Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

cronica de teatru radifonic stela popescu cristina chirvasie

sigla cronica de teatru radiofonicCând vine vorba despre Caragiale aproape că îmi explodează curiozitatea. Pentru mine este unul dintre scriitorii la care mă racordez nu numai intelectual, ci, în bună măsură, și sufletește. Opera lui aproape că te obligă la această racordare, la această raportare și asta pentru că discursul lui auctorial este incomparabil, actual și ravisant. Spunem adeseori despre Caragiale că este mare. Ce înseamnă în cazul lui acest adjectiv? N-a lăsat o operă de mari dimensiuni. Viața lui n-a fost una mare, cu viraje și derapaje spectaculoase. Și cu toate astea este mare! Și ca să nu fiu damnată pentru exagerare, mă voi rezuma doar la teatrul lui și aș zice că este, cu adevărat, cel mai mare autor român de dramatugie, dacă pun în balanță cantitatea redusă a scrierilor lui și valoarea acestora. Spun cel mai mare pentru că opera teatrală a lui Caragiale nu se rezumă doar la cuvintele pe care le-a așternut pe hârtie, ci ea acoperă ca o pânză uriașă și necuvintele din spatele acestora.

caragiale semnatura 1901

Nu cunosc un alt autor ale cărui texte dramatugice să vorbească prin extratexte, prin acel dincolo de ceea ce se vede pe scenă. Numai la Shakespeare parcursul dramatic este elaborat în detaliu și din perspectivă off-scene, dar anvergura este desigur alta. Ceea ce îl departajează definitiv pe Caragiale de alți autori dramatici este discursul din idee, capacitatea lui de a formula și ridica scenic un fapt divers și de a distinge și pune în lumină acel ceva care îl poate transforma, printr-o valorație dramaturgică specială, într-o acțiune cu miez. Caragiale a știut să extragă ca nimeni altul esența dintr-un nimic și asta îl face să fie un veritabil părinte al absurdului teatral.

mihai-olteanu-caragiale1

Mihai Olteanu, Caragiale

La începutul lunii martie a acestui an, Teatrul Național Radiofonic a dedicat câteva spectacole, unul dintre ele în premieră, unei excelentissime doamne a scenei românești, sărbătorită la sfârșitul anului 2015 la împlinirea celor 80 de ani ai săi. Spun excelentissimă pentru că paleta teatrală pe care a ales-o, spre a-și împlini discursul artistic, este una aparte. O actriță de dramă care a ales comedia. O comedie pură, fără nicio urmă de extravaganță sau grotesc. O comedie personală. Celebrul actor și regizor Jean-Claude Brialy, poate unul dintre cei mai productivi și valoroși actori și regizori francezi ai secolului trecut (chiar dacă se născuse pe pământ algerian), vorbea într-un interviu despre actorii de comedie care sunt posesorii unui bagaj artistic deosebit și au o putință selectă de a-și colora memoria, inventând expresii care devin citate.

Stela Popescu

Stela Popescu

Cred că doamnei Stela Popescu, căci acesta este numele artistei omagiate de TNR și în martie 2016, îi vin mănușă cuvinte lui Brialy, pentru că prin teatrul ei a adus cu sine un stil inimitabil și inconfundabil, memorabil și citabil, reușind să traducă, cu sinceritate și fără exagerări, prin superlativa sa expresivitate artistică, un nume de Popescu într-un brand. Se spune că un brand se naște pentru a îndeplini o promisiune și o misiune, iar în cazul doamnei Stela Popescu promisiunea este însăși talentul său și misiunea Teatrul. Actriță a Teatrului de Comedie pentru aproape un sfert de veac și a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”… de-o viață, doamna Stela Popescu a colorat, deopotrivă, și frame-urile cinematografice și undele Teatrului Național Radiofonic, dând viață unor personaje, nu toate supuse amprentei comicului, care în interpretarea sa au intrat atât în Cinemateca, cât și în Fonoteca de Aur.

Niculae Urs

Niculae Urs

Spuneam că unul dintre spectacolele difuzate în luna martie la Radio România Actualități a fost o premieră. Națiune, fii deșteaptă!, un scenariu semnat de Niculae Urs după Conu Leonida față cu reacțiunea de Ion Luca Caragiale, în adaptarea radiofonică și regia maestrului Dan Puican, a adus în fața publicului ascultător o Efimiță atipică, în interpretarea Stelei Popescu, un neașteptat Leonida care pare că poate ieși din pasivitate, metamorfozându-se, pentru câteva clipe, dintr-un imbecil într-un prostănac, o graniță foarte greu de redat printr-un joc actoricesc, dar pe care Niculae Urs izbutește s-o redea cu o precizie impecabilă, și o Saftă sadea, în interpretarea minunatei Adriana Trandafir.

Stela popescu teatru radiofonic

Ascultând spectacolul care are o savoare subtilă și care iese din registrul de farsă și capătă nuanțe dramatice neprevăzute, mi-am amintit de răspunsul amuzant al doamnei Stela Popescu când, într-un interviu de acum mai mulți ani, a fost întrebată unde se afla la Revoluție. Răspunsul a născut o imagine de un comic excepțional și, totodată, de un dramatism dezarmant, pe care o identific întrucâtva cu spectacolul lui Dan Puican. Am regăsit acel interviu, așa încât îl pot reda aici cu exactitate: „– Eram chiar în Piața Romană. Știți cum era în zilele acelea, toată lumea scotea zvonuri. S-a găsit cineva să spună despre mine că eram într-un Lăstun, aveam o mitralieră și trăgeam cu ea în mulțime.” Curat Caragiale! Avea dreptate Umberto Eco… că prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența, care are limitele ei

lege de muraturi

Ilustrație de Costin Tuchilă la Conu Leonida față cu reacțiunea. Film documentar Comediile lui Caragiale în viziunea lui Sică Alexandrescu (III): Conu Leonida față cu reacțiunea și Trei schițe scenarizate. Realizatori: Costin Tuchilă și Pușa Roth, 2012. Vezi: portalul Centenar Caragiale 2012 

Scenariul lui Niculae Urs urmărește cursiv linia autentică a rolurilor imaginate de Conu Iancu și intervine prin adaptări necesare, onorând originalul și plasându-l într-o actualitate care pendulează între râs și plâns. Acesta este motivul pentru care cred că încă un spectacol care poartă semnătura regizorală a lui Dan Puican merită să intre în Fonoteca de Aur a Radioului.

Pe lângă toate acestea însă, cred că noua producție a TNR reușește,conu leonida printr-o emoție care îi dă senzația de veritate, să treacă dincolo de text, dincolo de dialog și să vorbească despre un Caragiale necesar, mai actual ca oricând, și despre drama din noi, cei de astăzi… de incapacitatea noastră de a mai gândi cu mintea noastră și de a ne opune la nefericirea acestei lumi.

Efimița Stelei Popescu și Leonida lui Nicolae Urs, doi oameni de suflet intepretați de doi artiști de spirit, aparțin secolului XXI și își strigă nevoia de a fi fericiți, chiar dacă nu mai știu să respire această fericire. Șansa lor însă este aceea că încă se mai pot minuna din orice și se mai pot extazia de ceea ce se petrece dincolo de ușa lor. Acesta este un semn de normalitate că încă le pasă…

Efimița și Leonida de astăzi sunt, în fond, doi mari absurzi care se ascund sub scufia gogomanilor într-un teatru de idei care vorbește despre o așteptare a acelui Godot al postmodernității care îi determina și pe Estragon și Vladimir ai lui Bechet să transpire, să respire și să spere.

Naţiune, fii deşteaptă!, scenariu de Niculae Urs după farsa Conu Leonida faţă cu reacţiunea de Ion Luca Caragiale. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Stela Popescu, Nicolae Urs și Adriana Trandafir. Redactor: Irina Soare. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: Vasile Manta. Spectacol realizat cu sprijinul farmaciilor Catena. Data difuzării în premieră: joi, 3 martie 2016, ora 23.05,  Radio România Actualităţi.

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

Cristina Chirvasie rubrica RTR cronica de teatru radiofonic

Cristina Chirvasie

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

Circ într-un pahar cu apă

Șase personaje în căutarea lui… Pinter

Un suflet teatral de cinci stele

Pur și simplu, Beligan sau Eufonia unei vieți în teatru

Ringhișpilul sau Caruselul cu păcate

Meditațiile Ritei sau Libertatea nu e de catifea

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

 

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru radiofonic

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICconu leonida fata cu reactiunea,costin tuchilă,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic,cronici de teatru cristina chirvasie,dan puican,dramaturgia lui caragiale,efimita stela popescu,i l caragiale,mihai olteanu,natiune fii desteapta,niculae urs
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Când vine vorba despre Caragiale aproape că îmi explodează curiozitatea. Pentru mine este unul dintre scriitorii la care mă racordez nu numai intelectual, ci, în bună măsură, și sufletește. Opera lui aproape că te obligă la această racordare, la această raportare și asta...