Grupaj realizat de COSTIN TUCHILĂ

mihai eminescu teatru radiofonic

Astăzi, 15 ianuarie 2017, de Ziua Culturii Naționale, ziua de naștere a lui Mihai Eminescu 

Mihai Eminescu,la Iasi

Mihai Eminescu în perioada ieșeană

În 17 ianuarie 1983, Teatrul Național Radiofonic difuza în premieră Cezara, dramatizare de Georgeta Răboj a nuvelei eminesciene, într-o excelentă versiune datorată regizorului Cristian Munteanu. În distribuție: Ștefan Iordache, Violeta Andrei, George Constantin, Irina Răchițeanu-Șirianu, Fory Etterle, Gheorghe Cozorici, Alexandru Repan, Ion Pavlescu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic.  

Fragment din Cezara

Regizorul Constantin Dinischiotu a adaptat fragmentele din piesele Decebal, Bogdan Dragoș și Mira, realizând un spectacol unitar sub titlul Întemeietorii, difuzat în premieră cu ocazia aniversării lui Eminescu în 1991 (14 ianuarie). Din distribuție fac parte:  George Constantin, Silviu Stănculescu, Dan Damian, Mariana Buruiană, Dan Condurache, Radu Panamarenco, Victor Rebengiuc, Traian Stănescu, Eugen Cristea, Matei Alexandru, Mariana Mihuţ, George Oancea, Cristian Şofron, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Alfred Demetriu, Răzvan Vasilescu, Nicolae Călugăriţa, Gheorghe Pufulete, Petre Dinuliu, Mihai Barta, Cătălin Crimu. Redactor: Georgeta Răboj. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrarea a fost difuzată în reluare joi, 15 ianuarie 2015, la ora 19.00, la Radio România Cultural.

Întemeietorii de Mihai Eminescu  fragment din Decebal

După un deceniu, în 14 ianuarie 2001, la sfârșitul Anului aniversar Eminescu (150 de ani de la naștere, în 2000), Teatrul Național Radiofonic difuza musicalul Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici, scenariu de Puşa Roth şi Costin Tuchilă. Muzica: Laurenţiu Profeta. Interpretează: George Motoi şi Lucia Mureşan. Cântă: soprana Mirela Zafiri. În replică: Valentin Teodosiu. Recită: Cătălin Rusu. Regia de montaj: Vasile Manta.

mihai eminescu veronica micle replici

„«De la publicarea postumelor lui Eminescu nu a mai apărut nimic de o asemenea amploare şi însemnătate în bibliografia eminesciană», afirma Nicolae Manolescu pe 15 iunie 2000 la lansarea volumului publicat de Editura Polirom din laşi, Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, corespondenţă inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea, ediţie îngrijită, transcriere, note şi prefaţă de Christina Zarifopol-Illias. Deşi contestată de unii, tipărirea celor 93 de scrisori inedite adresate de Mihai Eminescu Veronicăi Micle şi a 15 scrisori ale Veronicăi către poet, din perioada 1879–1883, a pus în altă lumină romanul epistolar al iubirii dintre cei doi. Evenimentul – senzaţional, incredibil, cum s-a spus – a venit să confirme intuiţia lui D. Vatamaniuc: «În condiţiile în care corespondenţa lui Mihai Eminescu s-ar fi păstrat în întregime, ea ar fi însumat cel mai mare număr de scrisori adresate unei singure persoane.»

De mare succes de la difuzarea sa în premieră, spectacolul înregistrat în noiembrie–decembrie 2000 a fost la rândul lui inedit. Până la data respectivă nu exista o încercare similară de a transforma o parte a acestei corespondenţe într-un spectacol. Ulterior, la sfârșitul anului 2001, acest scenariu a fost folosit în spectacolul jucat la Teatrul Național «I. L. Caragiale» din București, Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, de George Motoi și Giliola Motoi. […]” – Pușa Roth, Costin Tuchilă, „Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici”, Revista Teatrală Radio, 11 ianuarie 2014.

Fragment din spectacolul  Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici

„Descoperim în scrisori supunerea femeii în faţa bărbatului, el o divinizează, ea prinde aripi, el o acuză de cochetărie, ea povesteşte cum şi-a modificat coafura sau ce pălărie şi-a cumpărat, el e rece cu ea, ea e şi mai rece cu el, el îi cere îndurare, ea e mândră că e fără milă. Dar toate acestea spun un singur lucru: cât de mult se iubeau. Ea, Veronica Micle, este o femeie prinsă la mijloc între a fi amantă şi respectabilă văduvă cu doi copii. Drama acestei iubiri e numai a ei. Reacţionează imprevizibil şi dezordonat la presiunile societăţii, la cerinţele acesteia. Din scrisorile ei rezultă că sfidează cu destul curaj societatea, de dragul Eminului ei, dar când îi scrie, curajul o părăseşte şi îi reproşează iubitului său atât de departe de ea ceea ce îndură de la apropiaţi. Scrisorile dintre cei doi s-au ascuns bine în sertarele familiei, apoi în seiful unei banci. Rude mai mult sau mai puţin apropiate nu au avut informaţii despre ele. Aşa suna promisiunea făcută de către urmaşele de sex feminin din familie. Cristina Zarifopol-Illias povestea într-un interviu că se ştia vag că ar exista ceva rămas de la Eminescu şi transmis de Veronica urmaşelor ei, dar  nimeni n-a bănuit că ar fi vorba despre un fond epistolar atât de preţios şi de mare. Scrisori a căror hârtie era originală, învelite în altă hârtie subţire de epocă, legate cu o sforicică roz, aşa s-au păstrat într-o bancă din Elveţia. Cristina Zafiropol-Illias a făcut catalogarea, a urmat munca migăloasă de transcriere, apoi scanarea scrisorilor, pagină cu pagină. «Cu mâinile tremurânde am deschis scrisorile. Mi-a fost la început foarte greu să le ating. Numai gândul că mă aflu în faţa acestor documente extraordinare îmi dădea o stare de mare emoţie: să ating scrisorile care fuseseră în mâinile lui Eminescu şi ale Veronicăi… Să vezi o scrisoare cu urmele lui de lacrimi pe care ea a notat „A plâns scriind-o” – a fost un moment cu adevărat copleşitor…», mărturisea vizibil emoţionată Cristina Zafiropol despre întâlnirea sa cu aceste minunate scrisori. Pentru că am avut şansa de a ţine în palme o scrisoare originală a lui Tudor Arghezi către tanti Radio, Titela Haque, înţeleg emoţiile acesteia pe deplin.

lucia-muresan-veronica-micle

Lucia Mureșan

Veronica Micle ar fi putut să se recăsătorească, dar l-a iubit sincer pe Eminescu şi n-a vrut să-şi lege viaţa de altcineva. La rândul lui, Eminescu a vrut sincer ca, la un moment dat, să se căsătorească, dar n-a putut din cauza sărăciei şi a bolii. Ce putea să-i ofere el ei, care avea două fetiţe?… E o intimitate pământeană, aşa cum nu te-ai aştepta să o vezi la un poet de geniu. Şi totuşi, acestea erau temele de discuţie dintre doi oameni, mai mult decât intimi. Unele scrisori cuprind pasaje cutremurătoare, care descriu suferinţa unui om pe care noi, cei de astăzi, nu avem cum să o înţelegem. Cât despre singurătatea acestui geniu, cu siguranţă cuvintele ne-ar aluneca printre degete, mai triste ca noi.

George-Motoi

 George Motoi

Toate aceste sentimente, trăiri ale celor doi au fost minunat interpretate de Lucia Mureşan şi George Motoi, doi actori al căror nume nu are nevoie de vreo prezentare specială. Vocile lor se recunosc de la primul cuvânt, de la prima respiraţie, căci, dacă nu ştiaţi, la radio se respiră altfel decât pe scenă. Adevărat că suntem mai săraci de când doamna teatrului, Lucia Mureşan, ne-a părăsit ca să facă parte din altă distribuţie, undeva unde Dumnezeu avea mare nevoie de o actriţă extraordinară, dar acest document radiofonic este cu atât mai preţuit şi aşezat la loc de cinste. Atât George Motoi, cât şi Lucia Mureşan ne-au purtat, prin intermediul vocilor şi interpretării unice, într-o altă lume, acolo unde am îndrăznit şi noi, ca ascultători, să păşim. Lumina lor a depăşit graniţele undelor radio şi ne-a trezit la viaţă, căci iubirea asta înseamnă. Nici un actor nu-şi poate dori mai mult decât să-i poarte pe aripa timpului şi a gândului pe cei care îl ascultă. Şi sincer, ca ascultător, mi-aş fi dorit ca protagoniştii acestei minunate poveşti să fie măcar de acolo, din stele, de unde zâmbesc uneori, fericiţi că iubirea lor este preţuită la adevărata ei valoare. Şi mai ales că nu este judecată, în nici un fel.

Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici este cu siguranţă un eveniment radiofonic demn de arhiva noastră sentimentală.” – Loreta PopaO iubire fără sfârşit, Mihai Eminescu – Veronica Micle, Revista Teatrală Radio, 23 ianuarie 2014.

gheorghe-cozorici-recita luceafarul de eminescu

„La 7 ani de la dispariția sa [18 decembrie 1993, data morții lui Gheorghe Cozorici, n.n.], colegul său de scenă, actorul Mihai Niculescu a adunat pe un disc poeziile recitate de Gheorghe Cozorici, păstrate în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii. Versuri semnate de Mihai Eminescu și Timotei Cipariu, de Vasile Voiculescu, Emil Botta și Nichita Stănescu în interpretarea unică a «prințului poeziei», parafrazând titlul compact-discului apărut în 2000 la Editura Casa Radio. Regia artistică: Mihai Niculescu. Regia muzicală: George Marcu. Realizator: Vasile Manta. Luceafărul de Mihai Eminescu, în interpretarea lui Gheorghe Cozorici (înregistrare din spectacol) este singura versiune integrală a poemului aflată în Fonoteca Radioului.” – Annie Muscă, Gheorghe Cozorici, la rubrica „Remember”, Revista Teatrală Radio, 16 iulie 2014.

Luceafărul de Mihai Eminescu. Recită: Gheorghe Cozorici. Postată pe contul de Youtube al Radio România în 16 iulie 2014, această înregistrare are până astăzi, 15 ianuarie 2017, 79.741 de vizionări. 

Din una dintre emisiunile Moment poetic. Eminesciana, difuzată frecvent la Radio România, am selectat  poemele: Și dacă…, Stelele-n cer, Luceafărul (fragment), în interpretarea lui George Vraca, înregistrare din Fonoteca de aur, probabil de la sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut. Fişierul audio-video a fost publicat în Revista Teatrală Radio, la rubrica „Remember” de Annie Muscă: George Vraca.

 Sonetul Veneția în versiunea lui Emil Botta, înregistrare din spectacol

Ai noștri tineri… – recită: Florian Pittiș. Înregistrare difuzată în emisiunea Eminesciana, redactor: Liliana Ursu, 3 februarie 1990, preluată de pe CD-ul Florian Pittiș, Moment poetic, Editura Casa Radio, Fonoteca de aur, seria „Spectacolul poeziei”, 2014.

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă și Maria Andronache.

costin tuchila

Costin Tuchilă

logo revista teatrala radioAlte articole de Costin Tuchilă:

„Muntele” de D. R. Popescu, la Teatrul Național Radiofonic

„Scene din viaţa lumii mari” de N. V. Gogol

Domnișoara Iulia

De la teatru la operă sau câteva curiozităţi

Shakespeare şi Ziua Sfântului Valentin

Colecție de mușatisme

Gina Patrichi în „Livada de vișini”

Semicentenar George Vraca

20 de ani de la plecarea lui George Constantin

„Insomniile lui Gregor” de Nicolae Sirius, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic

Coca Andronescu sau „tainica minune a râsului”

Sică Alexandrescu – vocația capodoperei

Coca Andronescu în „Câinele grădinarului” de Lope de Vega

Coca Andronescu în sceneta „Un scos din pepeni”

„Roman de Bucureşti” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

Mihai Popescu în „Egmont” de Goethe

Ștefan Iordache în „Richard al III-lea” de William Shakespeare

Ștefan Iordache în rolul lui Costache Caragiale

Mircea Albulescu în piesa „Ieri după Shakespeare” de Puşa Roth

Evocare Adrian Pintea la Majestic

„Hagi-Tudose”, cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur

„Martori ai istoriei” de Pușa Roth, singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989

Édouard de Max, „Prințul tuturor celor ce nu trebuie făcute”

Cehov – 155

Medalion Cristian Munteanu 

Moartea lui Ivan Ilici

„Stăpân pe mine sunt, stăpân pe Univers”

Pagina Istoria Teatrului Național Radiofonic

În pregătire la Teatrul Național Radiofonic: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ruxandra Sireteanu în „Discurs într-un ciorap”, dramatizare radiofonică de Pușa Roth după volumul „Confidențe fictive” de Nina Cassian

V-ar plăcea un stat condus exclusiv de femei?

„La Vulpea Roşie” de Puşa Roth la Radio România Cultural

Un monolog tulburător: „Aiax” de Hristos Ziatas

Teatrul Național Radiofonic: „Mantaua”, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui N. V. Gogol

Bravul soldat Švejk

Aniversare Dumitru Radu Popescu la Teatrul Național Radiofonic

Privire asupra teatrului lui D. R. Popescu

Reîntâlnire cu Édith Piaf

Actorul poet

Un „nevinovat” ringhişpil…

Lumea ca moft

Ion Vova, „Domnul Radio”

„Praznicul ciubotarului” de Thomas Dekker la Teatrul Naţional Radiofonic

În pregătire la Teatrul Naţional Radiofonic: „Pisica verde” de Elise Wilk

Urmuz, „profetul revoltei literare internaţionale”

De la Trigeu la Falstaff – recital Dorel Vișan

O savuroasă farsă clasică: „Doctorul zburător” de Molière

În curând, „Salonul roșu”, scenariu radiofonic de Pușa Roth după romanul lui August Strindberg

„Tirania, o boală ciclotimică a istoriei”

Program dedicat lui Mircea Albulescu la Teatrul Național Radiofonic

„Solii păcii” de Ștefan Petică la Teatrul Național Radiofonic

Maria Ventura

Vezi: Arhiva rubricii Aniversare

costintuchilaANIVERSAREaniversare mihai eminescu,cezara teatru radiofonic,costin tuchilă,cristian munteanu,emil botta eminescu,florian pittiș,george vraca,gheorghe cozorici luceafarul,pusa roth,teatrul national radiofonic
Grupaj realizat de COSTIN TUCHILĂ Astăzi, 15 ianuarie 2017, de Ziua Culturii Naționale, ziua de naștere a lui Mihai Eminescu  Mihai Eminescu în perioada ieșeană În 17 ianuarie 1983, Teatrul Național Radiofonic difuza în premieră Cezara, dramatizare de Georgeta Răboj a nuvelei eminesciene, într-o excelentă versiune datorată regizorului Cristian Munteanu. În distribuție: Ștefan...