Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica de teatru tv emigrantii mrozek ani bradea

cronica de teatru tv siglaLa 85 de ani de la naşterea scriitorului polonez Sławomir Mrożek, sărbătorit pe 29 iunie 2015, Televiziunea Română a difuzat spectacolul, realizat în parteneriat cu Institutul Polonez de Cultură, Emigranţii. Tot în 2015 se împlinesc 250 de ani de teatru polonez şi 250 de ani de la înfiinţarea Teatrului Naţional din Varşovia, aniversări reunite sub titulatura Anul teatrului public polonez.

slawomir mrozek emigrantii

Sławomir Mrożek

Sławomir Mrożek este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi dramaturgi contemporani. Abordarea sa îl apropie de teatrul absurdului prin preocuparea de a urmări construcţia psihologică a personajelor, efortul lor de a da sens unei situaţii golite de sens, într-o lume fără sens. Sau, aşa cum spunea Horia Deleanu în lucrarea Teatru – antiteatru – teatru, acest gen antiaristotelic nu este altceva decât „reflecţia a ceea ce pare să fie atitudinea cea mai reprezentativă a epocii noastre”. Iar Emigranţii reflectă foarte bine imaginea societăţii contemporane, chiar dacă de la publicarea textului s-au scurs mai bine de patruzeci de ani. Sławomir Mrożek a scris această piesă ca urmare a propriei experienţe de emigrant la Paris, fapt care explică în plus sinceritatea discursului. Azi sunt zeci de milioane de emigranţi în întreaga lume, din motive dintre cele mai diverse, de la probleme economice şi sociale până la persecuţii de tot felul: politice, etnice, religioase etc. În aceste condiţii problemele celor două personaje ale piesei lui Mrożek nu au cum să fie altfel decât actuale.

Emigrantii2

Lari Giorgescu și Silvian Vâlcu în Emigranții

Doi conaţionali, numiţi generic AA şi XX, emigranţi din motive diferite, sunt siliţi să împartă o locuinţă mizeră dintr-un subsol al unei clădiri pariziene. AA este intelectualul refugiat politic, el nu poate defini exact motivele pentru care a venit aici dar îi sunt clare cele pentru care a plecat din ţara lui, loc în care nu se mai poate întoarce. Celălalt are obiective bine stabilite, vrea să câştige cât mai mulţi bani pentru a se întoarce apoi la familie, acolo unde doreşte să-şi construiască o casă pentru care să fie invidiat de tot satul. El nu se gândeşte deloc la condiţia sa de exploatat, într-o societate străină, exploatatoare, indiferentă la identitatea sa culturală ori socială, rămânând în continuare „un surdomut”, după cum îl caracterizează AA. XX refuză să înveţe limba, să se integreze, singura sa preocupare fiind banii, grija cu care îi adună într-o mascotă de pluş, pentru a-şi împlini apoi visul acasă, în familia sa. Imposibilitatea comunicării nu-l afectează pentru că, spune el: „ăştia nu-s oameni […] aici nu găseşti oameni.” „Dar, după tine, unde-i găseşti?” – întreabă AA, iar răspunsul vine simplu, firesc: „la noi”. Reproşându-i lui AA că stă toată ziua şi „se gândeşte la gânduri”, XX recunoaşte că pentru el lucrurile sunt cât se poate de limpezi: „mă gândesc la copii, la nevastă, câte puţin mă gândesc şi la femei, lucruri normale la care se gândeşte orice om.

silvian-valcu-lari-giorgescu-emigrantii

Neputându-se suporta unul pe celălalt, siliţi să trăiască împreună din pricina unui spaţiu pe care îl împart, cei doi ajung în final la concluzia că sunt, unul altuia, existenţial-necesari. Petrecând împreună o noapte de trecere spre anul nou, cu o sticlă de băutură în faţă, discuţiile lor ating adâncimi psihologice neașteptate. Starea provocată de alcool înlătură autocontrolul, lucrurile sunt expuse tranşant, cu maximă sinceritate, culminând cu distrugerea banilor din mascotă, ca reacţie la acuzaţia de sclav al banului pe care XX nu o poate suporta, urmată de tentativa de sinucidere a acestuia. Repercusiunile acestor gesturi îl ating însă la fel de grav, dacă nu chiar mai grav, şi pe AA, care este silit să constate că subiectul studiului său a ieşit din tipare, prin revolta absolut nebănuită şi neaşteptată, fapt ce-i desfiinţează întreaga teorie pe baza căreia îşi creionase lucrarea de analiză. AA va distruge la rândul său manuscrisul lucrării, constatând că după atâta timp dedicat observaţiei a rămas fără ceea ce ar fi putut fi, spune el, o capodoperă. Unul fără bani, celălalt fără manuscrisul care îngloba toate frământările sale din ultimii ani, înfrutând condiţiile mizere, cei doi se văd închişi pe mai departe, pentru o perioadă nedefinită, în acel spaţiu malefic. „Trăim aici ca două bacterii într-un organism oarecare, două corpuri străine”, spune AA, referindu-se nu doar la condiţia lor de emigranţi ci şi la aceea, mult mai gravă, cu implicaţii mult mai profunde, de prizonieri în propriul destin. Dacă la început spaţiul insalubru este pentru refugiatul economic unul benefic, pentru că are un adăpost unde să se poată odihni după orele istovitoare de muncă şi unde poate să-şi adune banii câştigaţi cu trudă, pentru refugiatul politic spaţiul capătă ambele valenţe: benefic şi malefic. În special malefic, pentru că el este fiinţa raţională care cugetă la toate problemele, ale sale şi ale omenirii, un introvertit care nu găseşte libertatea în refugiu, purtând în sine dorinţa continuă de libertate sau mai bine zis de eliberare. Migrarea dintr-un spaţiu politic în altul nu-i aduce eliberarea, iar subsolul în care-şi petrece închis toate zilele se adaugă zidurilor sale metafizice, în spatele cărora este condamnat să trăiască.

lari-giorgescu-silvian-valcu-emigrantii

O fiinţă raţională, versus una brută, înzestrată cu puţine idealuri dar cu voinţa de a se realiza material, chiar cu preţul autodistrugerii; un personaj tragic prin însăşi condiţia sa, versus unul căruia-i lipseşte complet tragismul, încercarea de eliberare prin sinucidere eşuând lamentabil; un individ cu pretenţii, aparent ironic şi egoist, dovedind de fapt o personalitate fragilă, un visător care suferă enorm atunci când ideile sale îi sunt infirmate de realitate, versus unul cinic, fără scupule, brutal, aproape animalic, care însă va surprinde în final prin sensibilitate, prin suferinţele ascunse pe care aburii alcolului le scot din sufletul său, aceştia sunt actorii dialogului din Emigranţii.

Lari Giorgescu în Emigranții

Lari Giorgescu în Emigranții

Abordarea Teatrului Arca, pe care Televiziunea Română a preluat-o şi a difuzat-o în 29 iunie, diferă puţin de alte variante ale piesei lui Mrożek puse în scenă la noi. Propunerea celor trei tineri, actorii Lari Giorgescu şi Silvian Vâlcu, precum şi a scenografului Vladimir Turturică, concentrează esenţa textului original, spectacolul dezvoltându-se ca o comedie tragică. Cele două personaje sunt interpretate admirabil de tinerii actori, chiar dacă Lari Giorgescu, în rolul intelectualului, mărturisea într-un interviu: „Aici joc un intelectual de 35 de ani, cu o mentalitate diferită de a mea, într-o epocă diferită. Este un personaj trecut prin viaţă, care a trăit nişte experienţe traumatizante. […] Aşadar, contextul nu este foarte accesibil unei persoane de vârsta mea.” Celor doi li se adaugă un al treilea „personaj”, decorul, foarte sugestiv creat de Vladimir Turturică. Deşi jocul actorilor are loc efectiv într-o mansardă, spaţiul neconvenţional al podului de la „La Scena”, elementele introduse de scenograf: becul spânzurat în centrul spaţiului, robinetul defect din capătul ţevii ruginite, cu o găleată în loc de scurgere, aragazul de voiaj pe care se pregăteşte ceaiul în ibricul uzat, mobilierul improvizat din lăzi, hamacul în care AA citeşte, fereastra situată deasupra grinzilor din tavan reuşesc să creeze atmosfera de subsol întunecos şi insalubru. În plus, muzica folosită: la început se aude semnificativ o parte din cântecul preferat al lui Stalin Suliko, apoi pe măsură ce se apropie cumpăna dintre ani se trece la Stille Nacht, cunoscutul colind din spațiul germanic, cei trei tineri sugerând astfel, spre deosebire de alte versiuni regizorale, emigrarea în Germania, culminând cu o melodie poloneză – toate dau originalitate abordării tinerilor artişti. Cu atât este mai lăudabilă asocierea acestor elemente, care vin în sprijinul dialogului şi contribuie substanţial la perceperea mediului social-politic, cu cât cei trei nu au beneficiat de asistenţă profesionistă, viziunea regizorală aparţinându-le în totalitate.

Emigrantii_Foto_Corina_Margarit_1

Silvian Vâlcu în Emigranții. Foto: Corina Mărgărit

Echipa TVR căreia-i datorăm preluarea spectacolului de la Teatrul Arca (La scena – club independent) a fost formată din: Andrei Măgălie – regie; Mugur Nedelescu – director de imagine; Valentin Bartolomeu – sunet; Rodica Rădulescu – montaj; Gigi Melinte- postprocesare sunet; Tudor Stănescu – ilustraţie muzicală; Sorin Cristea – organizator producţie; Lucia Constantinescu – producător şi András Demeter – producător coordonator.

Succesul producţiei le-a adus tinerilor artişti participarea la Festivalul Naţional de Teatru, în 2011, cu un spectacol emoţionant şi deosebit de actual prin mesajul său.

Trailer Emigranții, Teatrul Teatrul Arca-La Scena din București

 

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,cronica de teatru tv,emigrantii de mrozek,horia deleanu,lari giorgescu,silvian vâlcu,stalin,suliko,tvr,vladimir turturică
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA La 85 de ani de la naşterea scriitorului polonez Sławomir Mrożek, sărbătorit pe 29 iunie 2015, Televiziunea Română a difuzat spectacolul, realizat în parteneriat cu Institutul Polonez de Cultură, Emigranţii. Tot în 2015 se împlinesc 250 de ani de teatru polonez şi 250 de...