Cronică de festival de ION PARHON

fits-2017-1

La împlinirea unui deceniu de la desemnarea sa drept Capitală culturală europeană, Sibiul şi-a marcat marele său festival internaţional de teatru printr-o ediţie (a 24-a) grea de adânci semnificaţii. Cele 72 de ţări reprezentate în festival prin peste 500 de spectacole şi manifestări culturale, la care au participat 3200 de artişti de pe aproape toate continentele, dar şi alţi prestigioşi oameni de artă şi cultură, profesori, manageri-directori de festivaluri şi reţele artistice sau cei aproape 500 de voluntari sintetizează cu puterea cifrelor anvergura excepţională a unui eveniment conceput şi inaugurat în 1993 de către actorul Constantin Chiriac, astăzi directorul general al Teatrului Naţional „Radu Stanca” şi preşedintele festivalului sibian. Dincolo de cifre, însă, aflăm varietatea şi calitatea faptelor ce stau mărturie excelenţei în plan cultural şi managerial dovedite de acest festival semnificativ astăzi şi el pentru contribuţia României la dialogul internaţional al valorilor artistice pus acum sub semnul unei teme foarte generoase şi poate mai actuale decât oricând prin imperativele sale: IUBIREA.

Imagine din spectacolul ”Metamorfoze” Foto Paul Băilă

Imagine din spectacolul ”Metamorfoze”. Foto: Paul Băilă

Pe culmile virtuozităţii

Alături de spectacolele sibiene de patrimoniu cu ”Faust” şi ”Metamorfoze”, în regia lui Silviu Purcărete, care au împlinit şi ele un deceniu de la premieră, festivalul ne-a oferit numeroase producţii teatrale cu valoare de eveniment, aşa cum au fost acelea cu ”Taina sufletului”, în regia lui Philippe Genty, realizat de compania franceză cu acelaşi nume, ”Prelegere despre nimic”, discurs inspirat de textul celebrului compozitor John Cage, sub forma unui provocator monolog, interpretat de nu mai puţin celebrul om de teatru american Robert Wilson, ”Evanghelie” de Pippo Delbono şi compania domniei sale, ”Poveste Nô cu aripi şi vin”, adus pe scenă de compania Yamamoto Noh Teatre din Japonia, ”Minetti”, semnat de Rimas Tuminas cu Teatrul Rus Academic ”Vahtangov”, mult aşteptatul ”recital” alcătuit din poemele lui Joseph Brodsky, restituite de actorul Michail Barîşnikov, o legendă vie a coregrafiei mondiale, în viziunea regizorului leton Alvis Hermanis, două producţii incitante inspirate de ”Macbeth”, una prezentată în coproducţie chino-japoneză, cu treizeci de actori taiwanezi, cealaltă realizată de trupa din Hong Kong, longevivul spectacol cu ”Cântăreaţa cheală” de Eugène Ionesco, montat la Théâtre de la Huchette ş.a.

cantareata-cheala-1

Cântăreața cheală

În adâncuri. Foto Dragoș Dumitru

”În adâncuri”. Foto: Dragoș Dumitru

Teatrele noastre şi-au apropiat şi ele  meritele unor întâlniri demne de preţuirea şi aplauzele publicului, aşa cum au dovedit-o spectacolele cu ”În adâncuri”, după Maxim Gorki, realizat  de regizorul Yuri Kordonski şi scenograful Dragoş Buhagiar la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, Soldatul de ciocolată”, după G. B. Shaw, de la Teatrul „Odeon”, în regia lui Andrei Şerban, Sărbători fericite”, pe textele lui Neil LaBute, semnat de Cristian Juncu, ”Mal/praxis” de Bogdan Georgescu şi alte câteva reprezentaţii ale Teatrului şi ale Facultăţii de teatru sibiene, Iarna”, după John Fosse, un emoţionant poem lirico-dramatic în regia lui Mihai Măniuţiu şi coregrafia datorată Andreei Gavriliu, oferit de Teatrul ”Nottara”, Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind, creat la Teatrul Mic, în regia lui Vlad Cristache, la care aş adăuga şi foarte actuala şi tulburătoarea punere în scenă a piesei lui Matei Vişniec intitulată Migraaaanţi sau Prea suntem mulţi pe nenorocita asta de barcă”, semnată de regizorul Alexandru Grecu la Teatrul Naţional ”Satiricus” din Chişinău.

Iarna

Iarna

Artele în dialog

De la Fado la Tango”

De la Fado la Tango

E greu de spus dacă acest festival, gândit iniţial să omagieze performanţa în teatru, şi-a identificat acum centrul de greutate numai prin succesele din acest spaţiu al creaţiei artistice. Devenită încă dinainte de 2007 drept o confruntare a tuturor artelor, această ediţie aniversară ne-a dezvăluit numeroase, subtile şi memorabile semnificaţii sub genericul ”More love” şi prin spectacolele coregrafice sau muzicale, prin Expoziţia de fotografie Lumea lui Purcărete, prin aceea intitulată Afişul polonez la un secol de tradiţie” sau prin Expoziţia de pictură şi ea unanim apreciată, sub semnătura artistei Ecaterina Popa. Ţinuta artistică impecabilă şi măiestria interpretativă ieşită din comun ce au caracterizat spectacolele de dans ale unor prestigioase trupe israeliene create de Ohad Naharin (Să fii răpus de frumos”), Rami Be’er (Caii cerului”) şi Noa Wertheim (spectacolul aniversar Vertigo 20” şi Yama”), reprezentaţiile cu ”Duhul Andaluziei” (Andalusian Flamenco Balet), ”Tango la înălţime” (o reîntâlnire cu faimoasa trupă argentiniană Brenda Angiel Aerial Dance Company), ”Barbară e noaptea începuturilor” (compania franceză  Hervé Koubi), Simfonia corpului” (”Ambiguous Dance Company”, din Coreea) şi ”Emoji Play”, producţie a Teatrului ”Excelsior”, sub semnătura lui Gigi Căciuleanu, au făcut săli pline şi au coincis cu momente de vârf ale festivalului. În ceea ce priveşte diversitatea, festivalul a prilejuit clipe de o pilduitoare intensitate emoţională şi prin spectacolele muzicale, cu caracter sacru şi profan, ca acela de operă realizat de artişti chinezi cu o adaptare după ”Romeo şi Julieta”, sau cel intitulat Singurătatea lui Dumnezeu în oameni”, cu cântece sacre din diferite temple, interpretate de artistele poloneze Karoline Cicha şi Elzbieta Rojek în ambianţa bisericii medievale de la Cisnădioara, concertele portugheze De la Fado la Tango” sau Iubirea şi păcatul”, cel prezentat de trupa vocalistă eleveţiană Kadebostany şi, mai ales, ca o noutate profund semnificativă a ediţiei şi a deschiderii sale repertoriale, concertele de orgă din vechile biserici săseşti ale Transilvaniei.

Duhul Andaluziei

Duhul Andaluziei

În amplul dialog al artelor, o plăcută surpriză au produs-o şi spectacolele de circ, în frunte cu acela al celebrului comic şi acrobat elevţian David Dimitri, din Elveţia, cu un multiplu şi năucitor talent, transmis din tată-n fiu, care l-a ajutat acum să se ”plimbe” pe o sârmă la înălţime ameţitoare fără plasă de siguranţă (!) sau să smulgă hohote de râs şi aplauze de admiraţie de la un public aparţinând tuturor vârstelor, fie aflat în cortul improvizat la Hipodrom, fie sub cerul liber. Ajungând aici, trebuie ”să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”, adică să recunoaştem supremaţia în ce priveşte audienţa la public pe care au dovedit-o, de la prânz şi până în miez de noapte, acele magnifice spectacole de stradă cu titluri sugestive ca Magia poveştilor”, ”Farmecul carnavalului” şi Caii din Menorca” (Spania), Graba noastră cea de toate zilele” (Polonia), Iubirea pluteşte în aer” (Argentina), Rivalitatea” (Marea Britanie), ”Ritualul păsărilor” (Canada), Concertul cuvintelor”, ”Pulcinella în paradă”, ”Drumul dragonului” şi Cetatea păsărilor” (Italia), Nălucirile unui somnambul” (Franţa) ş.a. 

”Caii din Menorca. Foto Sebastian Marcovici

”Caii din Menorca”. Foto: Sebastian Marcovici

Moştenirea culturală preţioasă…

a  festivalului, greu de catalogat, se face simţită atât prin dimensiunea internaţională şi emoţională a trăirilor prilejuite de spectacole şi de unele filme de artă găzduite şi ele la Sibiu, cât şi, nu mai puţin, prin acumulările de idei şi sentimente oferite de celelalte fapte şi manifestări generate de acest eveniment. Mă refer, de pildă, la cele 20 de volume lansate la Librăria ”Habitus”, sub semnătura unor prestigioşi oameni de teatru şi de cultură din ţară şi străinătate, la culegerea de texte care a stat la baza ”Spectacolelor lectură” de la Librăria ”Humanitas” şi la o altă culegere de texte sub genericul ”Iubire”, realizată tot cu acest prilej, dar şi la numărul impresionant de conferinţe speciale, colocvii, întâlniri cu eminenţi invitaţi din ţară şi străinătate, artişti, profesori, directori de festival, reprezentanţi ai unor valoroase instituţii şi foruri culturale internaţionale, menite şi ele, ca şi ”Bursa de spectacole”, să lărgească aria cunoaşterii reciproce şi a unor noi căi de colaborare fructuoasă pe tărâm artistic, cultural şi educaţional. Şi pot spune cu mâna pe inimă că unele dintre aceste întâlniri, aşa cum au fost acelea cu Rimas Tuminas, cu Noa Wertheim şi Ohad Naharin, cu Robert Wilson, cu Barîjnikov sau cu Dimitri şi multe altele, moderate  cu apreciabil profesionalism de criticul şi profesorul George Banu, de Constantin Chiriac, preşedintele festivalului, şi de criticul Octavian Saiu, neobositul ”amfitrion” al conferinţelor de presă dedicate celor mai importante manifestări, s-au bucurat de un puternic interes şi de aprecieri elogioase, îmbogăţindu-ne şi ele cu simţiri şi gânduri greu de uitat cu privire la densitatea, la miracolul şi la îndumnezeitele puteri regeneratoare ale creaţiei artistice, cu atât mai însemnate astăzi, când condiţia umană este confruntată cu agresiuni şi vulnerabilităţi tot mai numeroase.

logo revista teatrala radioVezi: Arhiva Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu

Arhiva Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare

logo revista teatrala radioVezi: Arhiva rubricii Cronică de festival

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALBrodsky,Caii din Menorca,cronica de festival,De la Fado la Tango,desteptarea primaverii,Duhul Andaluziei,faust,festivalul international de teatru sibiu 2017,FITS 2017,In adancuri,ion parhon,metamorfoze de silviu purcarete,Minetti,neil labute,Singurătatea lui Dumnezeu în oameni,Teatrul Naţional ”Satiricus” din Chişinău,yuri kordonski
Cronică de festival de ION PARHON La împlinirea unui deceniu de la desemnarea sa drept Capitală culturală europeană, Sibiul şi-a marcat marele său festival internaţional de teatru printr-o ediţie (a 24-a) grea de adânci semnificaţii. Cele 72 de ţări reprezentate în festival prin peste 500 de spectacole şi manifestări culturale,...