companiei teatrale înfiinţate împreună cu Roberto Sturno, Compania Mauri-Sturno. 

Născut la Pesaro, în regiunea Marche, la 1 octombrie 1930, orfan de tată la o vârstă încă fragedă, micul Glauco este mai întâi îndrăgostit de muzica clasică, în special de operă, unde merge extrem de des însoţit de mama sa, o femeie simplă, dar plină de demnitate, o infirmieră cunoscută de toţi, sprijinul său, prima sa susţinătoare. 

Absolvent al Academiei Naţionale de Artă Dramatică, aflată sub conducerea marelui om de cultură Silvio d’Amico, în 1949, Mauri i-a avut ca profesori pe Orazio Costa, Sergio Tofano şi Wanda Capodaglio. Va lucra cu cei mai importanţi actori: Memo Benassi, Renzo Ricci, André Barsacq, Anna Proclemer, Giorgio Albertazzi, Luigi Vannucchi, Valeria Moriconi, Emanuele Luzzati, Mario Scaccia, Lilla Brignone, Gianni Santuccio, Enrico Maria Salerno.

Printre rolurile sale cele mai importante rămase în memoria publicului iubitor de teatru sunt: Smerdiakov în Fraţii Karamazov de Dostoievski, în regia lui Andrè Barsacq, care încă din 1954 îi conferă un succes naţional greu de egalat. În 1955, Lucio Ardenzi organizează cu sprijinul Ministerului italian al Culturii un turneu epocal în America de Sud. O serie de spectacole vor fi prezentate în Argentina, Brazilia, Uruguay. Printre participanţi vor fi nume celebre ca Luigi Vannucchi, Anna Proclamer, Giorgio Albertazzi, Renzo Ricci, Eva Magni, Tino Buazzelli, Davide Montemurri, Franca Nuti şi Bianca Toccafondi. 

În afară de Regele Lear de Shakespeare, în care jucau toţi actorii companiei, repertoriul era italian: Corruzione al Palazzo di Giustizia (Corupţie la Palatul de justiţie) de Ugo Betti, Beatrice Cenci de Alberto Moravia, în premieră mondială, Il Seduttore (Seducătorul) de Diego Fabbri. 

Mauri va colabora timp de câţiva ani cu Compania Proclemer-Albertazzi. În 1961 creează împreună cu Valeria Moriconi, Franco Enriquez, Emanuele Luzzati (ulterior va intra şi Mario Scaccia) Compagnia dei Quattro, care va forma gustul publicului italian.

După numeroase turnee, activităţi foarte puţin căutate, deci şi foarte puţin dorite, ca director de teatru, în 1981 Glauco Mauri şi Roberto Sturno, cu care Mauri lucra deja de ani de zile, dau naştere Companiei teatrale Mauri-Sturno. Împreună creează o stagiune cu un repertoriu extrem de vast, care cuprinde în special autori clasici: Sofocle, Shakespeare, Molière, Goethe, Cehov, Pirandello, Brecht, dar şi autori contemporani ca Beckett, Müller, Mamet, Schmitt, Shaffer. 

Glauco Mauri este Grande Ufficiale al Ordinului de Merito al Republicii Italiene. 

Corespondenţă de la Roma

raluca-nita

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

În Italia teatrul se face şi în sufragerie

costintuchilaROMA CAPUT CULTURAEbeckett,brecht,cehov,glauco mauri,goethe,Mamet,mitul lui oedip,moliere,Müller,pesaro,pirandello,Regele Lear de Shakespeare,roberto sturno,Schmitt,Shaffer,shakespeare,sofocle,Teatrul Paladium din Roma
Roma caput culturae, rubrică de RALUCA NIŢĂ Edipo, il mito (în teatru, literatură şi muzică) este titlul spectacolului produs de Compania teatrală Mauri Glauco & Roberto Sturno şi Universitatea Roma Tre care marți, 7 martie 2017 va fi prezentat pe scena Teatrului Paladium din capitala Italiei. Mit antic, profund înrădăcinat în...