Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

cronica-de-teatru-radiofonic-piese-de-cristian-munteanu-cristina-chirvasie

sigla-cronica-de-teatru-radiofonicThornton Wilder, unul dintre marii clasici ai literaturii americane ai secolului XX, romancier și dramaturg prolific, cu un succes literar imens, premiat de trei ori cu Premiul Pulitzer, pentru romanul The Bridge of San Luis Rey (Puntea Sfântului Ludovic) şi pentru două texte dramatice Our Town (Oraşul nostru) şi The Skin of Our Teeth (Prin urechile acului), autor al celebrei piese The Merchant of Yonkers, care a stat la baza music-hall-ului Hello Dolly, după o viață de scris a ajuns la o concluzie extrem de simplă, care definește en bref cheia în care un creator de teatru trebuie să-și construiască opera. El spunea că dramaturgul este acela care crede în întâmplarea simplă și poate transforma o acţiune care implică fiinţe umane într-un subiect extrem de captivant. Simplu și edificator. La prima vedere această definiție sumară s-ar putea potrivi și unui jurnalist. Probabil că datorită faptului că tatăl său a fost editor și proprietar de ziar a putut identifica un punct de plecare oarecum similar între creația dramaturgică și interpretarea gazetărească. Însă Wilder își continuă afirmația și face o precizare esențială. Dramaturgul crede că acea întâmplare aparent obișnuită este mai captivantă decât orice comentariu care se poate face despre ea.

Există, desigur, dramatugi și dramaturgi și fiecare se raportează, după intelectul, afectul, percepția și experiențele sale de viață, la o atare întâmplare. Lucrurile se pot complica, se pot denatura, pot căpăta mesaje criptate, la fel cum pot fi metamorfozate în metafore mai mult sau mai puțin potrivite. În esență însă dramaturgia de calitate trebuie să-și capteze publicul prin simplitatea conflictului. Asta îi dă valoare, căci valoarea unei opere dramatice și literare îndeobște în această simplitate constă. Cu cât lucrurile devin mai complicate, cu atât miza operei în cauză se poate voala și poate afecta mesajul. Viața unei opere dramatice însă nu se oprește aici, ci abia acum începe. Drumul ei spre punctul terminus, publicul, trebuie să treacă prin filtrul creativ al regizorului. Ce face regizorul? Dă formă scenică materialului dramatic. Ce se întâmplă însă atunci când regizorul este și dramaturg? În cazul unui om de teatru deprins cu claritatea (din care își trage seva clasicul) și care știe să combine echilibrat cele două mize, dramaturgică și regizorală, lucrurile se simplifică în mod ideal.

regizorul-cristian-munteanu

Cristian Munteanu. Fotografie de Vasile Blendea, 1979

De curând am audiat la Teatrul Național Radiofonic două spectacole-surpriză, difuzate într-o suită rememoratoare dedicată maestrului Cristian Munteanu. Spun surpriză pentru că de data aceasta dramaturgul și regizorulul au fost una și aceeași persoană. Spun surpriză și pentru că cele două spectacole mi-au demonstrat încă o dată claritatea unui regizor de clasă care a putut, doar prin intermediul undelor, să dea profunzime actului său artistic. Cristian Munteanu a fost, prin excelență, un profund, un regizor căruia i-a plăcut să-și trateze spectacolele cu o franchețe și o acribie de excepție.

Am început scurta cronică a acestor două spectacole radiofonice, Jocul de table și Vernisaj, amintind intenționat, firește, de Thornton Wilder pentru că am găsit similitudini creative între dramaturgul american și dramaturgul Cristian Munteanu. Amândoi au știut să digere motivațiile și reacțiile personajelor lor printr-o capacitate excepțională de observație, cu profunzime și savoare, pătrunzând în substanța umanului printr-o sclipitoare neliniște a minții. Amândoi au știut în ce manieră să dea o formă dramatică unor acțiuni, la prima vedere, comune și să-și umple personajele cu viață, printr-o construcție pertinentă și care garantează veritabilul. Asta denotă, pe scurt, măiestria lor scriitoricească și o plăcere aparte de a contempla spiritul uman.

cristian-munteanu-fotografie-din-vol-jocul-inchipuiriii

Fotografie din volumul Cristian Munteanu, Jocul închipuirii, piese pentru copii, scenarii radiofonice, dramatizări, volum îngrijit și prefață de Elisabeta Munteanu, București, Editura Semne, 2014

Două spectacole, așadar, cu acțiuni simple, dar în miezul cărora se ascunde un sâmbure dramatic neobișnuit, aproape sfâșietor. În Jocul de table duetul Lipșa – Popic (primul interpretat cu forța sa caracteristică și cu o profunditate zguduitoare de regretatul actor Ion Marinescu, iar cel de-al doilea adus în undă cu sinceritate și o echilibrată intensitate dramatică de un alt regretat mare actor, Colea Răutu, un personaj care pare, la prima mână, creat doar ca un partener neutru de dialog, dar care se demonstrează a fi un contrapunct ideal pentru cel dintâi) este o adevărată lecție despre prietenie cu toate atributele ei, un duet construit pe un calapod dramatic superior. În plan secund, textul lui Cristian Munteanu vorbește despre capacitatea noastră de a răspunde în fața nedreptății și despre echilibrul fragil care se lasă atins de aripa neagră a egocentrismului, dar care poate fi salvat însă prin altruismul unei prietenii veritabile.

piet-mondrian-copac-ii-1912

Piet Mondrian, Copac II, 1912

Spectacolul Vernisaj are o altă plămadă. Metafora și ironia subtilă se împletesc fără echivoc și formulează un dans ingenios care umple spațiul radiofonic ca într-un poem despre verticala artei care nu trebuie doar contemplată, ci și trăită. Distribuția formată dintr-o pleiadă actoricească de excepție compusă din Alexandru Repan, Irina Mazanitis, Fory Etterle, Tamara Buciuceanu-Botez, Mircea Șeptilici, Ion Marinescu, Cornel Coman, Corado Negreanu și Victor Ștrengaru a fost, fără îndoială, echipa scenică vizualizată mai întâi de dramaturgul Cristian Munteanu și acceptată tacit de același Cristian Munteanu, în calitatea sa de regizor. Vernisaj este totodată și un spectacol despre suferință, acea suferință despre care Emil Cioran scria că duce la renunțare. Renunțarea este bravura obscurității ființei umane care, fără acel fluid magnetic care ne face să vibrăm în fața adevăratei arte, cum zicea unul dintre personajele Vernisajului, se auto-condamnă la întuneric.

rene-magritte-pagina-alba-1967

René Magritte, Pagina albă, 1967

În cazul celor două spectacole aduse în undă de Cristian Munteanu ți-e greu să identifici care dintre atributele sale de creator a primat, dar cred că regizorul, în chip paradoxal, a păstrat cârma și s-a supus, în aceeași măsură, dramaturgului. Un paradox din miezul căruia s-au născut două spectacole de excepție și două partituri actoricești (personajele Lipșa și Grig) care ar fi extrem de ofertante și pentru scenă, chiar dacă ele au fost create doar pentru formula radiofonică.

Iată cum, în cazul acestui remarcabil și plurivalent creator care a fost Cristian Munteanu, dramaturgul din spatele regizorului a crezut întâmplările cele simple, iar regizorul din fața dramaturgului, printr-o conlucrare mirabilă cu cel dintâi, le-a transformat-o în două bijuterii radiofonice.

Vernisaj de Cristian Munteanu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuție: Alexandru Repan, Irina Mazanitis, Fory Etterle, Tamara Buciuceanu, Mircea Șeptilici, Ion marinescu, Cornel Coman, Melania Cârje, Corado Negreanu, Victor Ștrengaru. Regia de studio: Ion prodan. Regia muzicală: Timuș Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Data difuzării în premieră: 27 aprilie 1979. • Jocul de table de Cristian Munteanu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuție: Ion Marinescu, Colea Răutu, Lucia Mureșan, Victoria Mierlescu, Gheorghe Cozorici, Constantin Dinulescu, Ioana Ciomârtan, Victor Ștrengaru, Sorin Gheorghiu, Jean Reder, Violeta Berbiuc. Regia de studio: Crânguța Manea. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Data difuzării în premieră: 29 septembrie 1980. Redifuzate în seria „Mari spectacole”, miercuri, 24 august 2016, ora 0.30, la Radio România Cultural.

Fragmente din spectacole

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica-de-teatru-radiofonic-in-revista-teatrala-radio

cristina-chirvasie-rubrica-rtr-cronica-de-teatru-radiofonic

Cristina Chirvasie

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

Circ într-un pahar cu apă

Șase personaje în căutarea lui… Pinter

Un suflet teatral de cinci stele

Pur și simplu, Beligan sau Eufonia unei vieți în teatru

Ringhișpilul sau Caruselul cu păcate

Meditațiile Ritei sau Libertatea nu e de catifea

O privighetoare bizară sau Geometria irecuperabilului

O cvintă comică în cheia Mălăele

Idealuri de salon sau Alchimistul din Turnul albastru

Arta… bunei speranțe sau Invitație la virtute

Robinson contemporanul

Dulceață teatrală din litere și cuvinte cu miez

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

 

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru radiofonic

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICalexandru repan,colea răutu,cristian munteanu,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic rtr,ion marinescu,irina mazanitis,vernisaj
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Thornton Wilder, unul dintre marii clasici ai literaturii americane ai secolului XX, romancier și dramaturg prolific, cu un succes literar imens, premiat de trei ori cu Premiul Pulitzer, pentru romanul The Bridge of San Luis Rey (Puntea Sfântului Ludovic) şi pentru două texte...