Interviu realizat de MARIANA CIOLAN

eliza-noemi-judeu-interviu-teatrul-bacovia

Actrița Eliza Noemi Judeu s-a născut în 1977, la Cluj-Napoca, s-a format în profesie la București, la clasa prof. Ion Cojar și din 1999 este angajată la Teatrul „Bacovia”. S-a stabilit în Bacău, este căsătorită și are doi copii. S-a afirmat aici ca una dintre cele mai valoroase interprete în roluri cehoviene precum Sonia (Unchiul Vanea), Natalia Stepanovna (Cerere în căsătorie), în roluri suculente din piese ca Bolnavul închipuit de Molière, Nora de Ibsen, Casa Bernardei Alba de Lorca, Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams, Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu, Angajare de clovn de Matei Vișniec și multe altele. Când a simțit că scena Teatrului din Bacău nu i-a oferit posibilități de joc pe măsura disponibilităților și dorinței sale de exprimare artistică, s-a angajat în realizarea unor proiecte independente. Unele au fost prezentate cu mult succes la Gala Star, în alte festivaluri naționale ori în turnee în străinătate. Monodrama a devenit astfel pentru Eliza Noemi Judeu un teritoriu unde a înregistrat notabile reușite, cu care a obținut onorante premii în festivaluri, așa cum s-a întâmplat cu acelea intitulate Femei singure de Dario Fo (regia: Gh. Balint), Călin (povestea modernă) după F. X. Kroetz și M. Eminescu (regia: Horia Suru), Ich Bin Ofelia de Gertrude Fussenegger (regia Sorin Militaru). În prezent, repetă pe scena teatrului băcăuan rolul Bocitoarei din piesa Cu sufletul nu-i de glumit.

eliza-noemi-judeu

Eliza Noemi Judeu

Din vara acestui an a condus Teatrul Municipal „Bacovia” în regim de interimat, iar în urma concursului desfășurat în luna octombrie 2016, ocupă postul de manager al acestei imprtante instituții de spectacol băcăuane. Am întâlnit-o pe Eliza Noemi Judeu la premiera care a marcat deschiderea stagiunii teatrale 2016-2017, când ne-a împărtășit câteva gânduri despre proiectele sale – cele imediate și unele pe termen mai îndelungat.

teatrul-bacau

Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău

Mariana Ciolan: Directoratul dvs. la Teatrul Municipal „Bacovia” începe o dată cu stagiunea teatrală inaugurată cu premiera piesei Amphitrion 38. Reacțiile entuziaste ale publicului m-au dus cu gândul la faptul că acest start este sub o zodie norocoasă și de aici încolo construcția repertorială trebuie să pornească în aceiași parametri. Desigur, unele proiecte erau deja antamate, dar cu siguranță aveți deja structurată propria strategie în această direcție. Și vă rog să începem cu acest aspect.

Eliza Noemi Judeu: Da, a fost un proiect în derulare, acest Amphitrion 38, spectacol care a avut premiera în 3 noiembrie 2016. Și am avut mare satisfacție că a fost bine primit, datorită textului lui Jean Giraudoux, regizorului Horia Suru și scenografului Cristian Marin. Practic am preluat acest spectacol și l-am dus la capăt cu bucurie. Cu atât mai mult cu cât Horia Suru este băcăuan – eu nu sunt născută în acest oraș, dar sunt de 17 ani actriță a Teatrului „Bacovia”, acum manager, și, o spun a nu știu câta oară cu mare plăcere, mă simt complet legată de aceste locuri. A fost un gând fericit, al meu și al domnului Doru Mareș, secretarul literar al teatrului, de fapt gândurile noastre s-au întâlnit cumva în sensul viitorului teatrului. Da, și eu mi-am dorit să înceapă stagiunea sub o baghetă băcăuană, actorii din această distribuție sunt cu toții ai teatrului nostru, scenograful are un viitor promițător, iar coregrafa, Sophie Duncan, trăiește la Londra, dar dansează și face coregrafii în toată lumea, a mai colaborat de alte două ori cu Horia Suru, a venit cu plăcere și la Bacău, iar după ce și-a încheiat lucrul aici, ne-am despărțit cu speranța să o avem alături și într-un alt proiect. Acum trupa este din nou la lucru pentru o premieră: Cu sufletul nu-i de glumit de Dimitre Dinev, în regia lui Sorin Militaru – pe care l-am mai avut colaborator anul trecut, cu scenografia Erikăi Marton, cu muzica lui Vlaicu Golcea – o echipă care sper să fuzioneze la fel de bine cu trupa cum a fost și în cazul echipei lui Horia Suru. Am programat deja repetiții cu public la mijlocul lui decembrie, dar premiera va fi în ianuarie. Pentru secția dramă, ne-am concentrat pe alte două colaborări până în vară, cu regizorii Vlad Cristache și Dan Tudor, iar la secția de animație va veni în luna martie regizorul Cristian Pepino căruia i-am propus Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa, cu marionete.

amphitryon-38-1

Amphitrion 38

M. C.: Ce se va întâmpla cu festivalul pe care teatrul din Bacău l-a organizat și înainte de 1989 și care a fost reluat cu o ritmicitate bună în ultimul deceniu?

E. N. J.: Una dintre preocupările noastre majore este, evident, pregătirea acestui festival, care s-a relansat ca Gala Star, iar anul trecut a primit din nou denumirea de Festival al recitalurilor dramatice. Ne dorim să îl dezvoltăm puțin altfel, în sensul că partea lui de bază rămâne concursul de monodramă, pentru că acesta dă identitatea festivalului și, implicit, a teatrului din Bacău, dar spectacolele invitate nu vor mai fi recitaluri extraordinare. Rămânem la nivelul excelenței lor artistice, nu abdicăm de la asta, dar, în afara concursului, nu vor mai fi spectacole cu un singur actor, ci cu mai mulți, vor fi producții mai dezvoltate.

eliza_noemi_judeu

Eliza Noemi Judeu în spectacolul Femei singure

M. C.: În acest fel, vreți să se vadă mai clar în festival delimitarea între aria lui competitivă – importantă nu numai pentru publicul din oraș, dar și la nivelul breslei, unde un premiu obținut la Bacău contează – și zona artistică din afara judecății juriului, pe care festivalul o aduce mai ales pentru publicul orașului?

E. N. J.: Da, la spectatori ne-am gândit în primul rând. Publicul nostru este minunat și ne este alături, dar vreau să atrag în sălile Teatrului „Bacovia” și alte segmente de public, oameni care nu au curaj să vină la acest festival, îi sperie cuvântul monodramă sau recital, nu știu… Propunând această structură, mărim paleta spectacologică și sperăm ca publicul să fie mai divers și mai numeros. Pentru următoarea ediție, din 2017, rămân unele amănunte de pus la punct, dar, în linii mari, festivalul este configurat, iar noi am început să-l construim și putem să anunțăm de pe acum că va avea loc între 21 și 26 aprilie. Imediat după terminarea lui, vom începe să ne pregătim pentru cei 70 de ani de existență ai Teatrului „Bacovia”, care se vor împlini în 2018. Vreau să facem spectacole și pe scena Teatrului de vară, pe care să o ocupăm artistic și profesionist, și trebuie să ne pregătim bine pentru asta. Vreau și un spectacol în care să joace actori de la dramă și păpușari, m-am gândit deja la un text pentru această combinație, Țara lui Gufi de Matei Vișniec. Planuri am, trebuie să vorbesc însă mereu cu dumnezeul meu, așa numesc eu directorul economic. Multe țin de partea financiară, dar nimic nu este imposibil, după părerea mea, dacă sunt create temeinic condițiile prielnice. Nu vreau nimic extraordinar. Vreau o normalitate pe care să o construim, un teatru care să atragă.

M. C.: Cum se prezintă colectivul artistic al teatrului la această oră ?

E. N. J.: Regizorul și scenograful au ieșit la pensie, teatrul are douăzeci și doi de actori la secția dramă și șase la animație, puțini băieți, multe fete și – să nu mi se ia în nume de rău că spun asta, viața curge, nu stă nimeni în loc – e o trupă ușor îmbătrânită, toți suntem cu vârste peste 30 de ani. Deci un scop important este să aducem actori tineri și foarte tineri. Mai e nevoie de niște prezențe talentate la animație, ca să putem dezvolta mai multe teme prin spectacolele pentru micii spectatori, alte genuri de spectacole pe care acum nu ni le-am permite. Sigur că public avem aici, generațiile se succed și toți copiii vor să o vadă pe Albă ca Zăpada, dar ne dorim să le oferim în ritm mai suținut și noutăți.

sala-teatrului-bacovia

Sala Teatrului „Bacovia”

M. C.: A aduce actori tineri sigur că sună foarte frumos, este extraodinar când ne gândim la numărul mare de absolvenți ai secțiilor de actorie în toate centrele universitare din țară. Dar, practic, v-ați gîndit la niște căi realiste pentru a împlini dezideratul, fiindcă aici e nevoie de susținerea celor care vă finanțează, Consiliul local și Primăria Bacău?

E. N. J.: Cu siguranță, este nevoie de susținere financiară în primul rând. Oricât de mare ar fi dorința mea de a aduce oameni noi în trupă, nu pot dacă nu li se asigură un salariu. De aceea am pornit deja un demers ferm cu acestă țintă: împrospătarea trupei, locuințe de serviciu, bani, sper ca lucrurile să se rezolve până la sfârșitul anului, iar de la 1 ianuarie 2017 să începem activitatea artistică așa cum îmi doresc. O activitate care să se înscrie pe linia unei tradiții la teatrul băcăuan, iar când spun asta mă gândesc la faptul că mereu s-a încercat aici o diversitate la nivel de texte dramatice, dar acum aș pune accent în primul rând pe trupă. Trebuie avută în vedere formarea ei spre a o invita și pe alte căi și metode actoricești, iar pentru asta e nevoie de regizori tineri (în spirit mai ales), de niște vârfuri profesioniste, care, pe lângă talentul de a crea un spectacol, au și o metodă pedagogică. Pentru mine este un obiectiv major remodelarea trupei. Banii au fost veșnic o problemă, din lipsa fondurilor Teatrul „Bacovia” nu prea și-a permis să invite marile nume ale regiei românești sau să aibă și colaborări cu alți actori. Nu a fost posibil, dar trebuie să înceapă să fie posibil! Iar eu lucrez intens pentru lucrul ăsta.

M. C.: Puteți vorbi de un proiect sigur, palpabil, legat de atragerea tinerilor actori către Bacău, către scena de aici?

E. N. J.: Da. Împreună cu Centrul Internațional de Cultură și Artă „George Apostu”, vom iniția o Școală de vară. Moldova are două institute teatrale de învățământ superior, la Iași și la Galați, iar eu vreau să-i orientez spre Bacău pe unii dintre absolvenții de acolo, prin această școală de vară, mai întâi. Deocamdată, tatonăm terenul, ne dorim numai o ediție-pilot la început, să vedem cum ar putea să funcționeze.

alcoforado-sound-foto-ioan-viorel-cojan

Alcoforado Sound. Foto: Ioan Viorel Cojan

M. C.: Ați declarat și cu alte ocazii că printre obiectivele majore al proiectului dvs., care v-a asigurat postul de manager și vizează remodelarea identității teatrului băcăuan, se înscrie și colaborarea cu celelalte instituții de cultură din oraș. Ce alte legături culturale aveți în vedere?

E. N. J.: Am mai spus-o, Bacăul este unul dintre cele mai paradoxale orașe, are Filarmonică, are Teatrul Bacovia, Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie, case memoriale, acest Centru Internațional „George Apostu” și, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nu se prea întâmplă mai nimic în zona culturală. Nu e bine! După ce am făcut Tango, spectacol de poezie pentru doi actori și două violoncele, una dintre experiențele mele profesionale recente a presupus nu doar o împletire a artelor în același spectacol, dar și armonizarea unor demersuri între instituții de cultură. Mă refer la acea monodramă Alcoforado Sound, adaptare de Firuța Apetrei după Scrisorile portugheze de Mariana Alcoforado, pe care o interpretez alături de muzicienii Ciprian Sicinschi, Dan Crivăț, Ciprian Cărare, Liviu Mera, Adrian Gheorghe (Cvintetul „Orpheus”). Atunci eram într-un proiect independent, acum, din această poziție de manager al teatrului, vreau să ajut la relaționarea acțiunilor acestor instituții de cultură, în beneficiul ideii de evenimente culturale ale orașului Bacău. De ce n-aș avea un spectacol de teatru cu muzică live, de ce n-aș face un spectacol de teatru la Muzeu, ca să atrag și în alt fel lumea. Într-o primă fază îmi doresc ca Bacăul să devină un centru important al Moldovei din punctul de vedere al actoriei. Să aducem aici niște forțe. Avem Tescaniul, avem un parc absolut superb, dendrologic, la Hemeiuș – numai spectacole de teatru văd în parcul acela! –, Centrul „Apostu” are o curte interioară minunată în care trebuie să se întâmple ceva. Teatru trebuie să se întâmple. Teatru!

Vezi și: Eliza Noemi Judeu, Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio de la Pitești

Arhiva Teatrul „Bacovia”

logo-revista-teatrala-radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: Arhiva rubricii Interviu

costintuchilaINTERVIUamphitryon 38,eliza noemi judeu,gala STAR,horia suru,interviu rtr,jean giraudoux,mariana alcoforado,proiecte teatrul bacovia,Scrisorile portugheze,teatrul bacovia bacau,victor ion popa
Interviu realizat de MARIANA CIOLAN Actrița Eliza Noemi Judeu s-a născut în 1977, la Cluj-Napoca, s-a format în profesie la București, la clasa prof. Ion Cojar și din 1999 este angajată la Teatrul „Bacovia”. S-a stabilit în Bacău, este căsătorită și are doi copii. S-a afirmat aici ca una dintre...