Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru tipografic majuscul razvana nita

„Eu nu scriu de obicei piese de teatru, nu mă consider un autor dramatic. Spectacolele se nasc din întâlnirea mea cu un subiect, cu o temă. Textul vine pe parcurs și probabil varianta finală este gata abia la premieră. Documentarea este un moment foarte important pentru că atunci apar şi conceptul de spectacol, conceptul de scenografie, mişcare etc. Uneori, înainte de a scrie scenariul, fac improvizaţii cu actorii pe baza materialului ales. Pe scurt, spre deosebire de procesul clasic, în care spectacolul se naşte din interpretarea unui text, în cazul acesta, spectacolul se naşte din întâlnirea cu o realitate. Însă el nu îşi propune să redea o realitate, ci întâlnirea subiectivă a mea şi a celorlalţi artişti implicaţi, cu această realitate pe care uneori îmi e imposibil să o înţeleg.”

Gianina Carbunariu Foto Mihai Spiridonica Jurnalul national

Gianina Cărbunariu. Foto: Mihai Spiridonică, Jurnalul național

Este mărturisirea de credinţă a Gianinei Cărbunariu, una dintre cele mai bogate şi interesante personalităţi ale regiei de teatru contemporane, realizatoarea spectacolului Tipografic majuscul de la Teatrul Odeon

De această dată, povestea reală care a stat la baza scenariului este „culeasă” din capitolul Hainele regelui, ce face parte din volumul Şase feluri de a muri, apărut la Editura Polirom, sub semnătura lui Marius Oprea. 

tipografic-majuscul-cronica de teatru de razvana nita

Eroul nostru chiar a existat. La numai 16 ani, Mugur Călinescu, elev în clasa a XI-a la un liceu din Botoşani, a pus Securitatea pe jar vreme de o lună şi patru zile. Aproape în fiecare noapte se furişa din apartamentul în care locuia împreună cu mama sa, şi scria pe zidurile oraşului lozinci mobilizatoare , cu „caracter criminal”, împotriva realităţilor de zi cu zi din România ceauşistă. Totul a început la 14 septembrie 1981 când pe unul din panourile ce împrejmuiau şantierul de la Casa de Cultură s-a putut citi, scris cu creta, cu litere de-o şchioapă: „CETĂŢENI! TREBUIE SĂ FIM CONŞTIENŢI DE ROLUL NOSTRU ÎN SOCIETATE ŞI SĂ SPUNEM UN NU HOTĂRÂT STĂRILOR DE LUCRURI CE SE CONTUREAZĂ LA NOI! ÎN POLONIA PRIETENĂ OAMENII AU DOBÂNDIT O LIBERTATE REALĂ. AU SINDICATE LIBERE, «SOLIDARITATEA» ŞI «SOLIDARITATEA RURALĂ». ACESTEA LE REPREZINTĂ CU ADEVĂRAT DREPTURILE, CHIAR DACĂ AU ACELEAŞI PROBLEME ALIMENTARE CA ŞI NOI.” 

tipografic majuscul foto party oradea

Foto: ©Party Oradea

Un adolescent află adevărul despre ţara sa ascultând Radio Europa Liberă. Delictul major a fost că nu a putut să nu împărtăşească toate aceste informaţii şi semenilor lui, blazaţi, amorfi şi resemnaţi. Este descoperit asupra faptului, i se întocmeşte un dosar de urmărire cu numele de cod „Elevul”, nu este încarcerat dar este anchetat periodic. Finalul este unul tragic. Mugur Călinescu moare de leucemie, la nici 20 de ani. 

Catalina Mustață în Tipografic majuscul Foto Adrian Bulboacă

Cătălina Mustață în Tipografic majuscul. Foto: ©Adrian Bulboacă

Gianina Cărbunariu rămâne fidelă crezului său artistic şi ne propune şi de această dată un proiect cu profunde implicaţii sociale, antropologice, o sondare a mentalului colectiv. Realitatea însăşi este pusă în discuţie, faptele sunt analizate, atitudinea protagoniştilor e chestionată. Cei cinci senzaţionali actori – Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache şi Stelian Vâlcu – experimentează o cu totul altă abordare. Ei nu întruchipează personaje, nu asumă destine, nu se identifică în sensul stanislavskian al termenului cu caracterele pe care le aduc în faţa publicului, ci sunt agenţi purtători de mesaje care vehiculează concepte, idei, se lasă filmaţi în gros-plan, alternează măştile, fiind când anchetatori, când anchetaţi. Rezultatul are un impact foarte puternic şi cu greu poate încăpea în limitele unei definiţii: teatru-documentar, spectacol-dezbatere, ready-made show etc. 

Tipografic majuscul este, fără îndoială, un produs artistic desăvârşit în care însuşirile de artă sincretică ale teatrului sunt exploatate cu subtilitate, gust, creativitate şi profesionalism. Producţia are un ritm interior perfect articulat, accentele muzicale împlinesc construcţia, completează atmosfera, determină finalul care este ghilotinant, apăsător, interogativ, emoţionant. 

tipografic-majuscul-foto-cornel-putan

Foto: ©Cornel Putan

„CETĂŢENI! ŢARA NOASTRĂ ARE O SITUAŢIE ECONOMICĂ GREA. DATORIILE EXTERNE AU ATINS 10 000 000 DOLARI, ÎN VREME CE ÎN PRESĂ PLOUĂ CU PETALE ROZ.” Aşa suna unul din înscrisurile lui Mugur, cel care l-a contrariat  cel mai mult pe anchetator, în vreme ce în minte îi stăruia obsesiv un refren la modă: „Să dai copilul cu capul de zid, să-nveţe copilul ce-nseamnă partid”. 

În dosarul „Panoul”, 8000 de oameni au fost anchetaţi în primele 3 zile. S-au adunat peste 60 000 de probe grafologice, o isterie şi o teroare s-au instalat în oraş pentru că un copil de 16 ani a înţeles că lumea în care trăia nu era una normală şi a decis – cu inocenţă şi curaj – să spună toate astea cu glas tare, în public. 

tipografic majuscul spectacol de gianina carbunariu teatrul odeon

Ca orice sistem dictatorial, comunismul românesc a excelat printr-un martiriu al inocenţilor. Vezi şi cazul braşoveanului Liviu Babeş care şi-a dat foc pe pârtia de schi într-un gest disperat de a coagula conştiinţe. Cine îşi mai aminteşte astăzi de ei? Câţi i-au ştiut vreodată? 

Au pierit tineri, puri şi curajoşi, accidente sublime ale istoriei noastre implacabile, suficiente, meschine. 

Pe scena unui teatru din Bucureşti se ia trecutul recent la întrebări. E obligaţia ta să fii martor şi să spui povestea mai departe. Cu glas tare. Răspicat. Cu litere mari. Aşa ca Mugur. Tipografic majuscul.

Videoclip


razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUbotoșani,cătălina mustață,dosarul elevul,liviu babeș,mihai smarandache,mugur calinescu,răzvana niță,șase feluri de amuri,stelian vâlcu,teatrul odeon bucurești,tipografic majuscul
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ „Eu nu scriu de obicei piese de teatru, nu mă consider un autor dramatic. Spectacolele se nasc din întâlnirea mea cu un subiect, cu o temă. Textul vine pe parcurs și probabil varianta finală este gata abia la premieră. Documentarea este un moment foarte...