Cronică de festival de MARIANA CIOLANeurothalia-2014

logo teatrul german de stat timisoara…acesta este ţelul declarat de către Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timişoara (TGST), care, cu sprijinul binevenit al Municipalităţii, a reuşit să organizeze a IV-a ediţie a festivalului, un ţel bine atins din multe puncte de vedere. Spun asta remarcând varietatea formulelor de spectacol prezentate, de la teatru-dans la recital, de la musical la cabaret, de la teatrul de proză în cel mai clasic înţeles, la teatrul experimental, bogăţia paletei stilistice în „simfonia” festivalului, unde am auzit teatru în limbile germană, română, maghiară, idiş, în cele 18 reprezentaţii în zece zile, producţii din România, Germania, Austria, Olanda (iar o modificare în program de ultimă oră, independentă de voinţa organizatorilor festivalului, ne-a lipsit şi de o privire asupra scenei ruse actuale). Un festival care, însă, din start nu a fost întemeiat pe principii cantitativiste, ci pe accentuarea tihnită a valorii fiecărei reprezentaţii şi a propunerii în ansamblu. Anul acesta, Eurothalia ne-a lăsat imaginea unui veritabil fenomen cultural, aşteptat de publicul larg al oraşului.

Victor sau copiii la putere eurothalia

Victor sau copii la putere

Spectatorii festivalului, comunitatea Timişoarei au avut şansa de a se bucura de spectacole de referinţă pentru nivelul artei spectacolului de la noi, de incitante provocări ale unor discursuri scenice, de adevărate recitaluri actoriceşti în nu puţine reprezentaţii ori de a descoperi live câteva premii UNITER, între care „cel mai bun spectacol” al anului 2013, Victor sau copii la putere, subtilă explorare a scriiturii suprarealiste a lui Roger Vitrac în direcţia de scenă a lui Silviu Purcărete, împlinită excepţional cu trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, şi spectacolul cu Hamlet, o structură polifonică a temelor marelui Will datorată regizorului Bocsárdi László, cu decorul lui Bartha Jozsef, ambii laureaţi, în aceeaşi gală cu „premiul pentru regie”, respectiv, „premiul pentru scenografie”. Răspunzând aceluiaşi interes pentru teatrul în limbile minorităţilor, deja confirmat la ediţiile precedente, care în mod evident se suprapune aşteptărilor publicului din acest oraş al multiculturalităţii, programul Eurothalia a mai cuprins reprezentaţia Teatrului German din Sibiu cu Povara lui Ossi, spectacol ca un conglomerat de dialoguri culturale – montare de Daniel Plier, actor la teatrul sibian, născut în Luxemburg, cu textul lui Frieder Schuller, originar din România, despre celebrul sas sibian Oskar Pastior, ajuns un scriitor apreciat de limbă germană, apoi spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat, cabaretul Frau Hess şi grădinile ei, în prim-plan cu Maia Morgenstern, totodată, protagonista musicalului-recital Astă seară, Lola Blau, remake recent al succesului din 1993.

Hamlet

Hamlet

Deşi programat seara târziu, dăruirea interpreţilor, în primul rând a actriţelor Csoma Judith din Ungaria, şi Magyari Etelka (aceea care în general joacă în trei limbi, egalând performanţa lui Ildiko Jarcsek Zamfirescu, întemeietoarea teatrului german din Timişoara), şi tăietura regizorală limpede reuşită de Upor László au făcut ca reprezentaţia cu Regina frumuseţii din Leenane de Martin Mc Donagh, să se încarce de o puternică vibraţie, în studioul Teatrului Maghiar din Timişoara, spaţiu pentru care a fost produs ca o pagină universală a „comediei umane” despre însingurare, alienare, destine zdrobite. S-a mai întâlnit publicul festivalului cu pofta de joc dezlănţuită a trupei de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ în O ladă…, creaţie colectivă inspirată de teme folclorice de umor negru, guvernată de spiritul ludic al lui Alexandru Dabija, regizorul dezvăluindu-le aici timişorenilor un alt chip decât acela din succesul stagiunii trecute când a montat Brecht la TGST şi pregătind într-un fel viitoarea sa colaborare cu trupa germană, care va fi un spectacol din zona basmului.

Crash Course Chit Chat

Crash Course Chit Chat

Componenta internaţională, o miză de greutate a festivalului, deşi mai redusă anul acesta, a prilejuit totuşi întâlniri incitante pentru public, pentru participanţii din sfera artisticului care uneori au putut să rămână în festival mai multe zile, pentru invitaţii din zona criticii şi a promotorilor culturali prezenţi la Timişoara, ca să nu mai spun despre actorii de la teatrele din oraș care şi astfel au probat nivelul ridicat de interes profesional venind, foarte mulți, la reprezentaţiile din festival ori de câte ori nu jucau ei înșiși. Saarland State Theater din Saarbrucken (Germania) a înfăţişat o dramatizare după celebrul poem în proză scris la începutul anilor ’70 şi publicat la sfârşitul aceluiaşi deceniu în Israel şi la Paris de către Venedict Erofeev, scriitor redescoperit astăzi pe mai multe meridiane, spectacolul Călătorie spre Petuşki, dinamic, cu accente pe „picturalitatea” situaţiilor grotesc-absurde evocate în dialogurile înviorate de zglobii sugestii muzicale. Prin Crash Course Chit Chat, producţie a Companiei The Stand Up Tall Productions Amsterdam (Olanda), am fost purtaţi pe teritoriul teatrului documentar. Au fost răsplătite cu cascade de râs şi aplauze de-a lungul spectacolului înzestrările celor cinci interpreţi, întruchipând fiecare o naţiune „care contează” în Europa, abilitatea creatoarei spectacolului, Sanja Mitrovici, de a împleti coerent, cu accente de umor savuros şi detaşare, fără a lipsi curbele paroxistice, pagini din marea istorie europeană cu frânturi autobiografice furnizate chiar de actori în procesul creaţiei, spre a scoate în evidenţă clişee verbale şi de mentalitate hrănite de xenofobie şi incomunicabilitate, în izbitor contrast cu ideea unei comunităţi unite sub acelaşi stindard.

Tot cu teme contemporane fierbinţi (imigraţie, derapaje pe curba civilizaţiei, jocuri de putere) și cu o grijă pentru „deteatralizarea” actului scenic, au venit în festival austriecii de la Garage X & New Space Company Wien care au prezentat spectacolul Sânge năvalnic de Nuran Erpulat şi Jens Hillje.

Boala familiei M

Boala familiei M

Cu doar trei momente, teatrul-dans a putut oferi în bună parte o hartă naţională a fenomenului, edificatoare chiar pentru ansamblul european al domeniului, dacă remarcăm că publicul s-a întâlnit cu creaţii semnate Gigi Căciuleanu (Folia Shakespeare – teatru, coregrafie, recitare, rostire în…. căutarea figurii Bufonului ca simbol al unei viziuni asupra lumii şi a teatrului însuşi), Vava Ştefănescu (After All – dialog existenţial, explorarea mediilor care pot reflecta proiecţii video şi cultivarea expresivităţii dansului pe viu, sondarea eului şi a abisurilor lui, a corpului şi a limitelor sale), Yves Marc (Cronica unei căderi banale – amplă demonstraţie de pantomimă, de teatru fizic cu mare impact asupra privitorului spre a ilustra prin intermediul a unsprezece actori tema căderii abordată din diferite perspective: morală, psihologică, socială etc.). Pentru teatru-dans s-a creat un spaţiu anume destinat, Casa de Cultură a Studenţilor, un spaţiu câştigat pentru festival, unde au fost săli pline şi arhipline. De altfel, la actuala ediţie, Eurothalia a însemnat un adevărat catalizator cultural la nivelul oraşului, ceea ce, desigur, poate spori gradul de atractivitate pe care îl are îndeobşte orice festival bine structurat. Pe afişul lui s-au regăsit toate cele trei teatre importante din oraş, cu titluri şi provocatoare şi emblematice pentru profilul şi orientarea acestora: Teatrul Naţional din Timişoara (cu Boala familiei M, un spectacol de Radu Afrim, de esenţă tare în registrul absurd oniric, singura producţie cumpărată de Odeonul parizian), Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” (cu deja amintita reprezentaţie) şi, fireşte, Teatrul German de Stat, gazda festivalului, cu o „oglindă” a ultimelor stagiuni, spectacole care dau seama de larga arie de cuprindere repertorială, de importanţa colaborării cu personalităţi teatrale puternice sau chiar de recuperarea unor „fii” ai Timişoarei ajunşi celebri în lume. Astfel au putut fi văzute/revăzute spectacolele cu Pescăruşul de Cehov în lectura fidelă spiritului autorului, dar traversată de un fior modern, datorată lui Yuri Kordonski, un spectacol pe nedrept neluat în considerare pentru palmaresul teatral naţional, cu Ţinuturile joase, discurs scenic care păstrează parfumul coborârii în timpul copilăriei din povestirile Hertei Müller care l-au inspirat, în regia lui Nicky Wolcz şi scenografia lui Helmut Stürmer, cu Făptaşi de Thomas Jonigk, important autor contemporan, în regia lui Szabó K. István.

Pescarusul

Pescărușul

Marea revelaţie, surpriza foarte plăcută a festivalului a fost spectacolul inaugural, Moliendo cafe. Aşteptat cu interes de toată lumea teatrală din România, acesta s-a dovedit un pariu câştigat de directorul Lucian Vărşăndan. O premieră cu multiple sensuri. Reprezintă cea dintâi colaborare a regizorului Silviu Purcărete cu TGST, prima producţie „fără cuvinte” din istoria teatrului şi prima înfrăţire pe o scenă a celor două trupe care de decenii împart aceeaşi clădire, Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”. Ba, putem spune că este o premieră chiar şi pentru regizorul Silviu Purcărete care a apelat nu o dată la formula work in progress, dar acum a construit spectacolul fără un scenariu inspirat de un text literar sau dramaturgic, ci plecând doar de la nişte teme alese de el însuși și prezentate actorilor, teme legate de – zice domnia sa – „două gratuităţi absolute şi indispensabile, adică nu folosesc la nimic dar toată lumea le foloseşte: cafeaua şi teatrul”. Spectacolul aduce în faţa publicului treizeci şi şase de actori din cele două trupe care au lucrat două luni pe rupte, peste tot în teatru, chiar şi pe culoare, dar cu mărturisită devoțiune și inspirație, 44 de scaune şi 12 mese, 12 saci cu „cafea” şi, pe bune, câţiva litri de cafea… O lume de arome care invită la reverie și la fantezie, face trimitere la unele spaţii şi momente pe verticala şi pe orizontala civilizaţiei, evocă trăiri, comportamente, situaţii umane-reper, recuperînd chiar unele formule din arsenalul propriu fabulos al acestui uriaş creator care este Silviu Purcărete, al acestui vrăjitor al scenei. Spiritul ludic la superlativ, spiritualizat şi rafinat, dezvoltat pe o savuroasă şi sinuoasă scală este filonul de rezistenţă al acestui spectacol, unde directorul de scenă şi i-a apropiat în procesul creativ pe scenograful Dragoş Buhagiar şi pe compozitorul Vasile Şirli.

Moliendo cafe premiera tgst

După chipul şi asemănarea teatrului care l-a inventat, îl realizează şi îl dezvoltă continuu, Teatrul German de Stat din Timişoara, Festivalul „Eurothalia” este un loc unde se împletesc punţi între culturi, unde diversitatea la modul rafinat şi dorinţa pură de a străbate căi nebătute sunt pertinente, devin ferme imperative creatoare şi de comportament profesional. Este un festival unde vezi lucruri de interes şi unde ți se acordă răgazul să reflectezi la cele văzute, unde scena este suverană şi unde, ca invitat, nu ai cum să nu te simţi excelent pentru că toată lumea, toţi cei implicaţi în organizarea şi derularea manifestării, te întâmpină cu o civilitate la modul exemplar, unde toate merg… gut.

logo revista teatrala radioVezi și: Lucian Vărșăndan: „Festivalul «Eurothalia», o privire panoramică asupra felului în care se face teatru în țări europene”, interviu realizat de Raluca Rădulescu

Festivalul „Eurothalia 2014” în Revista Teatrală Radio

Festivalul „Eurothalia 2013” în Revista Teatrală Radio

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Drumul către propriul eu

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru

 

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALeurothalia 2014,festivaluri,hamlet,mariana ciolan despre eurothalia editia 2014,moliendo cafe,silviu purcărete,tgst
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN ...acesta este ţelul declarat de către Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timişoara (TGST), care, cu sprijinul binevenit al Municipalităţii, a reuşit să organizeze a IV-a ediţie a festivalului, un ţel bine atins din multe puncte de vedere. Spun asta remarcând varietatea...