Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ

cronica de teatru the history boys revista teatrala

Se spune că este bine să ne păstrăm copilăria și tinerețea. Să le păstrăm ascunse în suflet, spre a ne delecta cu și a ne înfrupta din ele la anii bătrâneții. Amintirile nu trebuie să ne părăsească, iar nostalgia asta a anilor trecuți sunt sigur că ne bântuie pe toți, mai devreme sau mai târziu. De câte ori nu i-am auzit pe părinții ori bunicii noștri povestind cu nesaț întâmplări haioase, triste ori deocheate din propriul lor trecut? Și de tot atâtea ori noi am râs în sine, încercând să ne convingem în van că noi nu vom ajunge așa, că nu ne vom lăsa atinși de trecerea vremii haine, că pentru noi această melancolie va fi cu totul străină. Cât de fals! Căci vine acel moment al vieții când ești pus față în față cu filmul existenței. Și trebuie să iei această peliculă vremelnică și fie să o ascunzi bine în sertarele creierului, fie să o împărtășești fără urmă de regret cu cei din jurul tău. Ei bine, a doua variantă este cea pe care a ales-o Alan Bennett, cunoscutul și apreciatul dramaturg britanic, atunci când a luat condeiul spre a așterne pe hârtie personajele și acțiunea comediei amare The History Boys. Nu, el nu vorbește aici despre o experiență personală. Sau… cine știe? Într-un articol din „The Telegraph”, dramaturgul susține că ideea piesei, precum și ideea unuia dintre personaje, i-au venit din propriul său trecut de adolescent în transformare. Este interesantă structura piesei, care oscilează între un prezent-trecut și prezent-viitor, personajele-elevi devenind pe rând protagoniști și povestitori ai propriilor amintiri. Un joc în timp și spațiu care ar putea să inducă în eroare publicul, dar care, totuși, nu o face – atât de bine este condus textul din scriitura genială a lui Bennett.

history-boys-1

”The History Boys. Povești cu parfum de liceu”, regia: Vlad Cristache, Teatrul Excelsior din București

Scena românească de teatru nu este la prima întâlnire cu un text al lui Alan Bennett. În urmă cu câțiva ani, Teatrul ”Bulandra” prezenta o altă piesă excelentă a dramaturgului britanic: Nebunia regelui George al III-lea, cu doi maeștri: Mircea Albulescu și Rodica Tapalagă. Iată, însă, că acum Teatrul Excelsior a făcut un gest de curaj introducând în repertoriu unul din titlurile care i-au adus autorului său faimă, glorie, un premiu ”Lawrence Olivier” și un premiu ”Tony”. The History Boys. Povești cu parfum de liceu nu este un text ușor de montat și de jucat. Și nu este nicidecum unul comod. Mai ales într-un context social dificil și delicat cum este cel românesc contemporan, în care valorile sunt complet răsturnate, iar discriminările rasiale, sexuale și religioase se află la ele acasă. Cu toate acestea, spectacolul cu piesa lui Alan Bennett s-a dovedit a fi un succes, obținând nu doar recunoașterea criticii, ci și aprecierea unanimă a publicului. Într-adevăr, montarea semnată și coordonată de tânărul regizor Vlad Cristache are toate ingredientele unei capodopere scenice, a unui hit de box-office teatral.

Mihai Dinvale în The History Boys

Mihai Dinvale în ”The History Boys”

O distribuție foarte tânără, în cea mai mare parte, cu actori străluciți, completată și condusă de 4 actori cu experiență. Mihai Dinvale, cel care se află în capul listei de personaje, îi dă viață lui Hector, profesorul de literatură, o figură cel puțin interesantă, care are toate șansele să se clasicizeze alături de alte figuri de pedagogi din literatură, dintre care l-aș aminti aici doar pe domnul Chips. Actorul, fost director al Teatrului Mic, reușește un tur de forță în rolul acestui profesor diferit față de colegii săi de catedră și își compune un mini-recital, o demonstrație de actorie rafinată și plină de subtilități stilistice, ceea ce subliniază talentul deja de necontestat al acestui gentleman al scenei. Totul în jocul său (rostirea și dicția atât de aproape de perfecțiune, atenția la detaliile gestuale și de intonație, privirea uneori pierdută, alteori plină de focul pasiunii) denotă ani lungi de experiență, dar și harul fără de care cei ce se dedică scenei nu pot nici măcar concepe să își creeze o carieră.

history-boys-4

Mai tânărul, dar foarte talentatul Cristian Popa se alătură lui Mihai Dinvale în a creiona rolul lui Irwin, profesorul-rival al lui Hector. Verva și energia vârstei îl fac pe actor să insufle o notă de originalitate personajului său care aduce, la rându-i, suflul inovației în încorsetatul liceu britanic al anilor 1980. Cu eleganță, dar plini de spirit și personalitate se dovedesc și Daniela Ioniță-Marcu în rolul doamnei profesor Dorothy Lintott (impasibila, dar sufletista profesoară de istorie) și Cristian Nicolaie în rolul teribilului și ridicolului director Felix. Și se ajunge, nu în cele din urmă, la cei 8 elevi ai liceului din Yorkshire:

  • vulnerabilul Posner (George Albert Costea), personajul de la care Bennett și-a pornit piesa și pe care tânărul actor îl portretizează cu delicatețe;
  • impunătorul Dakin, un nou rol în care Alexandru Ion strălucește prin masculinitatea sa, precum și prin forța de joc și prezența scenică;
  • blândul Scripps, umbra însoțitoare a lui Dakin, eternul îndrăgostit de Dumnezeu, interpretat cu rafinament și umor, în același timp, de Cezar Grumăzescu;
  • jovialul Timms, căruia Gabi Costin îi adaugă încă și mai mult șarm și farmec din binecunoscutu-i și apreciatul talent de actor de comedie;
  • filosoful și mai-tăcutul Lockwood, personaj oarecum mai șters, pe care, însă, Ionuț Vișan reușește să îl transforme într-un rol mereu prezent, dar discret, punându-l totuși în valoare;
  • agitatul, dar simpaticul Rudge, prin care Dan Clucinschi se afirmă ca un actor cu intuiție, cu o prezență scenică tulburătoare, pe alocuri, și prin care dă dovada unui talent ascuns, dar extrem de prezent;
  • timidul și discretul Akthar, musulmanul clasei, un rol pe care Alexandru Voicu îl face să strălucească atât prin replicile mai puțin numeroase, cât și prin prezențele tăcute (căci în teatru, uneori, tăcerea și prezența pur și simplu pot fi mult mai apăsătoare și evidente decât o agitație inutilă);
  • la fel de tăcutul Crowther, muzicianul clasei, rol pe care Radu Mateucă îl împlinește cu talent și cu haru-i minunat de pianist, el asigurând pe tot parcursul spectacolului coloana sonoră live și acompaniamentul cântecelor interpretate de Mihai Dinvale, George Albert Costea ori Dan Clucinschi.

history-boys-5

The Histoy Boys. Povești cu parfum de liceu este un spectacol, după cum am spus, curajos, pe care Vlad Cristache l-a conceput aproape filmic, fără, însă, a disturba elementul spectacular-teatral. De altfel, în toate montările sale, tânărul regizor s-a dovedit a fi un maestru al realizării distribuțiilor și al lucrului cu actorii. Căci Vlad Cristache este unul din rarii regizori care chiar dau atenție sporită actoriei și știe ce să îi ceară fiecărui interpret în parte, astfel încât tabloul final al spectacolului se alcătuiește ca un puzzle bine închegat.

history-boys-6

Fotografii din spectacol de Adi Bulboacă. Sursa: Teatrul Excelsior

Concluzia unei seri atât de încărcate precum cea de la Teatrul Excelsior este că nu întotdeauna adevărul este cel care contează, atâta timp cât tot ceea ce faci, faci din inimă și cu tot sufletul. Până la urmă, din viață nu rămânem decât cu amintirile, fie ele bune sau rele, frumoase ori dizgrațioase. Ele ne dau speranță și confort la bătrânețe. Iar piesa lui Alan Bennett trebuie să ne deschidă ochii și sufletele asupra existenței; căci textul nu vorbește despre școală, profesori, elevi ori istorie – The History Boys este o piesă, un spectacol despre viață în forma ei cea mai pură, viață pulsând și sângerând, la care trebuie să ținem și să luăm aminte, căci poate fi curmată dintr-o singură schimbare de viteză și de echilibru a unei motociclete într-o curbă periculoasă. The History Boys – un elogiu adus vieții, iubirii de orice tip (heterosexuală ori gay, între prieteni, între părinți și copii), dar și pierderilor și eșecurilor, pe care nu trebuie să le refuzăm, căci și ele fac parte din această existență când sordidă, când plină de însemnătate.

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

logo revista teatrala radioAlte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

Șalom, nene Iancule!, cronică de teatru

Circul morții, cronică de teatru

Recitalul generațiilor, cronică de teatru

Un spectacol incomod, cronică de teatru

Brutalitatea zilei de azi, cronică de teatru

Doamna cu o mie de fețe

Magia copilăriei, cronică de teatru

Artă contra putere sau despre sclavii ideilor, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAlan Bennett,box-office teatral,copilărie,Cristian Nicolaie,Cristian Popa,cronica de teatru revista teatrală radio,Dan Clucinschi,daniela ioniță marcu,discriminări,domnul Chips,george albert costea,hector,ionuț vișan,Lawrence Olivier,mihai dinvale,mircea albulescu,Nebunia regelui George al III-lea,premiul tony,rodica tapalagă,teatrul excelsior,The History Boys. Povești cu parfum de liceu,tudor sicomas,vlad cristache
Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ Se spune că este bine să ne păstrăm copilăria și tinerețea. Să le păstrăm ascunse în suflet, spre a ne delecta cu și a ne înfrupta din ele la anii bătrâneții. Amintirile nu trebuie să ne părăsească, iar nostalgia asta a anilor trecuți sunt...