Cronică de film de ANI BRADEA

ecranizare salonul nr 6 cehov cronica de ani bradea

În anul Cehov, al aniversării a 155 de ani de la naşterea scriitorului, Televiziunea Română continuă să difuzeze spectacole făcute după piesele sau nuvelele cehoviene. Salonul nr. 6, un film de televiziune care a avut premiera luni, 27 aprilie 2015 la TVR 2, este dramatizarea cunoscutei nuvele cu acelaşi titlu a lui A. P. Cehov. Producţia a fost dedicată regizorului de montaj Cătălin Bălan, unul dintre membrii echipei, care a plecat din această lume la scurt timp după terminarea filmărilor.

regizorul-vitalie-lupascu

Vitalie Lupașcu

Viziunea regizorală a lui Vitalie Lupaşcu este chiar mai dramatică decât a marelui scriitor rus sau poate mai potrivit ar fi să spunem că această viziune accentuează dramatismul cehovian. La Vitalie Lupaşcu Salonul nr. 6 este un spaţiu în care se coboară, un subteran, o veritabilă celulă de temniţă. Şi nu mă refer doar la situarea încăperii faţă de nivelul solului şi la drumul descendent pe coridoarele insalubre. Odată deschisă uşa infernului, aceasta este imaginea pe care regizorul o sugerează, cel care ajunge până acolo pare că mai are totuşi o şansă. El se află pe o estradă de unde priveşte, de la înălţime, locul pierzaniei. Câteva scări coborâte apoi îl duc în iad, dar nu iadul ca pedeapsă veşnică ci ca antecameră a morţii, loc de curăţire sufletească în mizerie umană absolută. Singura speranţă de care se agaţă mintea rătăciţilor locatari e că dincolo de viaţă vor afla, în sfârşit, fericirea.  

salonul nr 6 cehov regia vitalie lupascu cronica

Aşa cum bine se ştie, stilul cehovian nu presupune intrigi complicate sau rezolvări spectaculoase, iar atmosfera este mai degrabă melancolică. În Salonul nr. 6 se merge chiar mai departe, spre tristeţe profundă, sau chiar dincolo de această stare, spre deznădejde şi lipsă totală de orizont. Drama îi are în centrul ei pe medicul spitalului Andrei Efimîci Raghin, interpretat de Dan Aştilean, şi pe pacientul său Ivan Dmitrici Gromov, unul dintre locatarii salonului de nebuni. Gromov, întruchipat în film de Răzvan Vasilescu, este un personaj foarte interesant, un om cu educaţie. Citind nuvela lui Cehov, aflăm şi povestea tulburătoare a acestuia, ajuns în spital datorită unei fobii. El suferă de mania persecuţiei, însă este foarte conştient de viaţă, moarte şi suferinţă. Întâlnirea lui Raghin cu Gromov se produce pe fondul unei plictiseli pronunţate a doctorului de viaţa anostă în orăşelul de provincie, de lipsa oricăror contacte sociale care ar putea să-l satisfacă spiritual. El îi spune singurului său prieten, Mihail Averianîci, diriginte de poştă, cu care obişnuia să se vadă zilnic la o bere: „Mare păcat […] că în târgul nostru n-avem oameni care să ştie să întreţină şi în acelaşi timp să guste o conversaţie inteligentă şi interesantă. […] E drept că avem cărţi, dar slova scrisă nu poate înlocui viul grai şi contactul cu semenii.” Pacientul Gromov suplineşte pentru doctorul Raghin toată această lipsă de interacţiune umană cultivată. Astfel că, după vizitele prea dese şi prelungite în salonul nr. 6, doctorul, a cărui atitudine retrasă printre cărţi nu a fost niciodată pe placul autorităţilor locale, şi al cărui post a fost mereu vânat de către subalternul său, mai tânărul medic Evgheni Fiodorîci Hobotov, este diagnosticat şi aruncat printre bolnavii pe care-i îngrijise până atunci. În apărarea sa nu poate aduce niciun alt argument decât afirmaţia: „Toată boala mea se reduce la atât: că, în douăzeci de ani de când trăiesc în oraşul ăsta, am dat de un singur om inteligent, dar care, din nenorocire, e nebun.”

Salonul Nr 6 Dan Astilean 2

Dan Aștilean în Salonul nr. 6

Finalul filmului întrevede scenariul cehovian, şi anume acela că medicul va sfârşi în salonul nr. 6, condamnat la moarte pentru vina de a fi o fiinţă care gândeşte, un om altfel decât ceilalţi, pentru care hrana materială nu e suficientă, având nevoie în aceeaşi măsură şi de îndestulare spirituală. Cruzimea la care este supus de către paznicul Nichita, rol interpretat de Ion Haiduc, un personaj care înainte îi asculta poruncile şi ale cărui pedepse aplicate nebunilor nu i se păruseră până atunci atât de îngrozitoare, se constituie ca fiind momentul trezirii la realitate, conştientizarea sfârşitului. Violenţa bătăii nu este simţită doar de către personaje. Spectatorul este şocat, silit să reacţioneze, să raţioneze, percepând imaginile sângeroase ca pe un avertisment. În acest punct înţelegem cât de actual este Cehov. Se naşte firesc întrebarea: care sunt de fapt nebunii, cei din salon sau cei din afara lui? Pericolul unui scenariu similar ne paşte şi azi. Indivizii care se desprind din turmă, cei care sunt altfel decât restul semenilor, au fost dintotdeauna, şi sunt în continuare, judecaţi, diagnosticaţi. Iar de salonul nr. 6, o metaforă pentru realitate, nu scapă nimeni. El reprezintă însăşi lumea, cu toate suferinţele ei.

cronica ani bradea Salonul Nr 6 Dan Astilean si Razvan Vasilescu

Dan Aștilean și Răzvan Vasilescu

Din distribuţia filmului au făcut parte: Dan Aştilean, Răzvan Vasilescu, Gavril Pătru, Ion Haiduc, Natalie Ester, Mihai Dinvale, George Lungoci, Constantin Dinulescu, Cristian Toma, Mihai Răducu, şi alţii. Traducerea textului a fost asigurată de Alexei Mateevici, iar regia artistică şi scenariul, aşa cum spuneam, sunt viziunea lui Vitalie Lupaşcu. Acestora li se adaugă, desigur, o amplă echipă tehnică.

Salonul Nr 6 Dan Astilean 3

Interpretarea lui Dan Aştilean, doctorul Raghin în film, este de excepţie. Personajul său transmite sensibilitate, emoţie, dar şi multă profunzime, replicile rostite cu har actoricesc reuşind să treacă bariera ecranului şi să nască empatie în sufletul telespectatorului. Despre Cehov şi rolurile sale, actorul spunea: „Cred că e un examen când joci Cehov. Ţi se pune o radiografie în faţă şi vezi cam pe unde eşti, spiritual. […] Piesele lui Cehov sunt adevărate liturghii.”

Foarte bine mulat pe caracterul personajului s-a situat şi Răzvan Vasilescu în Gromov. Aciditatea replicilor şi a atitudinii sale, în antiteză cu blândeţea şi calmul afişate mereu de doctorul Raghin, au creat un reuşit oximoron imagistic al unei societăţi foarte actuale de altfel.

Salonul Nr 6 Dan Astilean si Ion Haiduc

Dan Aștilean și Ion Haiduc

De remarcat decorul, care întregeşte atmosfera epocii dar şi dramatizează condiţia celor închişi în salonul nr. 6. O încăpere vastă, cu paie pe jos, paturi de fier, aşternuturi murdare şi ferestre situate la mare înălţime, cât să nu se poată privi spre afară (aici viziunea regizorală diferă de cea cehoviană, unde ferestrele sunt situate la nivelul de la care se poate privi, de altfel salonul fiind pe şi nu sub pământ). Pereţii încăperii păstrează urme vagi ale unei picturi murale, semn că înaite de a fi loc al pierzaniei această încăpere fusese o biserică, adică un loc al salvării. Acest detaliu are o importanţă majoră în mesajul ce se doreşte a fi transmis. Cât despre dificultatea jocului pe o podea acoperită cu paie s-a vorbit şi la prezentarea în avanpremieră a filmului, evocându-se piedicile create de praful ridicat din paie, care ar fi putut afecta vocile şi performanţa actorilor. În film sigur că nu s-au văzut aceste probleme, producţia fiind şi din acest punct de vedere un succes.

Salonul Nr 6 cronica rev teatrala radio

Dan Aștilean, Gavril Pătru, Ion Haiduc, Răzvan Vasilescu

La fel ca în alte creaţii cehoviene, personajele din Salonul nr. 6 sunt într-o continuă căutare, însă, foarte fragile sufleteşte, se lasă prinse în plasa unor himere, ce în final le vor devora aspiraţiile. Rămâne doar, ca ultimă barcă de salvare, speranţa într-o condiţie mai bună dincolo, în moarte. Ar putea exista totuşi o diferenţă între această nuvelă şi alte scrieri ale lui Cehov. Se pare că însuşi marele scriitor rus era nemulţumit de text, considerându-l chiar plictisitor. Într-o scrisoare adresată lui A. S. Suvorin, prietenul şi editorul său, Cehov spunea despre Salonul nr. 6: „Bucata e plină de cugetări, îi lipseşte însă elementul dragoste.” Credem că autorul se referea la dragostea dintre un bărbat şi o femeie, altfel nu vedem mai multă dragoste de oameni decât în pildele creştine. Doctorul Raghin a sacrificat ce avea mai de preţ, libertatea, din dragoste pentru semenul său, lângă care se simţea împlinit, vorbind aceeaşi limbă. 

Salon 6 p03

Sursa foto: TVR

Salonul nr. 6, sau Cehov văzut de Vitalie Lupaşcu, este un film răscolitor despre suferinţa spiritului, şi nu numai. Un film care naşte mai multe întrebări decât răspunsuri. Suntem avertizaţi, urmărind desfăşurarea acţiunii, despre apariţia unui pericol iminent, anunţat de doctorul Raghin: „Când omul ajunge la maturitate, sau la o conştiinţă luminată, atunci se simte atras într-o cursă fără voia lui, din care nu mai poate ieşi.” Dar poate că soluţia o aflăm tot într-o replică aparţinând aceluiaşi personaj: „Liniştea şi mulţumirea le aflăm în noi înşine, nu în afara noastră.”

ani bradea

Ani Bradea

Grafică de Costin Tuchilă.

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Arhiva rubricii Teatru TV 

costintuchilaCRONICA DE FILMa p cehov,A. S. Suvorin,Andrei Efimîci Raghin,anul cehov,casa de productie tvr,cronica film tv,cronica salonul nr 6 de ani bradea,dan astilean in salonul nr 6,gromov salonul nr 6,mihai dinvale,nichita salonul nr 6 ion haiduc,salonul nr 6 cehov,vitalie lupașcu
Cronică de film de ANI BRADEA În anul Cehov, al aniversării a 155 de ani de la naşterea scriitorului, Televiziunea Română continuă să difuzeze spectacole făcute după piesele sau nuvelele cehoviene. Salonul nr. 6, un film de televiziune care a avut premiera luni, 27 aprilie 2015 la TVR 2, este...