Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

emil botta remember annie musca

„Numele meu a fost scris pe o apă

 care curgea în oceanul înfuriat

 Acum, plimbându-mă pe plaje aurii

 mă aud chemat.”

(Idilă de Emil Botta)

annie musca rubrica biografii eterne reveniri luna iulie cuptorÎntr-o zi de 24 iulie 1977, pleca în lumea tainică a umbrelor Emil Botta, unul dintre cei mai fascinanți actori și străluciți poeți din literatura română a secolului XX, născut la 15 septembrie 1911, la Adjud (Vrancea), în familia medicului Theodor Botta și a Aglaiei.

După dispariția tatălui pe front, în Primul Război Mondial, Emil și fratele mai mare, Dan Botta, cel cunoscut astăzi ca distinsă personalitate a lumii interbelice, vor fi nevoiți să trăiască doar sub ocrotirea mamei și să se obișnuiască cu ceea ce ar fi numit, poate, Emil, absurdă absență de tată.

La vârsta de 10 ani, Emil îl pierdea și pe bunicul matern, născut în insula lui rubrica remember annie musca revista teatrala radioNapoleon, iar mama ajunge să fie nevoită să lucreze în apropiere de Câmpulung Muscel, ca directoare a unui orfelinat din zonă.

Cum să fi fost elevul Botta Emil?

Fără îndoială, personalitatea lui se manifesta de pe atunci. Răsfoind Scrierile sale, descopăr că anii de școală i-au stârnit mai târziu aduceri aminte reflectate cu grijă și trăiri în poezii, dar și în cronici de film și sport, publicate în revista „Vremea”. Emil Botta vorbea atât de frumos și sincer despre prima lui ne-întâlnire cu muntele asemuit cu „un patriarh”, cu „un uriaș trup blindat și ramificat”, cu „un ciclop adormit”, care se petrecuse în timpul lecțiilor de geografie, privind harta de pe peretele clasei fără să aibă înțelepciunea ascultării discursului învățătorului.

„Stăteam ipocrit în bancă și aveam aerul că particip laborios, că subscriu și cred. Țineam cruce mâinile pe piept ca mumiile faraonilor și nu trăda nici o perversitate, nici o surzenie, chipul meu. Între timp cineva clandestin și esențial din mine își lua pălăria, deschidea ușile și pleca tăcut. În modul acesta pot afirma că am colindat toată Europa și tocmai când mă pregăteam să trec de stepele Asiei, m-am lovit de un zid: Uralii.” (Emil Botta, Scrieri, București, Editura Cartea Românească, p. 262).

foto de tinerete emil botta

Emil Botta

Ani de Conservator

La aproape 22 de ani, Emil Botta devenea absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din București, perioadă în care publica și poeme în revistele „România literară”, „Ulise”, „Discibolul” sau „Facla”, dar și două fragmente din romanul Meridian.

Timp de trei ani, cel care avea să devină făptură fără seamăn în lumea scenei și „poet labirintic” în viziunea prietenului său, Arșavir Acterian, își însușise arta actoricească sub îndrumarea unor profesori celebri, printre care Alice Voinescu, profesoara sa de Istoria teatrului, o figură impresionantă în peisajul intelectual românesc, cu un destin tragic mânuit de un regim politic absurd, pe care ni-l va dezvălui în Jurnalul început în 1929, la 44 de ani.

Emil Botta termina conservatorul la clasa profesorului Ion Livescu, celebru actor de teatru, regizor, publicist și dramaturg, animator al mișcării teatrale în perioada interbelică, coleg cu Petre Liciu și Vasile Leonescu și maestru al unor actori de talia lui Ion Manu, N. Bălțățeanu, Ion Talianu, Alexandru Critico, Al. Șahighian și alții.

emil-botta revista teatrala radio

În secolul XXI, frumusețea propriei poezii l-a readus pe actorul-poet pe scenă, într-un spectacol de versuri semnate de Emil Botta, intitulat Poezia visului, în regia lui Miriam Răducanu și interpretarea excepțională a tânărului actor Lari Giorgescu, spectacol prezentat în premieră în 18 mai 2008 la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București și reluat la sfârșitul anului 2013 (7 decembrie) la UnTeatru din București.

De atunci, Poezia visului continuă să fie rostită și dansată pe muzica lui Franz Schubert, într-un decor oniric creat de Vladimir Turturică.

emil botta studio radio

Emil Botta în Studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii. Fotografie din arhiva SRR, reprodusă din audio-book Emil Botta recită… de la Dante la Eminescu…, Editura Casa Radio, 2011

O voce… Indescriptibil, nuanțe și prelungiri copleșitoare

Nu vă voi dezvălui aici prea multe din viața și cariera nemuritorului actor, nici despre producțiile cinematografice al căror protagonist a fost, întrucât peste un timp veți citi despre toate acestea în paginile unei biografii Emil Botta. Dar ne vom aminti împreună sau vom afla câte ceva despre rolurile sale la microfon în piese de teatru radiofonic.

În armonie cu zeci și zeci de alte voci remarcabile, vocea actorului Emil Botta a rămas în Fonoteca de Aur a Radioului românesc. Teatrul Radiofonic, despre care celebrul regizor Cristian Munteanu spunea că reprezintă „cea mai rafinată formă de teatru”, nu s-a putut lipsi de vocea actorului Emil Botta, mai degrabă, de indescriptibilul din ea, cu toate nuanțele și prelungirile ei copleșitoare.

Radioascultătorii au avut și mai au șansa să-l întâlnească pe actor în cele 22 de piese și emisiuni cu profil teatral conservate în Fonoteca Radioului.

emil botta radio

Fotografie din arhiva SRR, reprodusă din audio-book Emil Botta recită… de la Dante la Eminescu…, Editura Casa Radio, 2011

În perioada transmisiilor în direct, din datele existente, Emil Botta este semnalat în distribuții în anii 1936–1937. În 1942 apare în Macbeth de William Shakespeare. Mai târziu, în piesa într-un act Acolo unde este crucea de Eugene O’Neill, sub bagheta regizoarei Marietta Sadova (15 februarie 1946), în compania lui Fory Etterle și a Beatei Fredanov, a lui Aristide Demetriad şi a lui George Manu. Alături de cel din urmă, de Liviu Ciulei și Dida Solomon-Calimachi, Emil Botta se făcuse auzit la Radio și în lecturile din proza şi poezia americană a anilor  ̓40.

Regizorul Mihai Zirra, unul dintre creatorii teatrului la microfon, l-a distribuit pe actorul Emil Botta în mai multe montări, înregistrate în anii ̓50.

În 1952, Botta împrumuta vocea lui Marot din Regele petrece, capodopera lui Victor Hugo, alături de George Vraca în rolul Regelui și Ion Manolescu în cel al bufonului Triboulet, cu Alexandru Demetriad în rol de Crainic și ilustrația muzicală a compozitorului Paul Urmuzescu, iar în 1955 juca în drama lui A. N. Ostrovski, intitulată Sărăcia nu e viciu, cu George Calboreanu, Silvia Dumitrescu-Timică, Geta Tudorache și Colea Răutu.

Mihai Zirra a avut și geniala idee de a realiza două emisiuni de tip „medalion teatral”, în care l-a invitat pe actorul Emil Botta: Medalion Lucia Sturdza Bulandra, documentar de Radu Beligan (1955), cu actrița în rol titular, în armonie cu vocile actorilor Radu Beligan, Ion  Finteșteanu, Maria Filotti, Emil Botta, Marcela Rusu, Niky Atanasiu, Jules Cazaban, Ion Manolescu, Elvira Godeanu și Simona Bondoc; Medalion Maria Filotti, documentarul  aparținându-i regizorului Mihai Zirra (1958), cu Maria Filotti (rol titular), Clody Bertola, Dinu Ianculescu, Constantin Nottara, Nicolae Soreanu, George Vraca, Marina Wauvrina, Silvia Dumitrescu-Timică, Ion Talianu, Emil Botta, Alexandru Giugaru, Willy Ronea, Cella Dima, Marcela Rusu și Florin Vasiliu.

emil botta arhiva radio

Fotografie din arhiva SRR, reprodusă din audio-book Emil Botta recită… de la Dante la Eminescu…, Editura Casa Radio, 2011

În adaptarea lui Radu Beligan, colaborator permannent al radioului, regizorul Titi Acs înregistra în 1952 piesa Unchiul Vanea de A. P. Cehov, cu Emil Botta în rolul lui Astrov și cu Alexandru Critico în rolul lui Vanea. Nicolae Balțăţeanu era Serebriacov, Elvira Godeanu – Elena Andreevna,  Clody Bertola – Sonia, iar Grigore Vasiliu Birlic – Teleghin.

În anul 1954, Radu Beligan pune în undă, alături de experimentatul regizor Mihai Zirra, și cunoscuta piesă a lui A. N. Ostrovski, Fata fără zestre (1954), invitându-l pe Emil Botta, alături de câțiva actori consacrați – Clody Bertola și Silvia Dumitrescu-Timică, George Calboreanu, Geo Barton și Grigore Vasiliu Birlic – să recreeze încă un personaj în studiourile Teatrului Radiofonic. Vocea lui Botta pare a fi ruptă din atmosfera orășelului de secol XIX de pe Volga…

literatura si teatru emil botta

Fotografie din arhiva SRR, reprodusă din audio-book Emil Botta recită… de la Dante la Eminescu…, Editura Casa Radio, 2011

Cu maestrul Moni Ghelerter a înregistrat Citadela sfărâmată (1955), drama lui Horia Lovinescu, în care actorul Emil Botta joacă un rol principal alături de Ion Finteșteanu. Din distribuție au mai făcut parte Marcela Russu, Lucia Sturdza Bulandra, Natașa Alexandra, Maria Filotti și Niky Atanasiu.

Vocea actorului nostru va impresiona ascultătorii sub îndrumarea regizorului Constantin Moruzan în Umbre (1955) de Mihail Saltîcov-Șcedrin, cu alte iubite voci ale actorilor: Ion Lucian, Nicolae Gărdescu, Carmen Stănescu și Mircea Constantinescu, dar și în rolul Colonelului Verșînin din capodopera cehoviană Trei surori (1956), în care i se va alătura soția, actrița Maria Botta, în rolul Irinei, inconfundabilul Costache Antoniu în rolul lui Andrei Prozorov, Aura Buzescu în Olga, Tanți Cocea în Natalia Ivanovna, Elvira Godeanu în Mașa, Radu Beligan în Tuzenbach și Marcel Anghelescu în Cebutîkin.

Emil Botta apare și în piesa „22.48.33”. Aici centrala, vă dăm numărul (1961) de Jerzy Janicki și Stanisław Stampfl, o adaptare de Dan Tărchilă, cu Fory Etterle, Constantin Codrescu, cu Ana Barcan, Boris Ciornei, Al. Alexandrescu-Vrancea, Jean Reader, Aurelia Sorescu, Eugen Ionescu, Ion Pascu, Petre Pătrașcu, Paul Nadolski, Sorin Gabor.

Un alt regizor, Petre Sava Băleanu, și două noi spectacole în același an, 1956. Macbeth de William Shakespeare, o adaptare de George Teodorescu, în traducerea lui Ion Sava, în care Emil Botta primește rolul titular cu care era deja acomodat de pe scena Naționalului bucureștean. Vocea sa își exercită toate nuanțele în acord cu cea a Mariettei Anca, cu gravitatea graiului lui George Calboreanu și cu acuratețea rostirii lui Alexandru Critico sau cu timbrul inimitabil al lui Geo Barton. Furtuna de A. N. Ostrovski, o adaptare radiofonică semnată de Manase Radnev, în traducerea surorilor Sadoveanu, Valeria şi Profira, în care Emil Botta (Tihon) se întâlnește în studioul radiofonic cu Marieta Deculescu, Nicu Dimitriu, Val Săndulescu, Silvia Dumitrescu, Jules Cazaban, Colea Răutu, Maria Wauvrina și Octavian Cotescu.

Emil Botta în Macbeth de William Shakespeare, regia: Petre Sava Băleanu. Data difuzării în premieră:  30 aprilie 1956– fragment

Același an, 1956, îi aduce actorului o altă invitație radiofonică, de astă dată adresată de regizorul Val Moldoveanu, aceea de a-i oferi vocea, cu toate straniile ei inflexiuni, lui Quasimodo, un erou deloc singular, care întruchipează mulțimea de oameni sărmani, cu suflete neîntinate în piesa Cocoșatul de la Notre-Dame de Victor Hugo, alături de Esmeralda interpretată de Dana Comnea. Cu Alexandru Critico în rolul lui Claude Frollo, Radu Beligan în Gringoire, Maria Filotti în La Falourdelle, Constantin Brezeanu în Phoebus.

Sub bagheta aceluiași regizor, Botta va fi în anul următor protagonist al piesei Cadavrul viu (1957), pe minunata muzică a lui Valentin Morski. Lumea lui Tolstoi era atât de aproape cu împletite voci de actori consacrați: Alexandru Critico, Clody Bertola, Sandina Stan, Catița Ispas, George Mărutză, Nelly Sterian, Aurel Rogalski, Maria Voluntaru, Nicolae Tomazoglu, G. Ionescu Gion, George Aurelian.

La sfârșitul anului 1962, Emil Botta a fost distribuit de regizorul Paul Stratilat în rolul suferindului conte Maximilian din drama Hoții de Friedrich Schiller, alături de alți posesori de mari voci: Constantin Codrescu, Damian Crâşmaru, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu, Lia Șahighian, Mircea Median, Constantin Rauțchi și Gheorghe Oancea, iar în 1968, în Perșii de Eschil, o adaptare de Silvia Andreescu, în traducerea lui Eusebiu Camilar, cu Irina Răchițeanu-Șirianu, Constantin Codrescu, N. Botez Luchian și Ion Marinescu. În creația tragedianului grec, Emil Botta se distinge prin jocul său din povestea morții unui imperiu și a unei civilizații.

emil botta actor si poet biografie annie musca

În 1964, vocea lui Botta trecea dincolo de microfon în tandem cu cea a Leopoldinei Bălănuță (Nina) și într-un amplu acord cu cea a lui Fory Etterle (Kazarin), fostul său coleg de conservator cu trei ani mai mare, cu cea a lui Victor Rebengiuc (prințul Zvezdici), în binecunoscuta Mascaradă a lui Lermontov, în traducerea lui Alexandru Philippide și în regia Elenei Negreanu, o adaptare radiofonică de Lascăr Sebastian. În scrierea în versuri a dramaturgului rus, Emil Botta îl întruchipează cât se poate fidel pe Evghenii Arbenin, cu frământările lui, cu incertitudini, cu diabolicul din el, eroul care considera viața o „deșertăciune”, făcându-i Ninei apologia morții. El, Arbenin, în final își iese din minți după ce a avut puterea să se răzbune pe infidelitatea soției… Astfel iese din scenă…

Cu Elena Negreanu înregistrează după trei ani și Edgar Poe de Abelardo Castillo, o adaptare a dramei Israfel, realizată de Radu Nichita, în traducerea lui Virgil Munteanu, cu o distribuție generoasă: Victor Rebengiuc, Elena Predescu, Valeria Seciu, Mircea Balaban, Cella Dima, Alexandrina Polizu, Mihai Heroveanu, Ion Caramitru, Ștefan Radof, Florin Scărlătescu și Mircea Albulescu.

actorul emil botta inregistrari radio

Fotografie din arhiva SRR, reprodusă din audio-book Emil Botta recită… de la Dante la Eminescu…, Editura Casa Radio, 2011

Cu regizorul Mihai Berechet, Botta a înregistrat Oameni care tac (1961), cu Grigore Vasiliu Birlic, Carmen Stănescu, Nicu Dimitriu, și Oamenii înving (1962), cu Emil Liptac, Irina Răchițeanu-Șirianu, Costache Antoniu, Natașa Alexandra, Niky Atanasiu, Alfred Demetriu, ambele piese purtând semnătura lui Alexandru Voitin.

Regizorul Cristian Munteanu colaborează cu Emil Botta doar la o singură piesă: Circuit pe două voci de Paul Everac (1969), în compania actorilor Victor Rebengiuc, N. Neamțu- Ottonel, Octavian Cotescu, Rodica Suciu, Liliana Tomescu, Boris Ciornei, Marius Pepino, Alexandrina Polizu și Gheorghe Novac.

Nu vom încheia capitolul despre prezența actorului Emil Botta în Teatrul Radiofonic, fără să revenim la una dintre piesele de referință ale Teatrului Românesc, aflată în Fonoteca de Aur, Năpasta de I. L. Caragiale.

Reprezentată, în premieră, pe 3 februarie 1890, la Teatrul Național din București, împreună cu Vicleniile lui Scapin de Molière, Năpasta nu a fost prea bine primită, iar unele cronici au fost defavorabile. Ion era jucat de Constantin Nottara, iar Anca de Aristizza Romanescu. A urmat o lungă perioadă fără Năpasta, circa o jumătate de secol (după 1900 a dispărut de pe afișe), până în octombrie 1959, când va fi montată la Teatrul Național din București de Miron Niculescu, avându-i în distribuție pe Emil Botta în rolul lui Ion, Marietta Anca și Irina Răchițeanu-Șirianu în rolul Ancăi, Toma Dimitriu în rolul lui Dragomir, Emil Liptac și Grigore Nagacevschi jucându-l alternativ pe Gheorghe. După un deceniu, același regizor reia la Teatrul Național din București drama lui Caragiale, păstrându-i în distribuție pe Emil Botta în rolul lui Ion și pe Irina Răchițeanu-Șirianu în rolul Ancăi. La premiera din 25 septembrie 1969, nu puțini pricepuți teatrologi au discutat despre originalitatea lui Ion, ocnașul nebun interpretat memorabil de Emil Botta.

emil botta in napasta de caragiale teatrul national

Emil Botta în rolul lui Ion din Năpasta la Teatrul Național din București

Controversata piesă a lui Caragiale a fost preferată și de regizorii artistici din teatrul radiofonic. Iată motivul pentru care, în Fonoteca de Aur, există patru montări, toate cu distribuții de excepție. Prima, cea din 1956, în regia lui Constantin Moruzan, în care Ion este jucat de George Calboreanu, urmată de cea din 1964, cu Personajul nostru în rol principal, sub bagheta aceluiași regizor, care renunță la formula cu comentator. Lângă Olga Tudorache, o Ancă autentică, și Boris Ciornei, în rolul lui Dragomir, Botta va atinge dimensiunile perfecțiunii personajului, a cărui expresivitate creează transa celui chinuit. În anul 2006, un alt regizor, Gavriil Pinte oferea o nouă versiune, cu Gheorghe Visu (Ion) și Rodica Negrea (Anca), iar în anul 2011, Dan Puican, regizorul care pusese în undă peste 1000 de piese și scenarii radiofonice, se hotăra, în sfârșit, să dea frâu liber vechii dorințe de a monta drama psihologică a dramaturgului român. De ce n-o făcuse în aproape jumătate de secol de regizorat în teatrul radiofonic? El însuși a mărturisit:

„De la Emil Botta încoace căutam întruna un Ion adevărat și nu găseam. M-am hotărât într-un târziu să încerc Năpasta cu actorul Horațiu Mălăele în rolul principal și am fost mulțumit de rezultat. În distribuție: Horațiu Mălăele (Ion), Mariana Mihuț (Anca), Mihai Constantin (Dragomir), András Demeter (Dragomir), Gheorghe Pufulete, Ștefan Huluba (sătenii).”

emil botta poeme in lectura autorului editura casa radio

Colaborarea lui Emil Botta cu Radioul a însemnat, pe lângă piese reprezentative din dramaturgia autohtonă și universală, și rostirea unor poeme din creația proprie sau din creația altor autori. Dacă vocea lui Emil Botta ajungea în casele iubitorilor de teatru la microfon pe calea undelor, astăzi, cunoscătorii o pot asculta ori de câte ori își doresc derulând două compact-discuri editate de Editura Casa Radio:

Noapte din Andersen (2011), un audio-book editat de Casa Radio în Colecţia „Biblioteca de poezie românească. Colecționarul de voci”, care cuprinde 17 poeme din creaţia lui Emil Botta, în propria-i lectură, difuzate la Radio în anii 1967–1973 în emisiunile „Actori poeți”, „Moment poetic”, „Matineu literar”, „Revista literară Radio”, „Poeți citindu-și versurile”, „Profil teatral” sau „Pagini literare antologice”. Cărticica, însoțită de disc, cu un cuvânt înainte semnat de Bogdan Alexandru Stănescu și intitulat „Ce decapitat, ce crin inocent…” și o copertă atrăgătoare cu desenul lui Tudor Jebeleanu, a cărui grafică ilustrează textul, se deschide cu poemul Vino, nu veni…

emil botta lecturi pe intuneric editura casa radio dante eminescu goethe heine

Emil Botta recită … de la Dante la Eminescu… (2011), un compact-disc cu o prezentare extrem de bogată a personalității poetice și actoricești a lui Emil Botta, sub titlul Vocea astrală, ce aparține prof. univ. dr. Titus Vîjeu. Coperta este realizată de Constantin Popovici, iar grafica semnată de Radu Constantinescu. Lecturile pe întuneric, așa cum sunt intitulate pe disc, sunt înregistrări Radio România din anii 1967–1973, din Infernul lui Dante Alighieri și din Hamlet-ul lui William Shakespeare, din Craiul ielelor semnat de J. W. von Goethe și din La Belle Dame sans Merci de John Keats, din Declarația lui Heinrich Heine și din Cugetările sărmanului Dionis de Mihai Eminescu. Din creația populară, ascultătorul este „răsplătit” și cu câteva minute audio din Ciobănașul, din antologia Flori alese de Ovid Densusianu, și din balada Miorița. În afară de Hamlet, în versiunea lui Vladimir Streinu, restul traducerilor aparțin lui George Murnu.

Vocea actorului-poet are o încărcătură emoțională fără frontiere, care pare a te lua de mână fără premeditare să traversezi fără temeri orice spațiu, deși despre temeri vorbește deseori poezia sa…

Emil Botta în Năpasta de I. L. Caragiale, regia: Constantin Moruzan. Data difuzării în premieră: 14 octombrie 1964 – fragment

Emil Botta (Hamlet și Duhul) în Hamlet de William Shakespeare, actul I, scena 5 (fragment) – data difuzării: 18  ianuarie 1971

Emil Botta recită sonetul Veneția de Mihai Eminescu, înregistrare Radio din spectacol

Plouă de George Bacovia. Recită: Emil Botta, înregistrare Radio

Trei poeme de Emil Botta în lectura autorului




Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

annie musca pe urmele marilor voci studioul mihai zirra teatru radiofonic

Annie Muscă – pe urmele marilor voci în Studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii

Vezi: arhiva rubricii Remember

costintuchilaREMEMBERadjud,alice voinescu,annie muscă,annie muscă biografii,annie muscă despre emil botta,biografie emil botta,boris ciornei,calboreanu,cine a jucat rolul ion din năpasta,constantin moruzan,costin tuchilă,dan puican,date emil botta,duncan,emil botta,emil botta recită din lirica proprie,hamlet cu emil botta,idila de emil botta,ion livescu,ion năpasta emil botta,irina rachiteanu sirianu,lucia sturdza bulandra,macbeth,marietta saova,mascarada lermontov,mihai zirra,moni ghelerter,noapte din andersen,nottara,oglinzi,petre sava băleanu,regizori de teatru radiofonic,scottish play,teatru radiofonic cu emil botta toate înregistrarile,un dor fara satiu
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ „Numele meu a fost scris pe o apă  care curgea în oceanul înfuriat  Acum, plimbându-mă pe plaje aurii  mă aud chemat.” (Idilă de Emil Botta) Într-o zi de 24 iulie 1977, pleca în lumea tainică a umbrelor Emil Botta, unul dintre cei mai fascinanți actori și străluciți poeți...