Teatru și teatre la Praga, rubrică de LIDIA NAŠINCOVÁ

eminescu la praga recital ion caramitru a o popa

sigla rubrica teatru si teatre la pragaDatorită Ambasadei României la Praga, Excelenţei Sale Daniela Gâtman, ambasadorul României în Cehia, consilierului Nicolae Blîndu şi Institutului Cultural Român din Praga, condus de inimoasa şi marea iubitoare a culturii române, director adjunct Veronica Miclea, comunitatea românilor din Praga s-a putut bucura luni, 8 iunie 2015, pe scena Teatrului de pe strada Celetná, de un eveniment cu o încărcătură emoţională aparte: spectacolul Dor de Eminescu, recitalul unuia dintre cei mai iubiţi actori români, Ion Caramitru, neîntrecut tălmăcitor al versului eminescian, alături de reputatul clarinetist Aurelian-Octav Popa, care, în urmă cu aproape o jumătate de secol, în 1959 lua Premiul I la Concursul Internațional „Primăvara la Praga” (1959), fiind primul instrumentist român care a obținut Premiul I în străinătate.

dor de eminescu ion caramitru aurelian octav popa

Dor de Eminescu. Sursa foto: Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din București

Realizat în coproducție cu UNITER, spectacolul a intrat în repertoriul permanent al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din București în 2012 (premiera: 14 ianuarie 2012), fiind prezentat cu succes și pe diverse scene din Europa, Statele Unite și Canada. 

Palatul Manhartský

teatrul de pe strada celetna praga

Teatrul de pe strada Celetná, Palatul Manhartský din Praga

La Praga, Dor de Eminescu a fost găzduit de Teatrul de pe strada Celetná, care se află în Palatul Manhartský, construit în 1402, reconstruit în stil baroc după  1700, în Stare Mesto (Orașul Vechi).

ion caramitru dor de eminescu praga

Ion Caramitru în Dor de Eminescu la Praga, 8 iunie 2015

dor de eminescu praga imagine sala

Imagine din sală. Sursa foto: pagina de Facebook a ICR Praga

„Acesta este un spectacol inedit, care include selecţiuni din manuscrisele de poezie, proză şi filosofie ale marelui poet. Grosul operei lui Eminescu se afla în celebra lui ladă cu care umbla pe unde se muta şi în care îşi ducea caietele şi notaţiile lui, şi care acum, în sfârşit, au fost tipărite prin sistem digital, facsimilate de către Academia Română. Mărturisesc că am avut o participare fundamentală la acest proces, pe durata mandatului meu la Ministerul Culturii. Perioada mea la Ministerul Culturii a durat patru ani şi a fost între 1996 şi 2000, perioadă în care, ştim cu toţii, se împlineau 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu şi au fost şi manifestări patronate de către UNESCO. În patru ani de ministeriat, pe lângă alte multe lucruri, cel legat de facsimilarea digitală a manuscriselor lui Eminescu a ocupat locul principal, într-o hotărâre de guvern pe care am impus-o.” – Ion Caramitru.

aurelian octav popa

Aurelian-Octav Popa

„Stilul contribuţiei mele muzicale în acest spectacol imaginat de Ion Caramitru este de sorginte simfonică şi este ca o fereastră către poezie. Nu este o ilustraţie, ci un discurs aparte. Artele sunt orgolioase, nu se aseamănă, dar se pot întâlni dacă ajung la acel nivel superior al bucuriei împărtăşite.” – Aurelian-Octav Popa.

ion caramitru recitand eminescu

Ion Caramitru recitând Eminescu

Documentar

Ion Caramitru, spectacole Eminescu 

„[…] Colaborarea dintre Ion Caramitru şi Aurelian-Octav Popa sub semnul lui Eminescu a început la sfârşitul secolului trecut, în spectacolul Trecut-au anii…, pe afişul căruia se regăseau alte două nume mari ale scenei româneşti: Valeria Seciu şi regretatul şi respectatul Ovidiu Iuliu Moldovan. Trecut-au anii… a fost inclus în programul naţional „Anul 2000 – Anul Eminescu” şi a fost prezentat în mari oraşe din România, Europa, America şi Canada, în contextul unor evenimente ample dedicate poetului. În anul 2005, spectacolul s-a materializat şi pe un disc, de fapt o adevărată carte-audio, cuprinzând, pe lângă CD-ul de 72 de minute, textele şi imagini-document din spectacol. Un an mai târziu, în 2006, a apărut audio-book-ul Eminescu… după Eminescu, interpretarea, regia şi scenariul aparţinând lui Ion Caramitru, după opera şi manuscrisele lui Mihai Eminescu, o mărturie/mărturisire contemporană valoroasă şi necesară a operei eminesciene. «Într-o carte de amintiri despre Eminescu am citit că ultimul cuvânt rostit conştient de el a fost Ajutor!, strigat disperat din careta care-l ducea spre sanatoriu. Am epuizat, în felul meu, în această selecţie de texte – mărturiseşte actorul în Cuvântul înainte al acestui audio-book – o parte din sentimentele pe care mi le-a trezit, în imaginaţie, această cruntă amintire. De 40 de ani tot lucrez pe acest şantier.»

Eminescu… după Eminescu relua titlul spectacolului realizat de marele actor împreună cu Dan Grigore în 1989, pe când «se luptau cu monştrii zilei». Imagini-document din acest spectacol, înregistrate în octombrie 1989 la Ateneul Român de Nicolae Niţă, au fost difuzate pe postul cultural al Televiziunii Române, într-un film realizat de Ion Cristodulo. În interviul ce însoţeşte imaginile din spectacol, Caramitru rememorează preocuparea sa pentru cercetarea lucrurilor neştiute ale creaţiei eminesciene, colaborarea cu Dan Grigore şi chimia cuvânt-limbaj muzical, dar face şi tabloul unei epoci apropiate, în care exista şi frica de cuvântul lui Eminescu: «Reacţiile au fost de mai multe feluri: de la entuziasmul publicului şi trepidaţia sufletească la care luam parte împreună cu el, până la reclamaţiile multor indivizi, autorităţi locale sau din serviciile secrete, vis-à-vis de curajul şi transparenţa acestui spectacol. În dosarul meu, de exemplu, e un raport care semnalizează că individul (adică eu), la poezia Glossă, fac o pauză mult prea lungă şi semnificativă când spun „nu te prinde lor tovarăş”… Spectacolul a fost, pot să spun astăzi, incendiar. Toate se legau organic, şi cu textele pe care le-am ales, şi cu muzica care însoţea sau se detaşa de text, vorbea despre problemele noastre, despre tragedia pe care o trăiam, despre nevoia de curăţenie sufletească, despre nevoia de visare, nevoia de libertate. Noi trăiam într-un fals absolut: întorcându-ne la Eminescu, în profunzimea operei, înseamnă adevărul absolut. Nu ne propusesem să facem un spectacol dizident, ci un spectacol adevărat. Cu cât era mai adevărat, cu atât era mai dizident! Sau mai curajos…»   

Câtă vreme îl avem pe Eminescu, nu e totul pierdut. Avem izvorul limbii, care face transparentă apartenenţa profund românescă a cuvintelor.

Câtă vreme Caramitru recită din Eminescu, cuvântul „ajutor” însuşi capătă o altă semnificaţie. Câtă vreme Caramitru recită, Eminescu are o voce, o intonaţie şi o tonalitate care se fixează în memorie, într-o rezonanţă unică.” – Silvana CojocăraşuIon Caramitru, vocea lui Eminescu pe continentul american, Alternativa, 2011.

Ion-Caramitru-3

Fragmente din cronici despre recitalul Dor de Eminescu

„[…] Cunoscutul actor a oferit românilor din New York un spectacol deosebit în care a interpretat texte din proza şi poezia lui Eminescu. Versuri pe care le ştiam din şcoală pe cand învățam citate pentru teze sau bacalaureat, au luat o viață aparte prin vocea lui Caramitru. Ion Caramitru a surprins şi a încântat publicul cu interpretari teatrale, inedite ale poeziilor eminesciene, iar clarinetistul, compozitorul şi dirijorul Aurelian-Octav Popa a completat spectacolul cu momente muzicale inspirate din muzica românească într-o interpretare simfonică, solemnă. Alternarea versurilor epatante cu muzica de clarinet au creat armonie şi o curgere lină a spectacolului, în care temele profund romantice, mitice, înalt filosofice ale poeziei şi prozei eminesciene au fost învelite în note îmblânzitoare. Cumva, această combinaţie de versuri şi muzică a fost o aluzie la caracterizarea pe care Tudor Arghezi i-a facut-o poetului: «Eminescu este un Beethoven al graiului românesc». – Lumința Cuna, Eminescu evocat de Ion Caramitru și Aurelian-Octav Popa la New York, Gândacul de Colorado, 29 iunie 2011.

„[…] Recitalul începe cu texte scrise de Eminescu la vârsta de 16 ani, cu totul surprinzătoare prin maturitatea parti pris-urilor filosofice, evident inspirate de idealismul german, trece prin celebrele Glossa, Scrisoarea I şi De ce nu-mi vii, şi se încheie, pe un ton senin, cu un fragment din Basm de Geo Bogza. Intermezzo-urile clarinetistului Aurelian-Octav Popa constituie o prelungire muzicală echilibrată şi discretă a meditaţiei asupra trecerii timpului, concept central al întregului recital. Clarinetistul completează remarcabil şi vibrant recitarea, asistând cu graţie şi subtilitate forţa prezenţei actoriceşti. […] Această celebrare a operei lui Mihai Eminescu, prin intermedierea artistică a lui Ion Caramitru şi Aurelian-Octav Popa, a fost salutată de comunitatea românilor din SUA drept un eveniment emoţionant şi necesar. Dincolo de reîntâlnirea cu un actor de excepţie, recitalurile susţinute de Ion Caramitru au fost, pentru fiecare dintre spectatori, un bun pretext pentru rediscutarea, intimă şi individuală, a ideii de identitate naţională.” – RNG – Triumful unui recital extraordinar Ion Caramitru în SUA şi Canada.

„[…] De remarcat că, recitând Eu nu cred nici în Jehova sau Glossa, marele actor nu a căzut în valorificare facilă a metafizicii din text, prea frecventată, prea la îndemână prin spunere «tărăgănată», ci a interpretat poezia dând pregnanţă prin rostirea ce a evidenţiat adevărurile fundamentale pe care le exprimă poetul. […] Marele actor viza un Eminescu, nu al său, ci compus de sufletele tuturor vorbitorilor de română, care-l rostesc, de orice condiţie ar fi.

Mişcarea scenică, dozarea măiestrită a intensităţii tensiunii versurilor, puterea de comunicare, de sugestie ale marelui actor Ion Caramitru au ţinut cu răsuflarea tăiată sute de oameni care au demonstrat, dacă mai era nevoie, că versul are audienţă şi Eminescu e un poet viu, iar poezia sa, proaspătă.” – Victor Stir, Un recital extraordinar, Mesagerul de Bistrița Năsăud, 18 noiembrie 2011.

Corespondență de la Praga

lidia nasincova

Lidia Našincová

logo revista teatrala radioVezi: arhiva rubricii Teatru și teatre la Praga

 

costintuchilaTEATRU ȘI TEATRE LA PRAGAaurelian-octav popa,cronici eminescu caramitru,dor de eminescu,Eminescu... după Eminescu,glossa,ion caramitru,lidia nasincova,Palatul Manhartský din Praga,tetre praga
Teatru și teatre la Praga, rubrică de LIDIA NAŠINCOVÁ Datorită Ambasadei României la Praga, Excelenţei Sale Daniela Gâtman, ambasadorul României în Cehia, consilierului Nicolae Blîndu şi Institutului Cultural Român din Praga, condus de inimoasa şi marea iubitoare a culturii române, director adjunct Veronica Miclea, comunitatea românilor din Praga s-a putut...