de CLAUDIA DĂBOVEANU

claudia daboveanu adrian pintea evocare

16 iulie 2007

Ce se poate spune despre un tânăr – veşnic tânăr – actor care a murit? Că era frumos. Şi inteligent.

Şi, pentru că tot îl parafrazăm pe Erich Segal, cu începutul romanului său Love Story, să spunem că însăşi viaţa lui Adrian Pintea a fost o poveste de iubire.

adrian pintea amintiri claudia daboveanu

Adrian Pintea

„Iubirea este gustul vieţii… Am observat cu toţii ce tandreţe specială degajă cuplurile de oameni în vârstă pe care-i zărim – vară, iarnă – prin Cişmigiu… şi care se ţin de mână. Cu câtă infinită duioşie se încarcă o relaţie de dragoste, pe măsură ce timpul trece şi moartea se apropie.” – Adrian Pintea.

Iubire de tot şi de toate. Iubire de mamă, care, spunea Adrian, avea cel mai frumos nume de mamă: Maria. Iubire de carte şi învăţătură, lucruri deprinse de la tatăl care l-a crescut şi educat şi căruia i-a purtat, cu mândrie şi respect, numele. George Pintea, militar de carieră, „copil de trupă” al Mareşalului Antonescu, şi-a dat copiii, pe Adrian şi pe Rodica, la şcoli de elită şi i-a ajutat să devină Oameni. Iubire de artă. De toate formele ei în care căuta şi găsea scânteia divinităţii. Iubire de femei aidoma lui: frumoase, inteligente, generoase. Iubire de cai, de câini, de munţi…

adrian pintea portrete revista teatrala radio

În faţa unui singur lucru se panica. Un singur lucru îl deranja: prostia. Îi cerem iertare acum, la 40 de zile de când sufletul lui frumos a plecat, discret, de unde a venit, dacă unii dintre colegii noştri de breaslă au scris enormităţi preluate de pe internet sau auzite de la neaveniţi. Ca de exemplu: spectacolul tv Trandafirul şi coroana, în care a jucat, n-a fost regizat nici de Eugen Todoran, nici de Domniţa Constantiniu, ci de Domniţa Munteanu. Piesa Don Juan a fost scrisă de Max Frisch, nu de Dürrenmatt, iar el a fost, în piesa Don Carlosadrian pintea 2007 evocare, Marchizul de Posa, nu de Mosa…

Când ne luăm rămas-bun de la cineva la care ţinem, o facem cu dragoste, cu durere şi cu speranţă. După o viaţă închinată celorlalţi, cel născut la 9 octombrie 1954 a obosit. „Adrian, pentru mine, e viu, doar că… puţin obosit (de cele lumeşti!). A trecut Styxul şi s-a retras să se odihnească oleacă. Se reîntoarce şi revine mereu, de câte ori noi, cei rămaşi de partea astălaltă a Styxului, avem nevoie de el, de spiritul lui.” Aşa spune regizorul Eugen Todoran, în mâinile căruia se lasă mângâiată o pipă. O amintire de la Adrian, de pe vremea filmărilor la Strigoii. Adrian, cel care nu făcea nimic fără să treacă totul prin filtrul sufletului şi al gândirii, a făcut rost de acest obiect de care era mare nevoie. După filmări, ştiindu-l pe regizor fumător de pipă, i-a făcut-o cadou. Eugen Todoran ar fi vrut să vadă şi cititorii acest obiect nepreţuit. Dar pipa fără Adrian… Puţin mai târziu, am frunzărit pozele pe care le aveam de la Lavinia, soţia lui Adrian, şi am dat peste o fotografie a lui Adrian, cu acea pipă… Am avut încă o dată senzaţia transformată-n certitudine că in tot ce am plănuit, intenţionat, gândit şi realizat pentru acest număr de colecţie, am fost ghidaţi de spiritul lui Adrian.

adrian pintea in filmul padureanca

Adrian Pintea și Victor Rebengiuc în filmul Pădureanca, regia: Nicolae Mărgineanu, 1986

O „felie” importantă din arta lui a fost teatrul radiofonic. Sute de piese de teatru în care a jucat sau pe care le-a regizat. Partenerul de neuitat al multor actori pe care, când a plecat, i-a lăsat mai trişti şi mai săraci cu un prieten-artist. „Ultima dată la radio ne-am întâlnit. El, «Scriitorul», eu «Bubulina», în Zorba Grecul de Kazantzakis. L-am admirat mult pe el – actorul –, dar şi pentru că scria magnific, avea un talent deosebit şi îl ţinea ascuns pentru el. Cânta minunat, vorbea engleză cu subtilități de limbă. Am văzut acel năucitor spectacol, pus de Cătălina Buzoianu, Romeo şi Julieta, care a uluit Edinburgh-ul. Nu-i pot uita dansul din Pădureanca, nici privirea lui adâncă şi stranie din toate filmele în care l-am văzut”, îşi aminteşte actriţa Rodica Mandache.

Din nou, artă în stare pură, pe unde. Ne-a făcut cadou literatură de cea mai bună calitate, cu glasul lui. „Adrian Pintea se dăruia pe sine în fiecare gest artistic pe care îl săvârşea. Avea o imensă capacitate de a dărui. Experienţelor sale regizorale, marcate de abordarea unor teritorii artistice novatoare, la Teatrul Româno-American sau alături de studenţii săi, la «Casandra», li se alătură şi regiile radiofonice, pe care Adrian Pintea le realiza cu acelaşi talent uluitor şi de obicei fără să se implice ca interpret, deşi avea una dintre cele mai fascinante voci pe care le-am auzit vreodată. Întrebat odată ce i-ar spune lui Dumnezeu, dacă L-ar întâlni, Adrian Pintea a răspuns: «Nimic. El ştie totul». Părea însoţit mereu de divinitate şi declara că deviza lui este «Nihil sine Deo» – nimic fără Dumnezeu. Nu ştim dacă, ajuns în faţa Lui, Adrian Pintea nu L-a privit, cu ochi mari şi arzători, nedumerit că l-a luat dintre noi atât de devreme. Un spirit superior şi neliniştit, care acum cu siguranţă că ne contemplă din lumea îngerilor” – Domnica Ţundrea, realizator, Teatrul Naţional Radiofonic.

adrian pintea thomas-becket

Adrian Pintea în Thomas a Becket de Jean Anouilh, Teatrul „Bulandra”, 1999

Ce au de la el studenţii lui? Numai amintiri frumoase. „Doamne, ce ne-am mai distrat în facultate! Îi plăcea să se joace. N-aveam oprelişti când ne jucam, spunea că din joacă pot ieşi lucruri pe care să le ţii minte. Numai amintiri frumoase am despre dom’ profesor! În anul I, îmi spunea că sunt graţioasă, deşi eu eram grasă cât China! O dată nu s-a enervat, n-a ţipat la noi, îl vedeai că dă-n clocot, dar se stăpânea. Prin facultate era bârfit, că nu merge după regulile lui Stanislawski. De fapt, el era neîndoctrinat şi-i plăceau «cioacele» şi nebuniile din care ieşea ceva modern, chiar pe-un text clasic. Ne-a închegat, ca grup, am rămas prieteni datorită lui”, spune actriţa Aniela Petreanu, din ultima promoţie dusă până la capăt.

adrian pintea mihai baranga thomas a becket

Cu Mihai Baranga în Thomas a Becket. Sursa foto: Teatrul „Bulandra”

Gabriel Gheorghe, alt fost student, actor graţie lui, îi spune, în felul său, rămas-bun Maestrului: „Un om minunat, un artist desăvârşit, un profesor din cei care lasă urme adânci în studenţi. Fiecare întâlnire cu Maestrul Adrian Pintea – o poveste cu multe înţelesuri, fiecare spectacol alături de dânsul – o altă uimire. La Grădina Icoanei, în Thomas a Becket, ocolesc în fugă teatrul şi, în întunericul dintre perdelele intrării, îmi ţin răsuflarea, alături de întreaga sală. Nu se aude niciun zgomot când vorbeşte Maestrul, doar reflectoarele păcăne molcom, întreţinând vraja. Maestrul n-a murit, e plecat pentru o vreme. Drum bun, Maestre!”

„Jurnalul Național”, Ediție de colecție, iulie 2007

Adrian Pintea în Romeo și Julieta de William Shakespeare, traducere de Șt. O. Iosif, Adaptarea și regia arstistică: Dan Puican. Data difuzării în premieră: 12 mai 1986– fragment

Adrian Pintea în filmul Pădureanca după nuvela lui Ioan Slavici, regia: Nicolae Mărgineanu, 1986 – filmul integral


claudia daboveanu

Claudia Dăboveanu

Vezi cronici de teatru de Claudia Dăboveanu: „Moştenitoarea” sau ce se întâmplă când se topesc fondantele 

Când ai spus, ultima oară, „sunt un pescăruş”?

Despre lucruri serioase, pe muzică, în paşi de dans şi mai ales cu umor: „Peretele”

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna octombrie 2014 actorului ADRIAN PINTEA (9 octombrie 1954–8 iunie 2007)

luna dedicata adrian pintea RTR

Vezi: Adrian Pintea la rubrica Remember de Annie Muscă

Luna octombrie 2014, dedicată actorului Adrian Pintea de Costin Tuchilă

Adrian Pintea în „Hamlet” de William Shakespeare

Mari spectacole cu Adrian Pintea de Costin Tuchilă

Evocare Adrian Pintea la Majestic de Costin Tuchilă

Adrian Pintea în „Romeo și Julieta” de William Shakespeare

costintuchilaPORTRETEadrian pintea,claudia dăboveanu,dan puican,domnica tundrea,evocare adrian pintea,ioan slavici,jean anouilh,nicolae mărgineanu,nikos kazantzakis,pădureanca film,portrete de actori,studentii lui adrian pintea,thomas a becket cu adrian pintea
de CLAUDIA DĂBOVEANU 16 iulie 2007 Ce se poate spune despre un tânăr – veşnic tânăr – actor care a murit? Că era frumos. Şi inteligent. Şi, pentru că tot îl parafrazăm pe Erich Segal, cu începutul romanului său Love Story, să spunem că însăşi viaţa lui Adrian Pintea a fost...