Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

portugalia teatrul nottara cronica de razvana nita

Portugalia de Zoltan Egressy, regia Victor Ioan Frunză, Teatrul „Nottara”, Bucureşti 

Titlul de mai sus este o parafrază după „Et in Arcadia ego”, expresie în limba latină care se traduce „Şi eu am trăit în Arcadia”, exprimându-se astfel regretul fericirii pierdute. Arcadia, regiune din vechea Grecie în centrul Peloponesului, era locuită de un popor de păstori pe care poeţii din Antichitate îi considerau fără prihană. De-aici Arcadia a ajuns să desemneze o ţară imaginară cu oameni de o rară puritate, un fel de Rai pe pământ. Cine poate pierde o asemenea viaţă fericită e îndreptăţit să spună „Et in Arcadia ego”. 

1._Catrinel_Dumitrescu_Portugalia_Foto_Adriana_Grand

Catrinel Dumitrescu

În spectacolul de faţă, rolul de tărâm al fericirii îl joacă Portugalia, ţinutul în care soarele apune în mare, iar pe ţărm oamenii se lasă bântuiţi de spectrul melancoliei (saudade) şi al neantului, al deşertăciunii. Acolo vrea să ajungă Poreclă şi acela este locul pe care încearcă să şi-l închipuie rataţii din orăşelul Irgács. 

14._Luminita_Erga_si_Alin_Florea_Portugalia_Foto_Adriana_Grand

Luminita Erga și Alin Florea 

„Fericirea e întotdeauna altundeva decât eşti”. Poate de asta se vorbeşte de goana după fericire, de vânarea clipelor fericite. Într-un colţ uitat de lume, cârciuma adăposteşte ratări, frustrări, gânduri de răzbunare, patimi, zvâcniri dezarticulate de speranţă şi entuziasm. Aici, unde un fost poliţist se joacă de-a autoritatea, preotul ajunge o dată la două săptămâni, alcoolul este singurul liman şi cel mai la îndemână pretext. 

Budapesta e departe, restul comunităţii străluceşte prin absenţă iar iubirea nu poate înflori, căci dorinţa de împlinire în singurătate a lui Poreclă şi vocaţia de a sluji a Fundei sunt incompatibile. În faţa efuziunilor sentimentale şi a planurilor prozaice, visul de evadare pe un ţărm portughez se fisurează, asemenea inimii de mucava ţintite şi astfel câştigate, într-un bâlci dezolant. 

4._Catrinel_Dumitrescu_si_Adrian_Nicolae_Portugalia_Foto_Adriana_Grand

Catrinel Dumitrescu și Adrian Nicolae

Personajele din Portugalia se manifestă excesiv, ilustrativ, patetic, asemenea celor din telenovele. Sunt dispuse la mari şi definitive sacrificii, ruperi, renunţări. În fond, vorbim de suflete captive în propria comoditate. Derizoriul (sugerat scenografic de Adriana Grand), abandonul, dezolarea pun treptat stăpânire pe iluzia de prospeţime şi curaj apărută pentru o clipă în acest univers saturat, meschin, epuizat, egoist. 

Pandantul telenovelistic pe care Victor Ioan Frunză îl menţine pe fundal asemenea unui martor activ, substanţă de contrast, scoate povestea din registrul grav, implacabil şi îi potenţează resursele de ridicol, grotesc, claunesc. Ca şi în dramaturgia cehoviană, nimic definitiv nu se întâmplă, viaţa îşi continuă cursul dulceag tămâios. A fost doar un accident de parcurs. 

Adrian_Nicolae_in_Portugalia_foto_Adriana_Grand

Adrian Nicolae. Fotografii din spectacol de Adriana Grand. Sursa foto: Teatrul „Notarra” din București

O trupă minunată de actori speciali, inteligenţi, inspiraţi (al căror cel mai mare duşman este imposibila acustică a Sălii „Horia Lovinescu”) ne oferă un panopticum tulburător, deşi vesel, al condiţiei umane. La periferia umanităţii, existenţa se traduce printr-un permanent tranzit – către fericire, către Budapesta, către ţărmul crepuscular al unei mări îndepărtate. Deocamdată, aici, nu se poate trăi fără televizor, un şpriţ şi o ţigară – toate consumate într-o semi-trezie sfâşietoare. 

Beat de prea mult timp, Satana plânge isteric. Păstorul turmei de suflete îşi împărtăţeşte îndoiala cu Unicum. Inadaptare şi evlavie. Va urma…

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUadrian nciolae,catrinel dumitrescu,cronica de teatru razvana nitas,et in arcadia ego,Portugalia de Zoltan Egressy,portugaslia,teatrul nottara,victor ioan frunză
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Portugalia de Zoltan Egressy, regia Victor Ioan Frunză, Teatrul „Nottara”, Bucureşti  Titlul de mai sus este o parafrază după „Et in Arcadia ego”, expresie în limba latină care se traduce „Şi eu am trăit în Arcadia”, exprimându-se astfel regretul fericirii pierdute. Arcadia, regiune din vechea...