Cronică de festival de DOINA PAPP

premiere-absolute-in-festivalul-neta-2015

Am folosit deliberat în titlul acestor însemnări particula de în loc de din pentru că nu atât spațiul, proveniența autorilor și textelor ne interesează în acest comentariu cât mai ales marca acestuia, definită în timp prin câteva atribute. E adevărat provenite din determinarea spațio-culturală dar și mai adevărat , de o anumită pecete mai curând peiorativă pusă pe exponenții butoiului cu pubere al Europei. Și pentru că am folosit această sintagmă să evocăm piesa care nu s-a sfiit să și-o așeze în titlu și pe autorul ei, macedoneanul Dejan Dukovski, preocupat să discute aici  nu doar despre trăsăturile blamate ale balcanicului, sinonim adesea cu violența, cruzimea, orgoliul nemăsurat, naționalismul… cât și cauzele care au dus și duc la manifestarea acestui fond uman alterat de istorie.

Crina-Semciuc-Marius-Manole

Crina Semciuc și Marius Manole în Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, regia: Felix Alexa, Teatrul Național din București 

Același Dukovski e reluat cu cealaltă piesă a sa emblematică, Balkan is not dead, dându-ne prilejul să constatăm că o anume constantă a crizei identitare balcanice se menține. În spiritul căutărilor de sine și al încercării de redefinire a poziției în noua configurare a Europei a scris și Biljana Srbljeanovic, vedeta anilor ’90 din fosta Iugoslavie sfâșiată de războaie fratricide, ca și Hristo Boicev, bulgarul la modă care a avut curajul să vorbească și altfel decât triumfalist despre stelele de pe steagul UE. Piesele sale, Colonelul-pasăre, Spitalul comunal, Orchestra-titanic, sunt o replică teatrală a celebrului Underground , filmul simbolic și el al cineastului de succes prin anii 2000, Emir Kusturica. Nici despre acesta, nici despre Goran Bregovic care a compus muzica pentru California dream (ce premoniție!) și care a cântat cu foc despre Balcanii năpăstuiți și pe aici prin România de dincolo de Balcani, nu se prea mai aude mare lucru. Istoria grăbită modifică rapid și optica celor care, reflectând la originile lor, nu pot să nu constate că nu prea mai sunt la modă abordările identitare și că globalizarea, extinderea UE, această nouă Mecca a tuturor defavorizațior, îi obligă să vadă noile probleme ale popoarelor din acest areal, care privesc acum la condițiile integrării și consecințele acestora. Rar mai apar voci dispuse să apere tradiții, cutume, psihologii locale sau măcar să le explice (am văzut asta și în festivalul de la București al teatrelor din Balcani, NETA 2015), cei mai muți dintre autori achiesând la o tematică generalistă, de tip europocentrist și global. Poate și pentru că atunci când o fac nu sunt prea convingători și mă gândesc de pildă la un spectacol precum Tobelia după piesa lui Lubomir Durkovici (Vrața, Bulgaria), sau la controversatul Chiril și Metodiu, Who are You, scrisă de macedoneanul Jordan Plevnes. Prima piesă citată, evocând un obicei străvechi balcanic potrivit căruia în vremuri de război, când bărbații se împuținează, femeile preiau prerogativele masculine în societate dar mai ales în familie, n-a scăpat de acel misticism de care e umbrită însăși cultura Balcanilor. Cel de-al doilea, îndreptând ideea respectării trecutului legendar împotriva practicilor publicitare ale economiei de piață, ne-a apărut prea tendențios și la fel de propagandistic ca adversarii blamați.

tobelia-spectacol

Tobelia de Lubomir Durkovici, regia: Nick Upper, coproducție NETA

Sunt doar două exemple pentru că în mai toate cazurile, încercările de repoziționare a autorilor față de noile realități socio-politice și economice ale Balcanilor nu au găsit tonul potrivit și echilibrul necesar. Se mai poate spune pe de altă parte că în țări precum Croația, de curând membră a Uniunii Europene, mai importantă pare a fi acum  marea cultură (vezi interesul arătat unor autori ca Musil) și trendurile avangardiste, de unde și șocantul spectacol cu Confuzii după Robert Musil, dovedind însă o insuficientă asimilare a acestora. Pe de altă parte, nici cei care merg pe mâna miturilor celebre ale antichității născute pe aceste meleaguri, vezi spectacolele după Medeea sau Electra, schilodindu-le sensul sau exploatându-l superficial nu par mai inspirați, cazul Medeei, mama mea care într-un spectacol al Laboratorului Sfumato, vrând să proiecteze tema copiilor abandonați pe un fundal generalist, eșuează, dintr-un complex cultural inexplixabil, într-o tratare enciclopedică, livrescă și inadecvată a problemei maternității.

electra-Andriy-Zholdak

Imagini din spectacolul Electra, regia: Andriy Zholdak, Teatrul Naţional din Macedonia

Cert este însă că nicăieri poate în Europa mai mult ca în Balcani nu întâlnim un atașament atât de pasionat al autorilor dramatici față de problemele zilei și nicăieri aceștia nu-și angajează cu mai multă responsabilitate și curaj conștiința în dezbaterea unor chestiuni care țin de prezent, dar și de trecutul și viitorul acestei părți de lume. Și chiar dacă nu mai sunt, după cum se vede, un butoi cu pulbere, Balcanii nu-și pot nega originalitatea și originile… tectonice frământate, care au determinat pe aceste meleaguri ancestrale o atât de specială raportare a omului la natură, cultură și istorie. Cândva poposind pe drumurile aspre, pietroase și periculoase ale Șkodrei (Albania), mi-am amintit de un erou shakespearean din piesa A douăsprezecea noapte care exclama, aruncat fiind de valuri pe țărmurile Adriaticii: „Ce țară mai e și asta!” Nu știa probabil că ajunsese în legendara Ilirie.

logo revista teatrala radioVezi: Știri și cronici despre Festivalul Internațional NETA 2015

doina papp

Doina Papp

logo revista teatrala radioAlte articole de Doina Papp: Irina, regina

Un regal feminin, o realizare pentru toate timpurile, cronică de teatru radiofonic

Viitorul este feminin, dar depinde din ce parte privești, cronică de festival

Ultima haltă în Paradis, cronică de teatru tv

Cristi și jocul închipuirii

„Reunificarea celor două Corei”, un titlu capcană și o piesă despre iubire, cronică de teatru

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronică de festival

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALbutoiul cu pulbere,cronica de festival,Dejan Dukovski,doina papp,felix alexa,festivalul neta 2015,Lubomir Durkovici,medeea,teatru in balcani,tobelia
Cronică de festival de DOINA PAPP Am folosit deliberat în titlul acestor însemnări particula de în loc de din pentru că nu atât spațiul, proveniența autorilor și textelor ne interesează în acest comentariu cât mai ales marca acestuia, definită în timp prin câteva atribute. E adevărat provenite din determinarea spațio-culturală...