Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica de teatru tv revista teatrala radio ani bradea

cronica de teatru tv siglaDacă ne-a fost cumva dor de o piesă tipologică, una care să ne traducă într-un limbaj al genezelor categoriile „rrromânismului”, ceea ce aflăm în fiecare zi, de la televizor sau din presă, despre politica românească, atunci spectacolul oferit de TVR 2, la seara de teatru de luni, 22 februarie 2016, a fost alegerea potrivită.

…escu de Tudor Mușatescu nu este doar un spectacol despre fanfaroni, sforari și traseiști politici. Un spectacol de mare actualitate de altfel, acum și-ntotdeauna, după cum bine au punctat toți criticii de-a lungul zecilor de ani care s-au scurs de la scrierea piesei, perioadă în care ea a fost mereu montată pe scenele teatrelortudor-musatescu costin tuchila românești, în diferite viziuni regizorale și cu distribuții de excepție. Este mai mult decât o simplă analiză caracterologică a politicianului român. Escu, trimitere la o serie de nume des întâlnite  la noi, ca de pildă Ionescu, Popescu, Georgescu, etc., este mai degrabă tipul Românului, chiar așa, cu R mare, ca o trăsătură genetică definitorie și transmisibilă în timp. Abilitatea, adaptabilitatea, capacitatea de a fi descurcăreț în orice împrejurare, orientându-se mereu în funcție de schimbări și transformări, politice ori sociale, pentru a-și atinge scopul, sunt atribute caracteristice românului în general, nu doar politicianului. La o privire mai atentă asupra replicilor și atitudinii personajelor, devine tot mai evidentă apropierea de satira lui Caragiale, care amenda întreaga societate, nu doar pe reprezentanții ei politici. Miza Stamatescu, de pildă, este fără tăgadă o fidelă moștenitoare a Miței din alte vremuri. Cu toate acestea, personajul central, Decebal Necșulescu, cu desele lui schimbări de doctrină, trecând cu ușurință de la stânga la dreapta, de-a lungul și de-a latul întregului palier politic, numai pentru a-și vedea visul cu ochii, acela de a ajunge deputat, ne amintește prea mult și prea clar de ceea ce s-a întâmplat pe scena politică românească de după 1989. Observăm cu uimire cât de neschimbate au rămas anumite trăsături comportamentale, cu câtă fidelitate s-a propagat în timp prototipul politicianului român: mincinos, arivist, în esență corupt. Din păcate doar în piesa lui Tudor Mușatescu aceste vicii au rămas inofensive. Faptul că interesul personal a primat înaintea oricăror interese naționale, a făcut ca țărișoara lui Decebal Necșulescu să nu mai fie azi invocată nici pe post de lozincă.

escu de tudor musatescu grafica de costin tuchila

Revenind la spectacolul difuzat de TVR, trebuie să spunem că …escu este o preluare de la fostul Teatru Giulești, devenit în 1990 Teatrul Odeon (premiera: 20 decembrie 1984), în regia lui Dinu Cernescu, scenografia Liviu Ciulei, cel care a realizat și decorurile la TVR alături de Teodora Dinulescu. Distribuția, de zile mari, a reunit pe scenă câteva personaje absolut admirabil jucate. În primul rând Ștefan Bănică în Decebal Necșulescu, al cărui umor zeflemitor și atitudine de dandy irezistibil au creionat perfect portretul politicianului fățarnic, ambiguu și oportunist.

escu de tudor musatescu st banica st mihailescu braila

Ștefan Bănică (Decebal Sp. Necșulescu) și Ștefan Mihăilescu-Brăila (Iorgu Langada) în …escu de Tudor Mușatescu, regia: Dinu Cernescu, Teatru TV

De-acolo, din miezul întâmplărilor, original și autentic este și jocul lui Ștefan Mihăilescu-Brăila, cel care-l întruchipează pe Iorgu Langada, socrul lui Necșulescu, un inteligent observator din umbră, implicat doar în măsura în care poziția politică a ginerelui său îi poate aduce vreun profit. Foarte proaspătă interpretarea Dorinei Lazăr, în rolul Ninei Damian: un soi de vulgaritate, bine realizată artistic, sporește farmecul personajului. Aranjamentele de tot felul, din cabinetele cu uși ce nu se deschid oricui, trădările, infidelitățile amoroase de dragul ascensiunii fac din Nina corespondentul feminin al lui Decebal Necșulescu.

Amélie, personaj interesant interpretat de Maria Pătrașcu, este soția politicianului. Spre deosebire de Nina, sau de cumnata sa Miza, nevasta Generalului Stamatescu, ea are o fire pragmatică, pe care o ascunde în spatele atitudinii de femeie credulă și neștiutoare. Se arată dispusă să treacă peste infidelitățile soțului său, regizându-i din umbră întâlnirile amoroase, astfel încât numele și onoarea familiei să nu fie pătate.

escu satira politica tudor musatescu

Miza Stamatescu, generăleasa, interpretată de Astra Dan, pare a fi sigura indiferentă la urcușurile sau coborâșurile din cariera politică a fratelui său, interesată doar de fidelitatea necondiționată a soțului, care, în comparație cu apariția și statura sa impozantă, este doar un biet bătrânel obosit, silit să se ascundă prin diverse cotloane pentru a prinde un moment de tihnă. Corado Negreanu, în rolul lui Stamatescu, blând, inofensiv, pare a fi un general de armată doar cu numele, pentru că autoritatea îi lipsește chiar și (sau mai ales) în fața exigentei sale soții. Nici măcar în ceea ce privește educația copilului, trecut bine însă de vârsta copilăriei, un bărbat în toată firea, pe care mama sa se încăpățânează să-l trateze ca și cum n-ar mai fi crescut, din dorința de a-l manipula după bunul plac. În rolul lui Platon (nume dat, spune generăleasa, în amintirea amorului platonic petrecut între ea și general pe vremea conceperii copilului), l-am văzut pe Jorj Voicu. O anumită naturalețe, inocență, timiditate, dar și dezinvoltură în unele scene, au făcut, grație jocului actoricesc, din Platon un personaj simpatic, pe care ai vrea să-l poți ascunde de ochii veșnic scrutători ai mamei sale, uitând că și el este de fapt un profitor al încrengăturii politice din familia sa.

Stefan banica si Paul Ioachim in Escu de Tudor Musatescu

Ștefan Bănică și Paul Ioachim (Bebe Damian)

Paul Ioachim a interpretat rolul lui Bebe Damian, soțul Ninei și prietenul lui Decebal Necșulescu. Bebe e și el un vânător de ocazii favorabile, dar, prin comparație cu prietenul său, este lipsit de inițiativă, nu se arată dornic să-și asume riscuri, preferând să-și lase soția să tragă sfori la Ministerul Comerțului, pentru a-i favoriza lui afacerile. Aici mi-am amintit iar de Caragiale, Nina își traduce victimele, cum numai ea știe să o facă, în vreme ce soțul crede cu tărie în fidelitatea ei.

Mircea Cruceanu face un rol episodic în …Escu. El este Traian Necșulescu, fratele politicianului, ale cărui apariții sunt prilejuite doar de veșnicele cereri de împrumut, bani pe care politicianul se hotărăște la un moment dat să nu-i mai dea, ceea ce-i prilejuiește accidentul. Este vorba despre bătaia pe care o încasează de la niște necunoscuți, tocmiți de Traian, bătaie care se transformă până la urmă în capital politic pentru Decebal.

Stefan Banica

Sursa foto: TVR

Dacă nu ar fi fost scena din final, sugerând o revoluție și în același timp prăbușirea liberalismului politic într-un totalitarism al maselor, care a fost regimul comunist, aș fi zis că mi-a plăcut spectacolul de la un capăt la altul. Scena la care fac referire a fost impusă, probabil, de cenzura vremii. Există însă multe montări ale piesei în ultimii ani, printre care spectacolul lui Alexandru Dabija, care se joacă de peste un deceniu la Teatrul de Comedie. Înregistrat sau în sală, într-o viziune regizorală sau alta, …escu merită văzut. Fie doar și pentru a ne privi din când în când în oglinda atât de limpede și clară pe care ne-a lăsat-o Tudor Mușatescu, deloc prăfuită, fără deformări optice, la mai bine de optzeci de ani.

…escu de Tudor Mușatescu, Teatru TV

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă.

Vezi și: Colecție de mușatisme

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea 

Scena de sticlă

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,caragiale,cronica de teatru rev teatrala,dinu cernescu,dorina lazăr,escu de tudor musatisme,grafica de costin tuchila,jorj voicu,paul ioachim,politica,politicieni,rrromanism,stefan banică,stefan mihailescucu braila in escu,teatru tv,teatrul giulești,teatrul odeon
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Dacă ne-a fost cumva dor de o piesă tipologică, una care să ne traducă într-un limbaj al genezelor categoriile „rrromânismului”, ceea ce aflăm în fiecare zi, de la televizor sau din presă, despre politica românească, atunci spectacolul oferit de TVR 2, la seara...