Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

cronica de teatru scene dintr-o casnicie mariana ciolan

Scene dintr-o căsnicie la Teatrul Național din Timișoara

Ce e teatrul?, se întreba odată Sebastian Vlad Popa, cu glas răspicat și aer serios, spre enervarea tuturor celor prezenți la o dezbatere dintr-un important festival teatral din țară. Cred însă că uneori interogația asta răsare imperios în minte și poate că respectivul critic nu greșea deloc cerând breslei sinceritate lucidă… Ea îl va fi bântuit desigur cu anumite nuanțe și pe Radu Jude, regizorul nostru de film care a adus un Urs de Argint de la Berlin și este multipremiat de altfel în festivaluri de gen. Ceea ce este frecvent prin alte părți, anume ca unii regizorii să facă și teatru și film, și mai rar pe la noi, a devenit pentru domnia sa un teritoriu de explorat la exact zece ani după ce semna scurtmetrajul de succes Lampa cu căciulă, care l-a impus într-un cerc larg de interes și de apreciere. Intenția sa a găsit, pe o cale aproape întâmplătoare înțelegem, ecou la Teatrul Național din Timișoara. Acolo unde s-au experimentat multe în ultimii ani, unde forțarea limitelor și provocarea sunt la „ordinea… stagiunilor” și unde, aflăm de la directoarea Ada Lupu Hausvater, proiectul „regizori de film pe scenă” exista de mai multă vreme și nu i-a trebuit decât un impuls spre a se materializa. Iată, după câteva săptămâni bune de lucru, spectacolul cu Scene dintr-o căsnicie sub semnătura regizorală a lui Radu Jude a avut premiera națională pe 12 martie 2016.

scene dintr-o casnicie radu jude

Deloc întâmplător, desigur, textul care stă la baza spectacolului, în traducerea lui Carmen Vioreanu, este o adaptare după scenariul pentru televiziune omonim, scris de Ingmar Bergman, scenariu transformat ulterior sub aceeași faimoasă semnătură regizorală. Poate pentru a se simți mai sigur pe acest teritoriu (încă) necunoscut, Radu Jude l-a luat drept „aliat” din lumea cinematografului pe celebrul cineast suedez a cărui carieră s-a consolidat în împletirea teatrului cu filmul, cinematograful venind în cazul său după două decenii rodnice de teatru. În plus, tema principală, viața în doi, conviețuirea în cuplu, este pe sufletul lui Radu Jude putem spune, dacă ne gândim mai ales la filmul său Toată lumea din familia noastră.

Scene dintr-o căsnicie este la Teatrul Național din Timișoara un spectacol în două personaje, Marianne și Johan. Sunt căsătoriți de mai mulți ani, au joburi convenabile, două fetițe, casă frumoasă, prieteni. Imaginea perfectă a familiei. Model pentru societate. Povestea începe de aici – căci povestea lor ce se întinde pe parcursul mai multor ani o vom urmări în mai bine de două ceasuri și jumătate, construindu-se arborescent și captivant din dialogul personajelor. Ceva avertizează încă din start că totul nu este așa roz precum pare, ceva care plutește în ambianța desăvârșită a apartamentului prezentat în „secțiune transversală”, unde însă patul-simbol al vieții cuplului, dominând centrul scenei, se reflectă ca o presimțire pe imensa suprafață lucioasă de deasupra, înclinată (strâmbă, dacă vreți). Dincolo de stratul poleit, colcăie întrebări înăbușite, incertitudini, confuzii, ele răbufnesc, cei doi își aruncă unul altuia acuze, reproșuri, se dau în vileag gelozii și frustrări, au loc derapajele și evadări, nu pot fi reprimate egoismul și indiferența fiecăruia. Se consumă chiar scene violente într-o alternanță tulburătoare cu momente de caldă tandrețe, de revenire, de reapropiere a celor care nu au reușit să trăiască sub același acoperiș, dar se caută la nesfârșit, și nu întotdeauna pentru lucrurile cele mai frumoase.

scene dintr-o casnicie teatrul national timisoara

Regizorul explorează cu vibrantă aplecare subtextul subtil al piesei și caută să prindă cât mai exact acea nebuloasă, inefabilul care poate fi prielnic pentru conviețuirea între un bărbat și o femeie sau o face irealizabilă. Este un spectacol despre o continuă căutare spre aflarea dorințelor de cele mai multe ori deloc limpede deslușite ale eului, în posibilă/imposibilă conjuncție cu un alt eu. Se pune până la urmă o mare problemă de identitate, în sensul de identificare. Iată cheia de înțelegere ce se sugerează, iarăși, de la început, prin afișul faimosului film Persona din creația aceluiași mare cineast suedez, răscolitoarea peliculă despre transferul de personalitate, afiș plasat pe un suport chiar în sufrageria celor doi soți. Iar dincolo de această referință culturală, va fi amplificată în spectacol prin distribuirea a două actrițe pentru rolul Marianne. Întrupare plăcut surprinzătoare pentru public a „vârstelor” ființei personajului în evoluția relației cu Johan, dar și a percepției celui din urmă, diferită în momente diferite.

radu jude regie teatru

În ansamblu, spectacolul „transferă” ceva din realismul specific cinematografiei, servit de decorul sugestiv al Iulianei Vâlsan, de importanța acordată detaliului discret (buchetul de flori pe care Johan îl oferă, leitmotiv ca o trimitere spre propria filmografie, e doar un exemplu), de gustul pentru suflul narativului, pentru focusarea pe îndelete a evocării întâmplărilor… Acordând prioritate poveștii și eroilor ei, Scene dintr-o căsnicie se constituie ca o continuă schimbare de ștafetă a unor prim-planuri ce conduc la o nemiloasă radiografiere a sufletului viu, cu urmărirea draconică, secundă de secundă, a adevărurilor psihologice. Un tur de forță interpretativă la care răspund cu o dăruire exemplară, pe măsura înzestrării și a experienței lor, Ion Rizea (Johan), Claudia Ieremia și Alina Ilea (Marianne), în partiturile de considerabilă întindere și provocatoare nuanțe. Sunt evidente lucrul regizorului de mare rafinament cu actorii, rigoarea cu care urmărește evoluția tensiunii psihologice între cele două personaje, fără a pierde nimic din importanța veridicității și a semnificației situațiilor, subliniate cu grijă prin inflexiuni și accente în voce, prin gest și atitudine. Un tur de forță și pentru spectatorul acestui spectacol capabil să prindă și să țină în mreje solide, chiar dacă rezolvarea unor scene pare mai neglient expediată și în câteva momente se instalează o senzație pasageră de lungire. Căci actorii reușesc să fie nu doar convingători, ci de multe ori copleșitori într-un spectacol care are pulsații de ritm ca o undă seducătoare, cu amplitudine mereu variabilă.

premiera scene dintr-o casnicie

După ce teatrul postdramatic s-a impus indubitabil pe scena lumii, poate fi un risc să îți asumi un construct regizoral care plasează în centrul său actorul și respirația poveștii, puterea verbului și a sugestiei lui. În mijlocul unui public trezit la vie emoție și/sau adâncit în reflecție, cum am putut să constat la premiera spectacolului, petrecută în Sala 2 a Naționalului timișorean, care inspiră mai totdeauna la modul generos creatorii, da, ai dreptul să te întrebi neuitând de adepții esteticilor care refuză mimesis-ul și catharsis-ul în sens clasic: ce este teatrul? Iar când ceea ce vezi este autentică și vie comunicare între scenă și sală, ca un flux afectiv și intelectual puternic, neîntrerupt, atunci, da, cred că se poate răspunde: acesta este teatru…

Următorul spectacol: duminică, 27 martie 2016, ora 19.00, Sala 2 a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara.

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

logo revista teatrala radio

Vezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUalina ilea,claudia ieremia,cronică de teatru rtr,cronica scene dintr-o casnicie,Ingmar Bergman,ion rizea,mariana ciolan,persona,radu jude regizor teatru,scene dintr-o casnicie,teatrul national timisoara
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN Scene dintr-o căsnicie la Teatrul Național din Timișoara Ce e teatrul?, se întreba odată Sebastian Vlad Popa, cu glas răspicat și aer serios, spre enervarea tuturor celor prezenți la o dezbatere dintr-un important festival teatral din țară. Cred însă că uneori interogația asta răsare imperios...