retrospectiva 2014

Cea de-a patra ediție a Festivalului European de Teatru „Eurothalia”, organizat de Teatrul German de Stat din Timişoara, s-a desfășurat în perioada 8–17 noiembrie 2014.

Oferta de spectacole a acestei ediții a fost variată, fiind bazată pe caracterul novator al temelor și esteticilor abordate. Evenimentul a adus la Timișoara cincisprezece trupe din cinci țări – Germania, Austria, Olanda, Rusia și România – propunându-și să exploreze și în 2014 diverse tendințe și curente din teatrul european: teatrul clasic sau dramaturgia contemporană, teatrul cu mize socio-politice, teatrul-dans sau dansul contemporan.

eurothalia 2014 retrospectiva revista teatrala radio

Agenda ediției 2014 a cuprins spectacole europene de calitate, semnate de cunoscuți creatori de teatru precum Sanja Mitrović, Ivan Vyrypaev sau Volker Schmidt. De asemenea, în program se regăsesc unele dintre cele mai apreciate creații teatrale din România, realizate de artiști consacrați precum Alexandru Dabija, Silviu Purcărete, Alexander Hausvater, Radu Afrim sau Vava Ștefănescu.

Lucian Vărșăndan,directorul Teatrului German de Stat din Timișoara: „Festivalul «Eurothalia», o privire panoramică asupra felului în care se face teatru în țări europene” – interviu realizat de Raluca Rădulescu, Revista Teatrală Radio, 7 noiembrie 2014

Chiar în prima zi a Festivalului „Eurothalia” 2014 a avut loc premiera absolută a spectacolului Moliendo Café, în regia lui Silviu Purcărete, în sala Teatrului German.

Moliendo cafe premiera tgst

Moliendo  Café este o coproducție dintre Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar de Stat «Csiky Gergely» din Timișoara. Născut din improvizațiile actorilor desfășurate sub îndrumarea artistică a regizorului Silviu Purcărete, spectacolul gravitează în jurul temei cafelei. «Cafeaua, ca şi teatrul, sunt două gratuităţi absolute şi indispensabile – adică nu folosesc la nimic, dar toată lumea le foloseşte», argumentează regizorul. Pentru a depăşi barierele comunicării verbale, spectacolul foloseşte limbajul corporal ca mijloc principal de expresie. Scenografia spectacolului este semnată de Dragoș Buhagiar, iar muzica de compozitorul Vasile Șirli. Distribuția îi reunește pe aproape toți actorii celor două teatre.

moliendo cafe spectacol eurothalia

 Moliendo Café

„[…] Scena e împărţită de un zid transparent. Dincolo de ea e un personaj din altă lume, unul care are saci plini… E cafea. El stă acolo încercând să treacă dincoace… Dar dincoace e lumea astălaltă. Jocul fanteziei funcţionează minunat.

La mese servesc chelneri; sunt servite fel de fel de persoane – de la intelectuali la boschetari. E lumea cafenelelor de astăzi. Au venit aici fie pentru cafeaua «politică», pentru cafeaua «erotică», pentru cafeaua altor şi altor versiuni de acest fel. Aici se discută, au loc reglări de conturi, dispute de familie etc, etc. Doar cafeaua e prilej pentru orice: întâlnire cu o persoană dragă sau pentru discuţii fără sens, dar şi pentru meditaţii, bârfeli, mărturisiri… Şederea la o cafea îţi poate ordona gândurile, îţi provoacă idei… Aici e istoria, aburul cafelei ajungând parcă din secolele din urmă.

Pentru a reda viaţa în cafenea era nevoie de o muzică pe potrivă. Şi asta a venit, cum se spune, pe felia compozitorului Vasile Şirli, pentru care ideea acestui spectacol a fost o bucurie, după cum mi-a mărturisit.

Ştiind de temele lui Silviu Purcărete, a găsit inspiraţie chiar în centrul Timişoarei, amintindu-şi de o cafenea de aici, de mirosul cafelei, căci în acest oraş el şi-a început studiile, la Liceul de muzică şi artele plastice, în 1959. Era copil, iar prima cafenea nu poate fi uitată, chiar dacă nu îi plăcuse gustul amar al băuturii miraculoase despre care vorbeau toţi cu patimă. A trăit în familie cu mitul cafelei, bunicii săi fiind macedoneni, născuţi în nordul Greciei.

moliendo cafe silviu purcarete

Pentru a scrie muzica la un astfel de spectacol trebuia să cunoască şi istoria cafelei, a celebrelor cafenele – fie din Viena, Paris, Moscova sau din oraşe ale Americii Latine, la care face cumva trimitere spectacolul.

«Atunci când am scris, mărturisesc că nu aveam deloc arome de cafea, ci aveam ritmuri, aveam o anumită dinamică. Ideea era să fac o muzică utilă pentru acest tip de spectacol, plecat de la exerciţii, de la un workshop, de la un atelier de creaţie pentru care am vrut să dau mijloace regizorului. Am început repetiţiile muzicale prevenind pe toţi că vor trebui să înveţe tot ceea ce se cântă, că vor fi şi muzici instrumentale bineînţeles, dar cele vocale sunt mai greu de învăţat», a mărturisit compozitorul. Da, actorii cântă. Există şi o pianistă în scenă, dar şi un saxofonist.

imagine spectacol moliendo

Ce e textul? Sunt pretexte. Vasile Şirli şi-a dat singur teme. Şi-a propus să aducă un omagiu cafelei, indiferent din ce ţară provine. A fost «un joc». Apoi ne-a mai spus că pentru a aduce omagiu Franţei, cafenelelor de pe Sant Germain des Prés, a făcut «o scurtătură între Brigitte Bardot, Paris şi epoca anilor ’50-’60». Şi cum nu se putea aduce Sartre sau Simone de Beauvoir, a fost adusă astfel Brigitte Bardot. Vasile Şirli a luat titlurile cântecelor acestei artiste – şi ea a cântat multe – le-a înşirat… La un moment dat, când în spectacol se cântă în franceză, textul reprezintă titlurile cântecelor lui Brigitte Bardot, «fără nici un fel de prelucrare». Se cântă şi o frumoasă romanţă rusească, scrisă de Dunaievski, există şi citate din Moliendo Café. Există şi referinţe la Zece negri mititei cu muzica respectivă. La toate acestea se adaugă muzica originală. […]” – Maria Sârbu, Silviu Purcărete – „Măcinând cafeaua”, Jurnalul.ro, 12 noiembrie 2014.

Victor sau copiii la putere eurothalia

Victor sau Copiii la putere

„[…] Anul acesta, Eurothalia ne-a lăsat imaginea unui veritabil fenomen cultural, aşteptat de publicul larg al oraşului.

Spectatorii festivalului, comunitatea Timişoarei au avut şansa de a se bucura de spectacole de referinţă pentru nivelul artei spectacolului de la noi, de incitante provocări ale unor discursuri scenice, de adevărate recitaluri actoriceşti în nu puţine reprezentaţii ori de a descoperi live câteva premii UNITER, între care eurothalia 2014 vertical«cel mai bun spectacol» al anului 2013, Victor sau Copiii la putere, subtilă explorare a scriiturii suprarealiste a lui Roger Vitrac în direcţia de scenă a lui Silviu Purcărete, împlinită excepţional cu trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, şi spectacolul cu Hamlet, o structură polifonică a temelor marelui Will datorată regizorului Bocsárdi László, cu decorul lui Bartha Jozsef, ambii laureaţi, în aceeaşi gală cu «premiul pentru regie», respectiv, «premiul pentru scenografie». Răspunzând aceluiaşi interes pentru teatrul în limbile minorităţilor, deja confirmat la ediţiile precedente, care în mod evident se suprapune aşteptărilor publicului din acest oraş al multiculturalităţii, programul Eurothalia a mai cuprins reprezentaţia Teatrului German din Sibiu cu Povara lui Ossi, spectacol ca un conglomerat de dialoguri culturale – montare de Daniel Plier, actor la teatrul sibian, născut în Luxemburg, cu textul lui Frieder Schuller, originar din România, despre celebrul sas sibian Oskar Pastior, ajuns un scriitor apreciat de limbă germană, apoi spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat, cabaretul Frau Hess şi grădinile ei, în prim-plan cu Maia Morgenstern, totodată, protagonista musicalului-recital Astă seară, Lola Blau, remake recent al succesului din 1993.

Hamlet

Hamlet

Deşi programat seara târziu, dăruirea interpreţilor, în primul rând a actriţelor Csoma Judith din Ungaria, şi Magyari Etelka (aceea care în general joacă în trei limbi, egalând performanţa lui Ildiko Jarcsek Zamfirescu, întemeietoarea teatrului german din Timişoara), şi tăietura regizorală limpede reuşită de Upor László au făcut ca reprezentaţia cu Regina frumuseţii din Leenane de Martin Mc Donagh, să se încarce de o puternică vibraţie, în studioul Teatrului Maghiar din Timişoara, spaţiu pentru care a fost produs ca o pagină universală a «comediei umane» despre însingurare, alienare, destine zdrobite. S-a mai întâlnit publicul festivalului cu pofta de joc dezlănţuită a trupei de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ în O ladă…, creaţie colectivă inspirată de teme folclorice de umor negru, guvernată de spiritul ludic al lui Alexandru Dabija, regizorul dezvăluindu-le aici timişorenilor un alt chip decât acela din succesul stagiunii trecute când a montat Brecht la TGST şi pregătind într-un fel viitoarea sa colaborare cu trupa germană, care va fi un spectacol din zona basmului.

Crash Course Chit Chat

Crash Course Chit Chat

Componenta internaţională, o miză de greutate a festivalului, deşi mai redusă anul acesta, a prilejuit totuşi întâlniri incitante pentru public, pentru participanţii din sfera artisticului care uneori au putut să rămână în festival mai multe zile, pentru invitaţii din zona criticii şi a promotorilor culturali prezenţi la Timişoara, ca să nu mai spun despre actorii de la teatrele din oraș care şi astfel au probat nivelul ridicat de interes profesional venind, foarte mulți, la reprezentaţiile din festival ori de câte ori nu jucau ei înșiși. Saarland State Theater din Saarbrucken (Germania) a înfăţişat o dramatizare după celebrul poem în proză scris la începutul anilor ’70 şi publicat la sfârşitul aceluiaşi deceniu în Israel şi la Paris de către Venedict Erofeev, scriitor redescoperit astăzi pe mai multe meridiane, spectacolul Călătorie spre Petuşki, dinamic, cu accente pe «picturalitatea» situaţiilor grotesc-absurde evocate în dialogurile înviorate de zglobii sugestii muzicale. Prin Crash Course Chit Chat, producţie a Companiei The Stand Up Tall Productions Amsterdam (Olanda), am fost purtaţi pe teritoriul teatrului documentar. Au fost răsplătite cu cascade de râs şi aplauze de-a lungul spectacolului înzestrările celor cinci interpreţi, întruchipând fiecare o naţiune „care contează” în Europa, abilitatea creatoarei spectacolului, Sanja Mitrovici, de a împleti coerent, cu accente de umor savuros şi detaşare, fără a lipsi curbele paroxistice, pagini din marea istorie europeană cu frânturi autobiografice furnizate chiar de actori în procesul creaţiei, spre a scoate în evidenţă clişee verbale şi de mentalitate hrănite de xenofobie şi incomunicabilitate, în izbitor contrast cu ideea unei comunităţi unite sub acelaşi stindard.

Tot cu teme contemporane fierbinţi (imigraţie, derapaje pe curba civilizaţiei, jocuri de putere) și cu o grijă pentru «deteatralizarea» actului scenic, au venit în festival austriecii de la Garage X & New Space Company Wien care au prezentat spectacolul Sânge năvalnic de Nuran Erpulat şi Jens Hillje.

Boala familiei M

Boala familiei M

Cu doar trei momente, teatrul-dans a putut oferi în bună parte o hartă naţională a fenomenului, edificatoare chiar pentru ansamblul european al domeniului, dacă remarcăm că publicul s-a întâlnit cu creaţii semnate Gigi Căciuleanu (Folia Shakespeare – teatru, coregrafie, recitare, rostire în…. căutarea figurii Bufonului ca simbol al unei viziuni asupra lumii şi a teatrului însuşi), Vava Ştefănescu (After All – dialog existenţial, explorarea mediilor care pot reflecta proiecţii video şi cultivarea expresivităţii dansului pe viu, sondarea eului şi a abisurilor lui, a corpului şi a limitelor sale), Yves Marc (Cronica unei căderi banale – amplă demonstraţie de pantomimă, de teatru fizic cu mare impact asupra privitorului spre a ilustra prin intermediul a unsprezece actori tema căderii abordată din diferite perspective: morală, psihologică, socială etc.). Pentru teatru-dans s-a creat un spaţiu anume destinat, Casa de Cultură a Studenţilor, un spaţiu câştigat pentru festival, unde au fost săli pline şi arhipline. De altfel, la actuala ediţie, Eurothalia a însemnat un adevărat catalizator cultural la nivelul oraşului, ceea ce, desigur, poate spori gradul de atractivitate pe care îl are îndeobşte orice festival bine structurat. Pe afişul lui s-au regăsit toate cele trei teatre importante din oraş, cu titluri şi provocatoare şi emblematice pentru profilul şi orientarea acestora: Teatrul Naţional din Timişoara (cu Boala familiei M, un spectacol de Radu Afrim, de esenţă tare în registrul absurd oniric, singura producţie cumpărată de Odeonul parizian), Teatrul Maghiar «Csiky Gergely» (cu deja amintita reprezentaţie) şi, fireşte, Teatrul German de Stat, gazda festivalului, cu o «oglindă» a ultimelor stagiuni, spectacole care dau seama de larga arie de cuprindere repertorială, de importanţa colaborării cu personalităţi teatrale puternice sau chiar de recuperarea unor «fii» ai Timişoarei ajunşi celebri în lume. Astfel au putut fi văzute/revăzute spectacolele cu Pescăruşul de Cehov în lectura fidelă spiritului autorului, dar traversată de un fior modern, datorată lui Yuri Kordonski, un spectacol pe nedrept neluat în considerare pentru palmaresul teatral naţional, cu Ţinuturile joase, discurs scenic care păstrează parfumul coborârii în timpul copilăriei din povestirile Hertei Müller care l-au inspirat, în regia lui Nicky Wolcz şi scenografia lui Helmut Stürmer, cu Făptaşi de Thomas Jonigk, important autor contemporan, în regia lui Szabó K. István.

Pescarusul

Pescărușul

Marea revelaţie, surpriza foarte plăcută a festivalului a fost spectacolul inaugural, Moliendo Café. Aşteptat cu interes de toată lumea teatrală din România, acesta s-a dovedit un pariu câştigat de directorul Lucian Vărşăndan. O premieră cu multiple sensuri. Reprezintă cea dintâi colaborare a regizorului Silviu Purcărete cu TGST, prima producţie „fără cuvinte” din istoria teatrului şi prima înfrăţire pe o scenă a celor două trupe care de decenii împart aceeaşi clădire, Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar «Csiky Gergely». Ba, putem spune că este o premieră chiar şi pentru regizorul Silviu Purcărete care a apelat nu o dată la formula work in progress, dar acum a construit spectacolul fără un scenariu inspirat de un text literar sau dramaturgic, ci plecând doar de la nişte teme alese de el însuși și prezentate actorilor, teme legate de – zice domnia sa – «două gratuităţi absolute şi indispensabile, adică nu folosesc la nimic dar toată lumea le foloseşte: cafeaua şi teatrul». Spectacolul aduce în faţa publicului treizeci şi şase de actori din cele două trupe care au lucrat două luni pe rupte, peste tot în teatru, chiar şi pe culoare, dar cu mărturisită devoțiune și inspirație, 44 de scaune şi 12 mese, 12 saci cu «cafea» şi, pe bune, câţiva litri de cafea… O lume de arome care invită la reverie și la fantezie, face trimitere la unele spaţii şi momente pe verticala şi pe orizontala civilizaţiei, evocă trăiri, comportamente, situaţii umane-reper, recuperînd chiar unele formule din arsenalul propriu fabulos al acestui uriaş creator care este Silviu Purcărete, al acestui vrăjitor al scenei. Spiritul ludic la superlativ, spiritualizat şi rafinat, dezvoltat pe o savuroasă şi sinuoasă scală este filonul de rezistenţă al acestui spectacol, unde directorul de scenă şi i-a apropiat în procesul creativ pe scenograful Dragoş Buhagiar şi pe compozitorul Vasile Şirli.

fotografie din moliendo cafe regia silviu purcarete

Moliendo Café

După chipul şi asemănarea teatrului care l-a inventat, îl realizează şi îl dezvoltă continuu, Teatrul German de Stat din Timişoara, Festivalul «Eurothalia» este un loc unde se împletesc punţi între culturi, unde diversitatea la modul rafinat şi dorinţa pură de a străbate căi nebătute sunt pertinente, devin ferme imperative creatoare şi de comportament profesional. Este un festival unde vezi lucruri de interes şi unde ți se acordă răgazul să reflectezi la cele văzute, unde scena este suverană şi unde, ca invitat, nu ai cum să nu te simţi excelent pentru că toată lumea, toţi cei implicaţi în organizarea şi derularea manifestării, te întâmpină cu o civilitate la modul exemplar, unde toate merg… gut.” – Mariana Ciolan, Eurothalia 2014: „Platformă de tendinţe în teatrul contemporan”, Revista Teatrală Radio, 20 noiembrie 2014.

festivalul european de teatru eurothalia timisiara 2014

„Pentru publicul Timișoarei acestor zile, a funcționat o nouă atracție teatrală, Festivalul European de Teatru «Eurothalia» (8–17 noiembrie 2014), produs de Teatrul German de Stat Timișoara (TGST); spun nouă atracție, pentru că și Teatrul Național «Mihai Eminescu», și Teatrul Maghiar de Stat «Csiky Gergely», amândouă ale urbei, organizează festivaluri teatrale cu participări internaționale.

moliendo cafe

 Moliendo Café

Eurothalia a prezentat, în debutul manifestării, premiera Moliendo Café, în regia lui Silviu Purcărete, spectacol în care reputatul creator de povești scenice a fost însoțit de alți doi artiști, colaboratori «de cursă lungă», compozitorul de muzică de teatru Vasile Șirli și scenograful Dragoș Buhagiar; premiera este o coproducție TGST și Teatrul «Csiky Gergely». Despre tema montării, cafeaua și universul, real sau fantasmatic, pe care-l generează aromele ei călătoare, Silviu Purcărete notează: «Cafeaua, ca și teatrul, este o gratuitate absolută și indispensabilă» – așadar, puterea deplină, căreia nu i te poți sustrage, a farmecului plăsmuirilor; spectacolul are o structură secvențială și asociază fragmente de improvizații actoricești inspirate de senzațiile aburului și gustului cafelei, de imaginarul acestei licori.

Pe afișul Eurothalia s-au aflat și trei dintre spectacolele repertoriului curent al TGST: PescărușulȚinuturile joase și Făptași, lucru ce a permis invitaților, din țară și din străinătate, să se familiarizeze cu strategia repertorială coerentă a teatrului  și caracteristicile trupei, calitatea profesională, entuziasmul artistic al actorilor și angajamentul, abnegația lor în proiectele la care participă.

imagine din spectacolul Victor sau copiii la putere biro istvan

Victor sau Copiii la putere de Roger Vitrac, regia: Silviu Purcărete, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Foto: Biró István

Selecția spectacolelor a înfățișat publicului creații ale unor teatre reputate – nu doar în spațiul românesc, așa cum este Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, companie membră a Uniunii Teatrelor Europene – cu una dintre producțiile sale cele mai împlinite, Victor sau Copiii la putere, sau ale unor instituții care au o notorietate mai puțin cunoscută publicului larg, dar cu o activitate notorie: Teatrul «Tamási Áron» (Sfântu Gheorghe), Teatrul Tineretului (Piatra Neamț) sau Centrul Național al Dansului București.

hamlet teatrul tamasi aron sf gheorghe

Hamlet, regia: Bocsárdi László, Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe

Spectacolul Hamlet (Teatrul «Tamási Áron») reconfirmă valoarea trupei și reputația de solid profesionalism a regizorului Bocsárdi László, de altfel, un cunoscut al spectatorilor TGST. Cu o scenografie funcțională, semnată de Bartha József, perfect adaptată soluțiilor dramaturgiei și regiei montării care folosesc apa ca mediu oniric pentru universul eroului, spaimele, suferințele și dilemele fără ieșire ale lui Hamlet capătă expresie și substanță grație actorului Mátray László; de altfel, distribuția bine echilibrată este un alt argument în aprecierea spectacolului. […]

sange-navalnic

Sânge năvalnic, regia: Volker Schmidt, Garage X & New Space Company Viena

Trupa vieneză Garage X & New Space Company a lăsat o impresie puternică cu spectacolul Sânge năvalnic, regia Volker Schmidt, pe un text de Nurkan Erpulat și Jens Hillje. Cum poate fi predată opera lui Friedrich Schiller, astăzi? Cum pot fi eurothalia 2014 verticalprezentați, astăzi, eroii săi și dramele lor unor adolescenți care provin din familii de emigranți (considerați imigranți de societatea care i-a acceptat, totuşi, aplicând întreaga corectitudine politică necesară…), tineri pentru care educația începe și, de cele mai mute ori, se termină pe stradă? Obligându-i să joace teatru, să-şi asume, să fie aceste personaje, chiar sub amenințarea pistolului – pistol găsit în clasă de profesoara în cauză, educație făcută «cu pistolul la tâmplă». Situația este una care frizează absurdul, dar umorul dezinhibat și interpretarea plină de vervă a actorilor dau adevăr scenic; în plus, în ciuda măsurii extreme, bunele intenții ale profesoarei se împlinesc și exercițiul homo ludens dă roade, redobândim bucuria, esențial omenească, aceea de a cunoaște. Rămâne întrebarea: «Cine vrea şi poate să-și asume răspunderea de a educa?»

Teatrul pune întrebări, acest festival, Eurothalia, a exersat și demonstrat acest fapt. Să încercăm să răspundem în timp ce ne jucăm, cu toată convingerea.” – Crenguța Manea, Eurothalia – o altă atracție teatrală, Revista Teatrală Radio, 11 decembrie 2014.

logo revista teatrala radioVezi: arhiva Festivalului European de Teatru „Eurothalia” 2014

Retrospectivă 2104: „Cabaret” de Joe Masteroff la Teatrul German de Stat din Timişoara

Arhiva Teatrul German de Stat din Timișoara

Arhiva Festivalului European de Teatru „Eurothalia” 2013

costintuchilaRETROSPECTIVĂ 2014crenguța manea,eurothalia 2014,eurothalia 2014 retrospectiva rtr,lucian vărșăndan,moliendo cafe,o... ladă,spectacole la eurothalia 2014,victor sau copiii la putere
Cea de-a patra ediție a Festivalului European de Teatru „Eurothalia”, organizat de Teatrul German de Stat din Timişoara, s-a desfășurat în perioada 8–17 noiembrie 2014. Oferta de spectacole a acestei ediții a fost variată, fiind bazată pe caracterul novator al temelor și esteticilor abordate. Evenimentul a adus la Timișoara cincisprezece...