de COSTIN TUCHILĂ

aniversare tnr d r popescu duios anastasia trecea visul

Sâmbătă, 22 august 2015, la ora 0.30, în seria „Mari spectacole” și în reluare în aceeași zi, la ora 13.15, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă propune spectacolele Duios Anastasia trecea, dramatizare de Pușa Roth după nuvela cu același titlu de Dumitru Radu Popescu și Visul de D. R. Popescu.

Dumitru Radu Popescu

Dumitru Radu Popescu (n. 19 august 1935, Păușa, jud. Bihor)

Duios Anastasia trecea, înregistrare din 2004, difuzată în premieră în 19 decembrie 2004, este o montare datorată regizorului Cristian Munteanu (25 august 1936, București–31 ianuarie 2008, București). În rolul învățătoarei Anastasia: Virginia Mirea. În celelalte roluri: Mircea Albulescu (Costaiche), Alexandru Jitea (Emil), Oana Ştefănescu (Cătărina şi Prima femeie), Julieta Strâmbeanu (A doua femeie), Ioana Chelaru (A treia femeie), Ioana Calotă (Anastasia copil). Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. La vioară: Marian Grigore. Efecte percuţie: Lucian Maxim. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Dana Lupu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru şi Marilena Barabaş. 

Visul, în interpretarea actriței Silvia Ghelan, este un spectacol preluat de la Teatrul Național din Cluj-Napoca, în regia lui Vlad Mugur. Înregistrare din 1968 (premiera: 6 decembrie 1968).

d r popescu duios anastasia trecea pusa roth

Montaj foto din volumul Prezentul absent. Pușa Roth în dialog cu Dumitru Radu Popescu, Iași, Editura Ars Longa, col. „Summa cum laude”, 5, 2013

Publicată în 1967 la Editura Tineretului, ecranizată, scenariul aparținând autorului, iar regia lui Alexandru Tatos (capodopera regizorului, afirmă D. R. Popescu), nuvela Duios Anastasia trecea este, fără îndoială, una dintre capodoperele prozei românești. Pornind de la un fapt real petrecut în timpul celui de-al doilea război mondial, D. R. Popescu imaginează un spațiu la limita dintre real și fabulos, construind o intrigă în care se poate descifra, la rigoare, mitul Antigonei. De altfel, începând cu primele cronici din 1967–1968, această idee a devenit curentă la cei mai mulți critici. Vladimir Streinu titra chiar așa, O Antigonă locală, articolul publicat în „Luceafărul”*), în care remarca faptul că „însuși unghiul de patetism, intim, rural și dunărean, care dă sens vieții și morții Anastasiei, ajunge să cuprindă între laturile lui, prelungite în istorie, situația tragică de la curtea lui Creon, tiranul Thebei.” Anastasia, tânăra învățătoare dintr-un sat din Mehedinți, de pe malul Dunării, ar fi așadar o Antigonă adaptată la spațiul autohton, nu mai puțin încărcat de elemente fabuloase, tributar unui fond tradițional străvechi, care dictează psihologia, comportamentul, dar și ritmul secret al naturii. Primarul Costaiche este un Creon modern, dar duplicitar, fără a fi ferit de frământări și cu un gust oarecum bizar pentru scatologic. „…tirania – scrie Vladimir Streinu – este o boală ciclotimică a istoriei, care, până să dispară de la sine, fără medici, ca o ciumă de ev mediu, urmărește oriunde se declară și oricând să suprime mișcările conștiinței la realități, fără de care omul nu mai este om. Antic sau modern, despot sau dictator, tiranul visează să interzică roitul albinelor, migrația păsărilor, rotirea anotimpurilor și toate străvechile rânduieli ale sufletului omenesc, pentru care obscura învățătoare Anastasia, ca și Antigona, moare ca să le reafirme.”**)

Dunarea-duios-anastasia-trecea1

Satul de graniță este ocupat de nemți, oamenii se retrag în casă, frica s-a instalat, semnele sunt nefavorabile. Peste tot e un „întuneric de cimitir, rece și stătut”. Iapa lui Chifă „geme în bătătură” și „plesnește” când fată, „cum mai crăpaseră și altele, rămânând pe pământ late.” Acest amănunt este reținut în monologul Anastasiei, cu care începe spectacolul radiofonic. Noaptea, partizanii sârbi trec Dunărea înot. Diversiunile sunt de natură să amplifice sentimentul apăsător, pericolele pândesc de pretutindeni. Un partizan împușcat de nemți este lăsat ostentativ să putrezească în mijlocul satului, la o răscruce. Singura care are curajul considerat „nebunesc” de a-l înmormânta creștinește este Anastasia. Lașitatea s-a instalat și ea odată cu spaima și Anastasia încalcă interdicția în miezul zilei. Bocetul ei, obligatoriu pentru a respecta obiceiul străvechi, are valențe de tragedie antică, în ciuda elementelor specifice ritualului țărănesc pe care apasă prozatorul. Tensiunea psihologică dintre Anastasia și Costaiche, aflat permanent într-o stare de pândă cinică și încercând să o umilească prin fiecare detaliu adus în discuție, devine axa construcției în dramatizarea Pușei Roth – o dramatizare considerată perfectă de critici, după audiția spectacolului.

cristian munteanu

Cristian Munteanu

Regizorul Cristian Munteanu a urmat până la cea mai fină nuanță sugestiile atât de bogate ale dialogurilor, imaginând un spațiu care are trimitere subtilă la mitul antic, dar păstrează autenticitatea și culoarea locală din nuvela dramatizată, refăcând cu migală atmosfera. Astfel, de efect sunt grupul femeilor, cu funcție asemănătoare cu cea a corului din tragedia antică, folosirea unei voci distincte pentru Anastasia copil, trimiterile la fabulosul autohton prin personajul Cătărina, voce interioară a Anastasiei. Finalul de un grotesc tragic, cu atât mai terifiant, al nuvelei (Anastasia moare prăbușindu-se într-o privată, conform planului diabolic al primarului) redă, compozițional, în spectacolul radiofonic, această teribilă confruntare între gestul sublim, înălțător și efortul abject de a-l macula cu orice preț.

virginia-mirea

Virginia Mirea

Virginia Mirea face un rol memorabil în Duios Anastasia trecea prin gradarea tensiunii, trecerea de la o stare la alta, nuanțele bogate, care merg de la energia copleșitoare și forța cu care îl înfruntă pe Costaiche la revoltă, de la interiorizarea din pasajul fantast la expresivitatea dramatică din bocetul atât de natural de la căpătâiul mortului, în care se întâlnesc sugestii folclorice specifice zonei mehedințene. Cinic, flegmatic, făcând simțită duplicitatea prin inflexiunile vocii și schimbând abil registrele, Mircea Albulescu portretizează admirabil personajul Costaiche.

Difuzată frecvent de-a lungul anilor care au trecut de la premieră (2004), Duios Anastasia trecea a fost primită cu entuziasm de la prima ei audiție, care a avut loc cu câteva zile înaintea difuzării pe post. A fost, atunci, un veritabil eveniment la Centrul de Presă al Radiodifuziunii, cu o participare impresionantă, care a întrecut așteptările noastre, ale organizatorilor. Erau în acea zi de decembrie peste 160 de persoane la Centrul de Presă, spațiul devenise neîncăpător, iar comentariile de după audiție, la care D. R. Popescu a făcut destăinuiri referitoare la contextul în care a scris nuvela, au punctat cu multă aplicație trăsăturile particulare ale acestui spectacol radiofonic.

Fragment din Duios Anastasia trecea, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui D. R. Popescu, regia: Cristian Munteanu, 2004

Publicată în primul volum de teatru de D. R. Popescu***) cu titlul Visul sau Damen-vals, piesa s-a jucat în premieră absolută în 26 mai 1968 la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, regia: Vlad Mugur, cu Silvia Ghelan în rolul Silviei și Maria Blănaru Rusu (Melania), scenografia: Eva Bârsan. Spectacolul era un triptic: Visul de D. R. Popescu; Rochia de Romulus Vulpescu (regia: Vlad Mugur; în distribuție: Irina Mazanitis, Melania Ursu); Lacuna de Eugen Ionescu (regia: Janos Taub; în distribuție: Olimpia Arghir, Aurel Giurumia, Alexandru Munte Zighi, Mariana Popovici).

Silvia_Ghelan

Silvia Ghelan

Visul s-a jucat cu mult succes în același an la Festivalul pieselor într-un act de la Arezzo (Italia). A mai fost montată la: Studioul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, regia: Gheorghe Teașcă, premiera: 12 februarie 1969; Teatrul de Stat din Oradea, secția maghiară – Trupa „Szigligeti Társulat” (cu titlul Hölgyválasz [Vom dansa], traducere de Banyai Annamaria) regia: Szombati Gille Ottó, premiera: 24 februarie 1980; Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, regia: Irina Popescu Boieru, premiera: 14 mai 2009.

______________

*)  Nr. 12, 23 martie 1968.

**)  Ibidem.

***) Acești îngeri triști, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1970.

Silvia Ghelan în Visul de D. R. Popescu, regia: Vlad Mugur, 1968 – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

logo revista teatrala radioAniversare Dumitru Radu Popescu la Teatrul Național Radiofonic

D. R. Popescu: „În corabia istoriei tot timpul vor fi pirați”

Privire asupra teatrului lui D. R. Popescu de Costin Tuchilă

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”, interviu realizat de Pușa Roth

Lăuntrul exemplar, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie la spectacolul Duios Anastasia trecea

Arhiva rubricii Aniversare

Arhiva Teatrul Național Radiofonic

costin tuchila

Costin Tuchilă

logo revista teatrala radioAlte articole de Costin Tuchilă:

„Muntele” de D. R. Popescu, la Teatrul Național Radiofonic

„Scene din viaţa lumii mari” de N. V. Gogol

Domnișoara Iulia

De la teatru la operă sau câteva curiozităţi

„Șambelan la viezuri” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

Shakespeare şi Ziua Sfântului Valentin

Colecție de mușatisme

Gina Patrichi în „Livada de vișini”

Semicentenar George Vraca

20 de ani de la plecarea lui George Constantin

„Insomniile lui Gregor” de Nicolae Sirius, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic

Coca Andronescu sau „tainica minune a râsului”

Sică Alexandrescu – vocația capodoperei

Coca Andronescu în „Câinele grădinarului” de Lope de Vega

Coca Andronescu în sceneta „Un scos din pepeni”

„Roman de Bucureşti” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

Mihai Popescu în „Egmont” de Goethe

Ștefan Iordache în „Richard al III-lea” de William Shakespeare

Ștefan Iordache în rolul lui Costache Caragiale

Mircea Albulescu în piesa „Ieri după Shakespeare” de Puşa Roth

Evocare Adrian Pintea la Majestic

„Hagi-Tudose”, cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur

„Martori ai istoriei” de Pușa Roth, singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989

Édouard de Max, „Prințul tuturor celor ce nu trebuie făcute”

Cehov – 155

Medalion Cristian Munteanu 

Moartea lui Ivan Ilici

„Stăpân pe mine sunt, stăpân pe Univers”

Pagina Istoria Teatrului Național Radiofonic

„Ringhișpilul” de Pușa Roth și Leonard Popovici

În pregătire la Teatrul Național Radiofonic: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Eminescu la Radio România

Ruxandra Sireteanu în „Discurs într-un ciorap”, dramatizare radiofonică de Pușa Roth după volumul „Confidențe fictive” de Nina Cassian

V-ar plăcea un stat condus exclusiv de femei?

„La Vulpea Roşie” de Puşa Roth la Radio România Cultural

Un monolog tulburător: „Aiax” de Hristos Ziatas

Teatrul Național Radiofonic: „Mantaua”, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui N. V. Gogol

Bravul soldat Švejk

costintuchilaANIVERSAREalexandru tatos,antigona,creon,duios ansatatis atrecea,dumitru radu popescu,pusa roth,silvia ghelan,visul sau damen vals,vlad mugur,vladimir streinu
de COSTIN TUCHILĂ Sâmbătă, 22 august 2015, la ora 0.30, în seria „Mari spectacole” și în reluare în aceeași zi, la ora 13.15, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă propune spectacolele Duios Anastasia trecea, dramatizare de Pușa Roth după nuvela cu același titlu de Dumitru Radu Popescu și Visul...