de RALUCA NIȚĂ

eleonora duse articol raluca nita revista teatrala radio

Printre actori, cel puţin în Italia, există superstiţia că violetul poartă ghinion. Povesteşte Franco Zeffirelli că Eleonora Duse a fost singura actriţă care a sfidat soarta îmbrăcându-se în violet când juca pe scena teatrului din Pittsburgh. Era în ziua de 21 aprilie a anului 1924. Data morţii sale.

eleonora duse sepia

Eleonora Duse

Eleonora Duse s-a născut în 1858, fiică a unor actori din Vigevano, și și-a făcut intrarea pe scenă în copilărie. Era încă vremea companiilor ambulante, când artiștii erau tot timpul pe drum, ceea ce a afectat sănătatea fetiței. Dar nu va trece mult și, în 1885, Duse va fi considerată cea mai bună actriță din întreaga Italie, apreciere confirmată de oamenii de teatru din multe orașe europene.

453px-Eleonora_Duse,_by_Vittorio_Matteo_Corcos_(1859-1933)

Portret de Vittorio Matteo Corcos (1859–1933)

Peste câțiva ani, tânăra își va face primele apariții pe scenele din New York și Londra și va juca, ani buni, în spectacole după piesele celebrului Gabriele d’Annunzio, rolurile din La Città morta (1898) și Francesca da Rimini (1901) confirmându-i valoarea și întărindu-i notorietatea. Unul dintre marile ei succese fusese deja o adaptare italiană după Dama cu camelii, rol în care strălucise Sarah Bernhardt. Istoria teatrului arată că reputația Eleonorei Duse se datora mai mult personalității ei magnetice decât tehnicii actoricești. Spre deosebire de Sarah Bernhardt, miza pe lipsa machiajului și pe efectele simplității, pe forța gândului transmis pe scenă, nu pe teatralismul propovăduit de tradiția franceză.

S-a stins din viață la 65 de ani, într-un hotel din Pittsburgh, răpusă de pneumonie, boala care o chinuise ani întregi. Se întâmpla în timp ce se afla în turneu. Peste patru zile trupul neînsuflețit se întorcea în țara natală, la cimitirul din Asolo, localitatea în care-și petrecuse ultimii ani din viață.

actrita eleonora duse

La aflarea teribilei veşti, Gabriele d’Annunzio se închise în enorma sa vilă, la Vittoriale. Convoca numeroşi medium şi spunea că este în contact cu spiritul „Dulcei Moarte”. Starea lui de sănătate se va agrava brusc în anul 1936. Pe masa lui de lucru, printre diferite obiecte şi cărţi, se aflau multe variante ale unei dedicaţii neterminate: „Eleonorei Duse, martor  ascuns care pe neaşteptate/ asemeni splendoarii prevestirii sale,/ luptătorul nu a putut cere iertare…”. Într-un moment de furie, scriitorul italian o insultase evocare eleonora dusespunând că era „urâtă”, după ce ea, vorbind despre el, îl numise „un pitic respingător”.

Cei doi au avut o relaţie foarte furtunoasă. Erau amanţi, dar ea continua povestea de dragoste cu Arrigo Boito, cunoscutul compozitor. Boito mărturisea: „La început nu găseam nimic suficient de fragil ca să îi dăruiesc.” Duse îl va părăsi pe compozitor lăsându-i trei scrisori în trei culori diferite, fiecare corespunzând unui tip de emoţie.

La 10 august 1923 îi va scrie ultimul bilet de adio şi lui Gabriele d’Annunzio: „Un salut, o dorinţă. Să trăieşti costă cât să mori.”

Ilja Jefimowitsch Repin - The Actress Eleonora Duse 1891

Ilia Efimovici Repin, Actrița Eleonora Duse, 1891

Nu iubea bijuteriile, nici fardurile (sunt „flăcări stinse”), nici să i se facă portretul sau să acorde interviuri („noaptea lucrez, ziua mă odihnesc”). Nu făcea repetiţii cu colegii („Îmi construiesc personajul în gând”). Nu vorbea despre viaţa personală („Ce sens are să le arăţi tuturor firele marionetei?”). Ura oglinzile şi nu le avea nici acasă, nici la teatru, nici în hotel. Se îmbrăca şi în viaţa de toate zilele cu costumele pieselor în care juca. Iubea în special o pelerină violet sau hainele de culoare albă cu imprimeuri din fir de argint realizate de Mariano Fortuny sau de Casa de modă Worth.

Abandonează scena în anul 1909 invocând menopauza, va reveni asupra deciziei la 62 de ani jucând rolul protagonistei din Femeia mării de Ibsen la Teatrul Balbo din Torino, cu un chip obosit, părul alb, faţa brăzdată de riduri („Daca mă vor aşa… dacă nu, mă retrag în linişte.”).

portret gordigiani eleonora duse

Edoardo Gordigiani, Eleonora Duse

Crezul ei este sintetizat în următoarele cuvinte: „Teatrul trebuie distrus pentru a fi salvat, toți actorii și actrițele ar trebui să moară de ciumă. Otrăvesc aerul și fac arta imposibilă. Ar trebui să ne întoarcem la greci, să jucăm în aer liber: teatrul moare când se face alături de loje, rochii de seară și spectatori care tocmai au luat cina.”

Corespondenţă de la Roma

raluca-nita

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno) 

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Evocări

costintuchilaEVOCĂRIactrite secolul XIX,arrigo boito,culoarea violet in teatru,eleonora duse,eleonora duse despre teatru,francesca da rimini,gabriele d annunzio,pittsburgh,raluca niță,rosmersholm,zeffirelli
de RALUCA NIȚĂ Printre actori, cel puţin în Italia, există superstiţia că violetul poartă ghinion. Povesteşte Franco Zeffirelli că Eleonora Duse a fost singura actriţă care a sfidat soarta îmbrăcându-se în violet când juca pe scena teatrului din Pittsburgh. Era în ziua de 21 aprilie a anului 1924. Data morţii...