Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

premiera-naum-dupa-texte-de-gellu-naum

N(AUM), după texte de Gellu Naum, cu Oana Pellea și Cristina Cassian. Regia: Mariana Cămărășan, proiect UnTeatru, găzduit de Teatrul Metropolis

Profesoara mea de limba română din liceu spunea că o poezie nu se povesteşte. Asta pentru a reprima un pic din avântul celor care se repezeau „să istorisească” ce „a vrut să spună poetul”. 

gellu-naum

Gellu Naum

Dacă despre dimensiunea epică a poeziei se pot pronunţa specialiştii, în cazul unui univers poetic ca cel al lui Gellu Naum uşor detectabilă este latura dramatică, exploatată aici cu maximă inspiraţie de regizoarea Mariana Cămărăşan împreună cu actriţele Oana Pellea şi Cristina Cassian.

O oră şi jumătate parcurgem un drum iniţiatic, aproape magic, redescoperim metafora, privim cu calmă detaşare curgerea timpului şi ne împărtăşim din darul cuvintelor care salvează suflete, mântuie pasiuni. N(AUM) recreează drumul către cunoaşterea de sine şi sensul solidarităţii, al însoţirii, al Celuilalt. Mariana Cămărăşan construieşte un dialog sub semnul trecerii, al drumului pe care fiinţa umană îl parcurge şi care o consumă, redându-i inocenţa. În această aventură, companionii poetului sunt personaje groteşti dar şi îngerul, păzitorul, ghidul şi martorul tărâmului de dincolo de real, de palpabil, de cuantificabil.

N(AUM) e un spectacol (mă feresc să îl încadrez în vreo categorie, cu toate că ne aflăm pe scena unui teatru) cu totul special, un privilegiu în plan artistic, emoţional şi uman. O ispititoare călătorie într-un labirint purificator, un joc al nuanţelor, o incursiune aproape magică, răvăşitoare şi, în acelaşi timp, recuperatoare – un spectacol-terapie, revelator şi vindecător.

oana pellea naum

Oana Pellea

Oana Pellea este una din puţinele actriţe care poate intermedia şi provoca o asemenea tulburătoare experienţă. Ea simte fizic fiecare cuvânt, fiecare verb, mâinile ei desenează cu febrilitatea zbaterii de aripi sau se odihnesc tăcute, în linişte şi împăcare, ochii mereu umezi, oglindă a sufletului care are oroare de vid, ţintesc cu aviditate şi speranţă, undeva sus, departe sau alături, oglindă a celui ţintuit.

Da, poezia e o formă de credinţă care include şi teama şi nădejdea şi dorul. O imensă dragoste adună totul laolaltă. Adevărurile rodesc. Drumul are sens, de ce-urile se topesc în colbul fin al înţelepciunii revelate. „Oraşul avea o singură casă/casa avea o singură încăpere/încăperea avea un singur perete/peretele avea un singur ceas/ceasul avea o singură limbă./ În tot acest timp copiii/creşteau şi puneau o singură întrebare/pe când adulţii nedumeriţi şi superbi/scădeau, scădeau, surâzând”.

spectacol naum metropolis

Scenografia de sfârşit şi de început de lume închipuită de Vlad Turturică creează un spaţiu uşor oniric în care timpul este suspendat, un elegant şi nobil armistiţiu al lumii cu ea însăşi. Un poet, o valiză şi la celălalt capăt al popasului… un frate (senzaţional sentiment al comuniunii cu alter-ego-ul, creat de carismatica Cristina Cassian).

De mult poezia nu a sunat mai viu, mai acut, mai stimulant şi mai revelator pe o scenă de teatru. E sensibil, senzorial, un demers reuşit întru împăcarea lumii cu lumea („Ceea ce văd e un fluture călcat de tren/Ceea ce ating e sângele tău ca un arbore/Ceea ce aud e părul tău ca o scoică”).

Ciudat (sau nu), la ieşirea din sală m-am surprins zâmbind larg. Senin. Deplin.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

Interviu cu Oana Pellea despre spectacolul N(AUM), realizat de Raluca Rădulescu 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcristina cassian,drum,gellu naum,mariana cămărășan,metropolis,oana pellea,oniric,răzvana niță,spectacol naum,tren,unteatru
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ N(AUM), după texte de Gellu Naum, cu Oana Pellea și Cristina Cassian. Regia: Mariana Cămărășan, proiect UnTeatru, găzduit de Teatrul Metropolis Profesoara mea de limba română din liceu spunea că o poezie nu se povesteşte. Asta pentru a reprima un pic din avântul celor care se repezeau...