Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

cronica de teatru eine kleine nacht musik gigi caciuleanu

logo unteatruSub acest titlu, am văzut premiera care a inaugurat sărbătorirea celor șapte ani de când există la București, în centrul istoric, UnTeatru. O cifră magică, parcă zidind un întreg lanț de cifre șapte ce marchează coordonate ale spectacolului : celebra ”minisimfonie” a fost compusă de W. A. Mozart în 1787, în paralel cu opera ”Don Giovanni” pe care spectacolul o evocă, dar a fost publicată abia în 1827, și devine aici suport și ”trambulină”, retortă unde se îmbină poezia dansului și baletul vorbelor imaginate de Gigi Căciuleanu, în acest an când și domnia sa, născut în 1947, a serbat 70 de ani de viață.

Afis-Eine-kleine-Nachtmusik

Într-o destăinuire cu valențele unei profesiuni de credință, W. A. Mozart spunea că nu știe să aranjeze frazele în chip artistic, ca să producă lumină și umbră, că nu este dansator, ci doar poate să facă muzică. Dar iată cum aici, muzica celebrei sale ”Eine Kleine Nacht Musik” ajunge să se alieze cu alte arte și să împlinească acel dor de poezie și de dans al geniului nepereche, să fie în osmoză cu mișcarea grăitoare, investită cu sens și simțire, a cuvintelor și a corpului omenesc, în acea mereu cuceritoare și copleșitoare formulă de ”teatru coregrafic” descoperită și tot timpul reinventată de Gigi Căciuleanu.

Desen de Gigi Căciuleanu

Desen de Gigi Căciuleanu

Nu știu ce a fost mai întâi… versurile sale, crochiurile care în palpitul desenului te fac să vezi sufletul mișcării, geometria spațiului în care plasează spectacolul urmând intersectarea visului leneș cu gândul îndrăzneț, în respirații cadențate…. Amatorul de preciziune documentară poate afla un răspuns savant în chiar gândurile artistului Gigi Căciuleanu, mereu mărturisitor, cu generozitate, cu bucurie dătătoare de bucurie cititorului/ascultătorului: ”…dansurile le notez în metafore, prin poezii, texte, pe care poate o să le folosesc cândva în spectacole.” 

Gigi Căciuleanu și Lari Giorgescu

Gigi Căciuleanu și Lari Giorgescu

…Pentru acela instalat pe gradenele de la UnTeatru devenite la propriu și fără exagerare neîncăpătoare cu ocazia premierei, asemenea interes pălește, nu mai contează. Și poate nici pentru artistul-creator – directorul de scenă, coregraful, scenaristul-poet, inspiratorul decorului, descoperitorul și iscoditorul de talente, Gigi Căciuleanu însuși – nu mai contează ”etapele” genezei… În fața mirajului, a metaforei pe drept împlinite. A rotunjimii demersului ce amintește de unele precedente ale lucrului său, înălțat acum la un nou nivel. Acolo unde te ridică și te poartă, ca spectator hrănit din elanurile înfrățite în suflul acela comun între scenă și sală, așa cum l-am simțit, într-un timp al artei și al creației dăruite cu har, din care timpul fizic dispare.

Lari Giorgescu spectacol unteatru mozart

Piesa este bazată pe versuri (și mici poeme în proză), scrise de Gigi Căciuleanu, alături de care aflăm un fragment de scenariu original de commedia dell’arte aparținându-i lui W. A. Mozart. Prin ele se compune un ”personaj” cu lumea sa interioară, cu tribulațiile, cu interogațiile lui și raportarea la universul exterior (”am visat orizontul/am auzit cu ochii dinăuntru”), cu căutări de sine și de sens (”Mingea ta, Doamne, e lumea mea/Mingea mea e lumea ta”)… Sau mai degrabă se țese în forme unduitoare un tip de spiritualitate în acord cu spiritul muzicii și al compozitorului care adună în compozițiile sale esența muzicii lumii, lăsându-se mereu dezvăluită și totodată păstrată în învăluiri de umbre hrănite din mister. ”Om-Artist, Artist-Om fără vârstă, Veșnic-Copil […] Aici și Nicăieri, Acum și Oricând”, zice Gigi Căciuleanu însuși despre scenariul său. În scenă – Dans-Actorul prin excelență: Lari Giorgescu, și aici un soi de receptacul inspirat pentru gândul și simțirea maestrului său care l-a condus pe acest drum artistic al unei expresivități complexe prin vorbă și tăcere, gest, mimică, mișcare și… încremenire. Rostirea lui e pregnantă, prinde nuanțele unui fin și larg diapazon al eului mereu mirabil în fața minunilor lumii (”sunt un corp locuit/străpuns de mii de corpuri/care nu-mi dau pace”), relevă tonalități în tentele absurdului amintind de Arghezi (”Un cer pătrat/În cerc de timp”) sau de Nichita Stănescu (”te-aștept deștept/și desfunzit/ te-aștept de tot”), subliniază cu gingășie irizările de umor rafinat (”știți ce înseamnă să călărești un nor?/ Nu n-aveți cum să știți […] Ce ați înnebunit ?/Nimeni n-a călărit vreodată un nor”), spre a-și da curs liber în momente de ”teatralitate” bine articulată cum a fost acel intermezzo cu personajele commediei dell’ arte sau cu Don Juan (”–Ah, Don Juane! Măi, Don Juane/ Jupuitor de jupoane”). El ”scrie” și ”descrie” universuri paralele ori complementare, expunând frumusețea unui corp bine lucrat, atletic și elastic, liric și narativ, în același timp, ca o materie vibrândă de spirit, ca o sugestie a visului. Este un alter ego al spiritului din versul pe care îl rostește și al muzicii care îl însoțește. O ”imagine” a unui Wolfgang Amadeus Mozart mereu tânăr și seducător prin forța iluminării și o ipostază a visării ca artist-dansator care este Gigi Căciuleanu. Totul, dezvoltat într-un crescendo pe nesimțite plecând de la motivul oglinzii, laimotivul central în spectacol (”Dacă aș sparge oglinda Oare/Celălalt EU ar dispărea?”), ca expresie a temei introspecției, a celei legate de descoperirea și explorarea dublului, ca o cale de apropiere/integrare în micul și în marele univers. El nu dansează pe muzica lui Mozart și nici pe versurile lui Gigi Căciuleanu. El încarnează cu o lejeritate uimitoare fibra lor creatoare și în același timp un tip de spiritualitate generatoare a formelor de artă acum recuperate printr-un teatru al esențelor. Interpretul devine spiritualitatea întrupată prin ”eroul” piesei, precum și aceea împărtășită de poetul-coregraf și de compozitor peste epoci, peste mode și clișee, peste granițele genurilor și speciilor artistice pe care le-au îmbrățișat și le-au dus acolo unde asemenea întâlniri devin posibile, convingătoare, copleșitoare.

Lari Giorgescu

Spectacolul mi se pare a explora noi teritorii de exprimare a teatrului coregrafic pe care l-a impus și îl dezvoltă Gigi Căciuleanu pe o treaptă unde sunt la modul superior contopite câștigurile din formula spectacolelor sale de la Teatrul Național, precum ”D’ale noastre”, inspirat de Caragiale, și mai recentul ”L’Om DAdA”, trăgându-și seva din avangardă, pe de o parte, laolaltă cu acelea din alte minunate creații, începând cu acel ”Mozartissimo”, făcut la Constanța, de neuitat pentru cine a apucat să îl vadă, până la mai noua bijuterie stilistică ”Vivaldi și Anotimpurile”, realizată la Târgu Mureș. Ca un vast teritoriu de sinteză, pe de o parte construind creația-omagiu, hrănită din spiritul unei opere, al unei personalități uriașe, pe de altă parte, în mod extraordinar acordându-și cale neîngrădită propriei sale originalități creatoare.

Lari Giorgescu în spectacolul ”Eine Kleine Nacht Musik. O metaforă”. Fotografii de Mihaela Petre

Lari Giorgescu în spectacolul ”Eine Kleine Nacht Musik. O metaforă”. Fotografii de Mihaela Petre

Mă bucur că am putut să văd acest spectacol la premieră. Era de față acela care l-a conceput, alături de interpret și de ceilalți realizatori, risipind ca întotdeauna din preaplinul cugetului și simțirii sale într-o scurtă dar caldă întâlnire, după reprezentație, cu publicul. Un public care a prilejuit la rândul lui un sensibil spectacol al admirației și al prețuirii, dacă remarcăm că s-au aflat acolo actori și regizori care alcătuiesc nu trupa, ci familia UnTeatru, apoi mari artiști precum Miriam Răducanu, Mariana Mihuț ori Victor Rebengiuc, aplaudând din inimă la final și primind îmbrățișări din partea lui Gigi Căciuleanu. Cu toții vegheați din culise cu o umilință deloc trucată de patronii locului, Andreea și Andrei Grosu, care au crezut în steaua lor norocoasă ca făcători de teatru, nu s-au lăsat învinși de greutăți, nu s-au abătut de la principiile unei arte elevate, pe care înțeleg să o servească fără compromisuri, reușind, prin aceasta, să adune în jurul lor valori autentice.

Vezi: 7 ani de UnTeatru

Arhiva UnTeatru

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

Controversa de la Valladolid… a ajuns la Timișoara, cronică de teatru

”Întâlniri la arlechin”, cronică de carte

O cronică a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău, în deschiderea celei de-a 95-a stagiuni, cronică de carte

Regizorul Mc Ranin despre spectacolul ”Mofturile lui nenea Iancu”, interviu

Alexandru Boureanu: ”În ultimul timp, repertoriul Teatrului Național «Marin Sorescu» din Craiova este bazat pe tineri regizori”, interviu

Doru Mareș despre noua ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice ”Bacău Fest-Monodrame”, interviu

Lucian Vărșăndan: ”«Antigona» de Bertolt Brecht, un spectacol, sper, cu viață lungă”, interviu

Bacău Fest-Monodrame – un festival în evoluţie, cronică de festival

Codruța Popov: ”Identitatea, un subiect pe care istoria ne forțează să-l repunem în discuție”, interviu

Mc Ranin: ”Obligația unui om de cultură este de a crea un Babel al înțelegerii”, interviu

FITS 2017, cronici de festival

Ovidiu a fost omagiat în Festivalul Internațional de Teatru ”Miturile cetății”, cronică de festival

Showcase: Tineri regizori, cronică de festival

Doina Lupu despre Gala HOP 2017, interviu

logo-revista-teatrala-radio3

Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUandreea si andrei grosu,bijuterie stilistică,commedia dell'arte,cronica de teatru revista teatrală radio,D'ale noastre,Dans-Actorul,don giovanni,Eine Kleine Nacht Musik. O metaforă,gigi căciuleanu,lari giorgescu,mariana ciolan,mariana mihuț,miriam răducanu,Mozartissimo,nichita stănescu,originalitate,sinteză,teatru coregrafic,tudor arghezi,unteatru,w a mozart
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN Sub acest titlu, am văzut premiera care a inaugurat sărbătorirea celor șapte ani de când există la București, în centrul istoric, UnTeatru. O cifră magică, parcă zidind un întreg lanț de cifre șapte ce marchează coordonate ale spectacolului : celebra ”minisimfonie” a fost compusă...