Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

caligula ovidiu iuliu moldovan

cronica de teatru tv siglaAnul 2017 a început la Teatrul de Televiziune cu o comedie, fabulosul spectacol O noapte furtunoasă în regia Soranei Coroamă Stanca, după ce stagiunea 2016–2017 debutase tot cu o comedie, respectiv Cerere în căsătorie după Cehov, spectacol al Teatrului Dramatic ”Fani Tardini” din Galați, regia Felix Alexa. Dar a venit și rândul tragediei, cu o montare care a făcut istorie. Difuzată în memoria regretatului actor Ovidiu Iuliu Moldovan (care pe 1 ianuarie 2017 ar fi împlinit 75 de ani), celebra piesă Caligula a lui Albert Camus, ne-a fost prezentată de TVR 2, luni 9 ianuarie 2017, într-un spectacol aflat în arhiva de aur a Televiziunii Române, realizat în colaborare cu Teatrul Național ”I. L. Caragiale” din București.

Ovidiu Iuliu Moldovan și Constantin Dinulescu

Ovidiu Iuliu Moldovan și Constantin Dinulescu în Caligula, regia: Horea Popescu, 1991

Caligula este una dintre piesele lui Camus cel mai frecvent montate pe scenele teatrelor noastre. De altfel, tema morții a fost dintotdeauna extrem de tentantă pentru regizori. Viziunea lui Horea Popescu se distinge prin dimensiunea grotescului, accentuat mai ales prin machiajul personajelor, pictate pe față în culori sumbre, amintind de triburile de sălbatici canibali, în dansurile ritualice de dinaintea sacrificiilor umane. Numai că scenariul nu e asemănător. Sacrificați, pe rând, sunt ei, cei care dansează pe scena vieții la porunca unui auto-intitulat zeu, singurul care poate opri ritmul pentru a mai trimite pe cineva la moarte. După care jocul se reia ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Moartea iubitei sale soții Drusila (în același timp și sora sa) îl tranformă pe Caligula dintr-un visător și un idealist, într-un sângeros tiran. Suferința aprinde în sufletul său o revoltă pe care nu mai poate, și nici nu vrea, să o stăpânească. Iar răzbunarea e cumplită! Își arogă dreptul de stăpân absolut al vieții și al morții. Considerându-se deasupra tuturor, dincolo de bine și de rău, după cum spune Nietzsche, dispune după bunul plac de viața supușilor săi. Pentru că personajul lui Camus, simbol al puterii absolute, și în consecință al absurdului, se situează dincolo de bine și de rău. Forțând limitele morții, considerând că o moarte cere neapărat o altă moarte, îi trimite în brațele călăului chiar și pe cei care-l iubesc. Moartea celorlalți devine singura rațiune a propriei sale existențe. Este extrem de elocventă secvența în care unul dintre supuși, aflând că împăratul a dispărut (un scenariu mincinos pus la cale cu ajutorul surorii sale Caesonia), se arată îndurerat (evident și aceasta fiind tot o prefăcătorie) și afirmă că și-ar da bucuros viața pentru a afla că el, Caius, este viu. Acesta apare brusc și îl trimite la moarte pe nefericit, căruia, iată, împăratul său îi îndeplinește dorința. Moartea, așadar, nici nu mai trebuie motivată, cel sacrificat nu are nevoie de o vină, crima este săvârșită în numele unei filosofii a răului care trebuie să triumfe, ”purificând” viața.

caligula tvr

Odată ajunși în acest punct al tensiunii dramatice, complotul împotriva tiranului nu mai suferă amânare. Răzbunarea celor ale căror soții, fii, fiice sau părinți au fost batjocoriți și uciși este iminentă, perfect conștientizată și de către Caligula. Își alungă sluga credincioasă, pe Helicon, care-i aduce vestea, tocmai pentru că finalul acesta i se pare logic și firesc. Toate morțile vor culmina cu Marea moarte, singura modalitate prin care lumea imaginată de el se poate sfârși: autodistrugerea. De fapt acesta este și mesajul autorului piesei. Albert Camus a spus despre personajul său: ”Caligula e istoria unei sinucideri superioare.

caligulaLa început Caligula e un personaj mai degrabă contemplativ, trist și visător, dorindu-și ceea ce nu poate avea, luna de pe cer. O dorință aparent inofensivă, dar care poartă în ea germenele tiraniei de mai târziu. Luna de pe cer e o metaforă pentru imposibil. Zeul nu e zeu prin naștere ci prin autoinvestire, prin urmare nu va putea niciodată să-și depășească acea condiție umană care-l împiedică să-și satisfacă orice dorință. În compensație, Caligula săvârșește crime regizate pompos, îmbătându-se de puterea sa, de ușurința cu care le hotărăște și organizează spectacole ridicole, pentru a fi adulat în piețe, urcat pe piedestale, cântat de poeți, divinizat de mulțimile umilite. Apariția caraghioasă în costum de balerin, jumătate bărbat, jumătate femeie, ar fi una dintre aceste reprezentații. Scena în care sunt chemați poeții pentru a recita osanale dictatorului e una care ascunde încă subtile mesaje pentru noi românii, și mă gândesc cât de ”gustată” era ea la data premierei pe scena Teatrului Național, în 29 noiembrie 1980. Pe atunci distribuția era puțin schimbată, dar în cele două roluri principale jucau tot Ovidiu Iuliu Moldovan și Silvia Popovici. Umilirea poeților este secvența care ne îndreptățește în plus să afirmăm că spectacolul nu e doar unul moral. El devine, în egală măsură, un spectacol politic.

Uciderea Caesoniei, soră și slugă credincioasă, cu propriile mâini, ne arată un Caligula ajuns pe ultima treaptă a cruzimii sale. Dar, în același timp, un personaj demn de milă, care conștientizează prăbușirea lumii clădită de el pe munți de cadavre și râuri de sânge, încercând să șteargă urmele unei construcții monstruoase înainte de a fi el însuși ucis. Trăind mai mult în lumea propriilor fabulații decât în realitate, Caligula sfârșește prin a fi o victimă. Și nu una oarecare. Ajunge să moară pentru crezul său, răstignit ca un Christ în sulițele răzbunătorilor. Un final în care publicul e invitat să empatizeze cu împăratul întunericului purificat (chiar și veșmântul este sugestiv, poartă alb) prin moarte. 

caligula albert camus horea popescu teatru tv

În rolul lui Caius Caligula, regizorul Horea Popescu l-a distribuit pe Ovidiu Iuliu Moldovan, a cărui duritate a expresiei s-a pliat exemplar pe profilul personajului. Un rol care i-a venit ca o mănușă marelui și regretatului actor. Silvia Popovici a fost Caesonia. O Caesonia docilă, reținută, dar cu o ținută impecabilă și pregătită în orice moment să devină autoritară, îndeplinind fără milă ordinele fratelui său. Doar ea îi rămâne până la capăt fidelă împăratului, plătind cu prețul vieții această dragoste, alături de vechilul Helicon, întruchipat de Gheorghe Cozorici, un personaj cu morgă, jucat de marele actor încă de la premiera din 1980. Cherea, inițiatorul complotului împotriva -Gaius_Caesar_Caligulalui Caius, este jucat cu calmul și înțelepciunea specifice lui Mircea Albulescu, altă mare stea a scenei românești care ne veghează din înalt. Rolul tânărului poet Scipio, care are curajul de a-i spune împăratului nemulțumirile sale, având doar lipsa de experiență și nebunia vârstei drept scuze pentru îndrăzneală, este admirabil interpretat de Claudiu Bleonț.

În alte roluri i-am mai putut vedea pe: Constantin Dinulescu, Iulian Necșulescu, George Oancea, Alexandru Georgescu, Andrei Ionescu, Victor Moldovan, Alfred Dumitrescu, Dan Puric, Emil Mureșan, Iuliana Moise, Grigore Nagacevski, Marin Negrea, Traian Zecheru și Eugen Cristea. De remarcat scenografia și costumele, semnate de Doina Levința. Redactor a fost Doina Teodoru, decorul asigurat de Paul Bortnovski și imaginea de Beatrice Drugă. Data premierei spectacolului de televiziune a fost 14 ianuarie 1991.  

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv 

Alte articole de Ani Bradea:

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea 

Scena de sticlă

În octombrie se numără aniversările

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TValbert camus,ani bradea,caligula,Cherea,constantin dinulescu,cronica de teatru tv,Helicon,horea popescu,Luna de pe cer,mircea albulescu,ovidiu iuliu moldovan in caligula,silvia popovici,teatru tv,teatrul național bucurești,tnb,Uciderea Caesoniei,”Caligula e istoria unei sinucideri superioare.”
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Anul 2017 a început la Teatrul de Televiziune cu o comedie, fabulosul spectacol O noapte furtunoasă în regia Soranei Coroamă Stanca, după ce stagiunea 2016–2017 debutase tot cu o comedie, respectiv Cerere în căsătorie după Cehov, spectacol al Teatrului Dramatic ”Fani Tardini” din...