Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

cronica-de-festival-fnt-2016-dans

Cu puține zile înaintea celui dintâi gong pentru a XXVI-a ediție a Festivalului Național de Teatru de la București, când programul era cunoscut chiar și de către marele public până în cele mai de interes detalii pentru fiecine, după ce selecția spectacolelor a fost prezentată și comentată din timp, pe larg și cu mai mare deschidere ca niciodată, adică în transmisie live, de către aceea care a realizat-o, criticul de teatru Marina Constantinescu, a venit acea veste păstrată cu grijă de către organizatori. Ediția cu numărul 26 va fi închinată artistei excepționale Miriam Răducanu!

copyright-simion-buia-miriam-raducanu-9636

Miriam Răducanu. Foto: © Simion Buia

Ideea se armoniza perfect cu dezideratul-motor al ediției gândite „ca un manifest împotriva distrugerii artistocrației culturii”. Dansatoarea și coregrafa a scris istorie cu litere de foc și de aur în arta spectacolului de la noi. Cu puterea unui exemplu la superlativ, de dăruire, de talent, de profesionalism – pe scenă, ca pedagog, ca însoțitoare a realizatorilor de spectacole. Pildă generatoare de efecte și reverberații imposibil de cuantificat, ce țin de domeniul miracolului. Artista îl trăiește simplu, firesc, la temperatura unui prezent pe care reușește să îl păstreze mereu viu. Cu o modestie ce ni se înfățișează ca o altă lecție de iubire pentru valoare. O regală modestie redescoperită la grandioasa deschidere a festivalului, în superbul foaier central, strălucitor, de la Teatrul Național. Întipărită pe chipul domniei sale mereu senin, în privirea incredibil de ageră a nonagenarei care este astăzi, mai împuținată la trup, dar de o verticalitate ce ține nu numai de o natură fizică generoasă și de antrenamentele la care nu a renunțat nici acum, ci și de însușirea unui spirit ales. Și aveam să ne bucurăm de același halo, ca și de vorba blândă și elegantă dar neadormit pătrunzător critică, pe parcursul festivalului unde am regăsit-o de mai multe ori de printre spectatori pe Miriam Răducanu, așa cum de altfel poate fi văzută mereu la spectacole de dans ori de teatru, chemată de dragostea ei nemărginită pentru scena căreia i-a dăruit cu doar vreo doi ani în urmă încă un sensibil și inteligent cadou, fericită împreunare de muzică, dans și poezie, izvorât din inima ei de artistă de o rară alcătuire.

gigi-caciuleanu-si-miriam-raducanu

Miriam Răducanu și Gigi Căciuleanu

Acest omagiu direct adus personalității emblematice a doamnei Miriam Răducanu s-a răsfrânt într-un fel și asupra faptului că dansul a dobândit prin câteva direcții de program o pondere remarcabilă în ultima ediție de FNT. În contexul unui florilegiu impresionant dintr-o stagiune care fără dubiu a fost atinsă de adierea unei aripi îngerești, cu spectacole emoționante, rafinate, incisive sau provocatoare din toate punctele cardinale de pe harta teatrală românească. În primul rând este de remarcat, cu forța egală a unei reverențe în fața artistului cu majusculă, locul acordat celui mai strălucit discipol și partener al marii dansatoare care este Gigi Căciuleanu.

caciuleanu-expozitie

Căciuleanu s-a intitulat pur și simplu ampla expoziție din foaierul Sălii Mari prin care s-a inaugurat festivalul de anul acesta și care a întâmpinat publicul la fiecare reprezentație din festival. O expoziție cu valoare retrospectivă a strălucitei sale cariere împlinite pe meridianele lumii, dar mai ales capabilă să surprindă fluxul de simțire și gândire, vâna unei inspirații de artist care se caută prin vorbe, prin imaginea propriilor crochiuri și, mai cu seamă, prin reflexul sau amplificarea acelora, exponențială, în mișcare. Fluidul și fiorul unor clipe memorabile pentru arta dansului mondial, alături de nume legendare de-acum, Miriam Răducanu, Maia Plisetskaia, Pina Bausch, făurit pe căile prieteniei cu Dan Mastacan și Ruxandra Racovitza, iată, tribulațiile și încercările de creator înnăscut, cu multiple înzestrări, iată ce am putut desluși privind desene, manuscrise învechite de vreme cu delicate stihuri, imagini video, fotografii, multe expuse pentru prima dată acum, toate adunate cu grijă, ca producție a Festivalului Național de Teatru care ar merita pe viitor să mai poposească și pe alte simeze, în context teatral sau nu neapărat teatral. Ca două pilduitoare coperți de festival au fost apoi spectacolele recente purtând marca Gigi Căciuleanu și amprenta inconfundabilei sale pasiuni de a forma dans-actori.

rsz_uf_5-950x633

Un minut de dans sau Uf!

În prima zi de festival un consistent coupé: aparent banalul exercițiu de improvizație, Un minut de dans sau Uf! (Fundația Art Production&Asociația Global Art, Teatrul Mic), construit în jurul pretextului facerii unei piese de dans, mereu proaspăt și incitant chiar pentru performeri, a fost pus în dialog cu ampla producție a Teatrului Național din Târgu Mureș intitulată Vivaldi și anotimpurile, care antrenează practic aproape toată trupa ce și-a dovedit încă o dată afinități creative minunate cu Gigi Căciuleanu. Precedat la București de faima calităților lui remarcabile, spectacolul s-a jucat înconjurat de regretele unor iubitori ai dansului și ai coregrafului de a nu fi putut apuca un bilet. Ei speră, ca și mulți alții, la o revenire a artiștilor târgumureșeni în fața spectatorilor Capitalei. Nu mai puțin interes a suscitat spectacolul Naționalului din București cu, L’Om DAdA, programat în ultima seară de festival, acest poem vizual, coregrafic și dramaturgic, prin care maestrul a dorit să omagieze dadaismul într-o vibrantă corespondență cu propriile explorări artistice. Și nu în ultimul rând, am plecat de la festival ținând la piept, aproape de inimă, cartea cu poezii și desene de Gigi Căciuleanu, Miroirs (Editura Vellant), semn al unui artist care știe să se oglindească în mii de fețe ale unui talent plurivalent.

vivaldi-si-anotimpurile

Vivaldi și anotimpurile, spectacol de Gigi Căciuleanu

Cu mai mulți ani în urmă, tot într-o ediție FNT o doamnă, reputat critic teatral, îmi mărturisea că a ales să vadă mai ales spectacolele de dans, atât erau de ademenitoare. (La acest mare festival, ca și la altele câteva din țară, alegerea devine o chestiune foarte importantă în condițiile în care există două și trei reprezentații care au loc aproape în același timp.) Așa s-a putut întâmpla și acum. Și am cules impresii mai mult decât favorabile de la aceia care au fost prezenți la alte câteva producții centrate pe expresivitatea corporală a actorului, nu a dansatorului, a actorului pentru care, pe scenă, propriul corp, iar nu cuvântul, devine singurul traseu de transmitere a încărcăturii artistice. Mă refer la acel poem oniric, cu fine accente lirice și dramatice, intitulat Prin vis, creație a reputatului coregraf maghiar Pál Frenak, realizată în calitate de regizor, coregraf și scenograf cu actori ai Teatrului Național din Timișoara, la Mon cabaret noir (Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București), reușită traspunere în atmosfera și mentalitatea cabaretului berlinez al anilor ’20, o incitantă invitație la depășirea limitelor pentru actrițele-partenere din partea lui Răzvan Mazilu, semnatarul acestui concept scenografic, coregrafic și regizoral viguros, și la spectacolul gestual Pour toujours (În vecii vecilor), rod al colaborării actorilor de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj cu regizorul francez Dominique Serrand, care și-a început cariera la școala Lecoq iar acum este co-director la The Moving Company, un spectacol despre moarte pe acordurile unor celebre recviemuri, dar o moarte ca amintire a vieții, care lasă loc unor savuroase accente de umor și ironie.

Dansul într-un înțeles tot mai nuanțat în raport cu conceptul clasic de balet nu mai este demult o lume paralelă cu teatrul dramatic, încă de decenii, pe diferite scale și la variate intensități, ca experiment sau certe izbânzi, vizualul și muzica și-au asigurat un statut de element cu „drepturi egale”. Așa încât cine ar fi dorit să vadă cum arată acest „aspect” la nivelul stagiunii teatrale reprezentate în FNT 2016 a avut un generos eșantion al câtorva „voci” coregrafice foarte personale. Seară de seară, festivalul și-a purtat publicul pe alte și alte coordonate ale expresivității prin mișcare, prin corpul animat și luminat magic. Mă gândesc la desenul subtil al mișcării scenice imaginate de mereu iscoditoarea Vava Ștefănescu (Meteorul, Teatrul Național din Timișoara), la constituția temeinic și arborescent elaborată de un Florin Fieroiu (Fuchsiada, Teatrul German de Stat din Timișoara, La Pulce, Teatrul de Comedie) ori de un Arcadie Rusu (Bach Files, Carousel, Teatrul „Bulandra”), la impetuozitatea cu care explorează propriul eu actrița-coregraf Andrea Gavriliu (La ordin, Führer!, Teatrul din Turda, Dansând în noapte, Teatrul din Brașov).

fresca

Fresca, producție a Companiei de balet Angelin Preljocaj

„De la musique avant toute chose”, proclamă Verlaine în celebra sa artă poetică și trimite cu gândul la o estetică în evoluție. De la danse avant toute chose în FNT 2016 pune în lumină o stagiune unde s-a remarcat cu brio spectacolul care a reușit să asimileze achiziții pentru o formulă unde textul dramatic nu mai este demult regele absolut. Festivalul de teatru s-a deschis cu un spectacol de… dans! În sine, Fresca, producție a Companiei de balet Angelin Preljocaj care a avut premiera la Grand Théâtre de Provence din Aix-en- Povence cu doar mai puțin de o lună în urmă, dă seama de multiple interferențe culturale. Spectacolul are la bază o poveste chineză din secolul al XIII-lea. Un băiat vede într-un desen mural o fată cu plete bogate și se îndrăgostește de această imagine. Visul de iubire îi dă aripi și se insinuează în acea imagine spre a-și împlini povestea de dragoste. Similitudinea cu propensiunea modernă, mai ales a tinerilor pentru care creat în primul rând acest balet, către scufundarea în virtual, este nucleul ideatic care a alimentat inspirația coregrafului și eterata scenografie a spectacolului capabilă să genereze puternice emoții legate de trecerea într-o altă dimensiune sau de revenirea în real. Spectacolul a făcut bună impresie la București, mai ales prin câteva scene puternice, cum a fost acel balet aerian.

carolin-carlson

Carolyn Carlson

O foarte mare încântare a trăit publicul FNT-ului la tripticul Scurte povestiri prezentat de compania celebrei Carolyn Carlson, coregrafa americană stabilită în Franța, septuagenară, vrăjind de-a dreptul asistența cu momentul său dezvoltat pe tema apei într-un crescendo învăluitor, copleșitor. Metafora rafinat explorată în momente precum acel Li, susținut de expresivii dansatori Chinatsu Kosakatani și Yutaka Nakata, sau în exploziv sinuoasa devenire urmărită cu rigoare de Wong Meon Won în Ardere, avea să capete noi cote și să-și asocieze elemente dătătoare de alte noi valori în cealaltă producție pe care am văzut-o acum în FNT sub semnătura coregrafei care, timp de trei zile, a condus și un atelier de mișcare sub emblema festivalului. Acum, spectacol de teatru-dans, sau teatru coregrafic dacă ar fi să împrumutăm conceptul lui Gigi Căciuleanu, creat în 2014 pentru Théâtre National de Chaillot, dezvoltă o rafinată „poetică a spațiului” prin șapte momente susținute de evoluția a tot atâția dansatori. Este un melanj de dans, text, muzică sugestive, în care preț de un ceas și jumătate publicul este purtat pe nesimțite printre spațiile de locuire cele mai banale și foarte diverse, dar de fapt către întortocherile propriilor trăiri ale personajelor, către ecourile și efectele pe termen mai mult sau mai puțin îndepărtat ale unor stări, gânduri, impresii. Spectacolul, o tulburătoare împletire de poezie și meditație, cu performeri-actori de înalt profesionalism, cu generosul său mesaj umanist pozitiv cred că a fost unul dintre marile vârfuri estetice ale acestui festival bogat, de altfel, în valoroase propuneri artistice.

logo-revista-teatrala-radioVezi și: FNT 2016

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: Arhiva rubricii Cronică de festival

costintuchilaFNT 2016Carolyn Carlson,cronica de festival,festivalul national de teatru 2016,Fresca producție a Companiei de balet Angelin Preljocaj,gigi căciuleanu,la pulce,mariana ciolan,miriam răducanu,vivaldi si anotimpurile
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN Cu puține zile înaintea celui dintâi gong pentru a XXVI-a ediție a Festivalului Național de Teatru de la București, când programul era cunoscut chiar și de către marele public până în cele mai de interes detalii pentru fiecine, după ce selecția spectacolelor a fost...