evocare-valentin-silvestru-revista-teatrala-radio

tnr-logoTeatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră, duminică, 27 noiembrie 2016, la ora 17.00, la Radio România Cultural, spectacolul Maeştrii umorului – Valentin Silvestru, din cadrul proiectului „Mari Actori de Comedie”. logo-rrcRealizatori: Silvia Cusursuz, Manuella Popescu şi Mircea Zăvoianu. Regia de studio: Renata Rusu. Regia tehnico-muzicală: Monica Wilhelm.

valentin-silvestru-maestrii-umorului

Spectacolul radiofonic Maeştrii umorului – Valentin Silvestru cuprinde cele mai reuşite fragmente din ultimele trei scenarii pe care Valentin Silvestru ni le-a adus la redacţie şi care au fost difuzate în emisiunea „Ora veselă”: Primăvăratica ploaie de palavre, S-a constatat pe plan mondial că bărbaţii sunt mai proşti decât femeile, (premiera: 1995) şi Din era cuaternară în perioada electorală, difuzat în premieră în anul 1996, an în care din nefericire Valentin Silvestru ne-a părăsit în urma unui stupid accident rutier pe data de 25 noiembrie, lăsând un mare gol în inimile admiratorilor săi. Veţi avea surpriza să recunoaşteţi vocea inconfundabilă a maestrului care îşi introduce şi comentează pe scurt, momentele umoristice create în emisiunea Primăvăratica ploaie de palavre. Autorul ne plimbă în felul său caracteristic, prin locurile care l-au inspirat prin iubitul şi ineditul nostru Bucureşti. Emisiunile difuzate la „Ora veselă” au fost regizate de: Constantin valentin_silvestru-3Dinischiotu (Primăvăratica ploaie de palavre) şi Dan Puican (S-a constatat pe plan mondial că bărbaţii sunt mai proşti decât femeile şi Din era cuaternară în perioada electorală), care au adus în faţa microfonului interpreţi de excepţie ai comediei româneşti: Ion Lucian, Dem Rădulescu, Mihai Fotino, Ileana Stana Ionescu, Dorina Lazăr, Rodica Popescu Bitănescu, Rodica Mandache, Adina Popescu, Virginia Mirea, Radu Panamarenco, Cornel Vulpe, Valentin Teodosiu, Şerban Cellea, Mihai Bisericanu, Alexandru Bindea, Sorin Gheorghiu, Alfred Demetriu, Răzvan Vasilescu.

Fin şi atent obsevator al realităţii, Valentin Silvestru a fost pe deplin înzestrat cu mult umor şi cu darul povestirii deopotrivă. Prin întreaga sa activitate pusă în slujba mişcării teatrale din ţara noastră şi a umorului românesc de cea mai bună calitate, Valentin Silvestru a fost un adevărat model, o marcă emblematică pentru generaţia sa şi pentru mulţi tineri pe care i-a format, în scurta sa trecere pe acest pământ.

Comunicat al Teatrului Național Radiofonic

valentin-silvestru

Despre Valentin Silvestru

Personalitate marcantă a vieţii teatrale româneşti, Valentin Silvestru s-a născut în comuna Scânteia, jud. Vaslui la 20 octombrie 1924. La numai 19 ani a debutat în ziarul „Ecoul”, cu un medalion consacrat dramaturgului Henrik Ibsen. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti în 1948, avându-i ca profesori pe George Călinescu şi Tudor Vianu, Valentin Silvestru şi-a început activitatea ca reporter la ziarele „Victoria” şi „România liberă”. Cu proză satirică şi umoristică a debutat în revista „Mitică”, revistă condusă de Tudor Muşatescu. 

cirticul-valentin-silvestruGazetar, prozator, profesionist excepțional în domeniul criticii de teatru, redactor de elită, titularul cronicii dramatice la „Contemporanul” (1954–1969) și „România literară” (șeful secției Arte, 1969–1992), Valentin Silvestru era un om foarte echilibrat, de o civilitate aleasă și dotat cu un simț sigur al valorilor. Judecățile sale ferme erau exprimate însă întotdeauna elegant și cu formulări nu o dată memorabile. Devenise, pe bună dreptate, o autoritate de necontestat în lumea teatrului, o adevărată instituție prin puterea cuvântului, dar și prin acțiune concretă, organizatorică. Era neobosit, călătorea enorm la teatrele din țară, organiza festivaluri, dar găsea timpul necesar pentru lectură și scris. Totodată un umorist de excepție, în cărțile sale și la emisiunile radio, care făceau deliciul a milioane de ascultători. Ani la rând a susținut rubrica „Poșta veselă” în cadrul emisiunii „Unda (Ora) veselă”.

volume-valentin-silvestru-critica-teatru

Volume publicate (selectiv): Scrieri despre teatru: Din fotoliul spectatorului. Însemnări teatrale dintr-o călătorie în URSS, București, 1956; Teatrul Național „I. L. Caragiale” la Paris, București, 1957; Jules Cazaban, București, 1964; Personajul în teatru, București, 1966; Prezența teatrului, București, 1968; Teatrul de păpuși în România (în colaborare cu Letiția Gâtză și Iordan Chimet), București, 1968; Spectacole în cerneală, București, 1972; Caligrafii pe cortină, București, 1974; Teatrul românesc contemporan (în colaborare), București, 1975; Clio și Melpomena, București, 1977; Elemente de caragialeologie, București, 1979; Arta îmbrobodirii, București, 1982; Ora 19,30, București, 1983; Un deceniu teatral, București, 1984; Birlic: o viață trăită pe scenă, București, 1991; Jurnal de drum al unui critic teatral (1944-1984), I, București, 1992; Alexandru Giugaru, Vaslui, 1996.

Studii: Umorul popular românesc modern, București, 1987; Umorul în literatură și artă, București, 1988.

valentin-silvestru-proza-umoristica

Proză: Trenul regal, București, 1949; Într-o noapte înstelată, București, 1951; Bordeiul de la Toarta Albă, București, 1952; Jurnalul cu file violete, București, 1955; O femeie aprigă, București, 1955; Necazurile lui Șurubel (fabulă veselă pentru păpuși, în cinci întâmplări), București, 1959; Mâniosul, București, 1961; Întoarcerea Zânei Minunilor pe Pământ, București, 1962; Suferințele Haralambinei, București, 1964; Glastra cu sfecle, București, 1965; Tufă de Veneția, București, 1971; 1.000 de ore în Spania, București, 1972; De ce râdeau gepizii…, București, 1973; Când plouă, taci și-ascultă…, București, 1974; Zâna castraveților, București, 1976; Ce mai faci?, București, 1988; Un bou pe calea ferată, Iași, 1992; Oasele ca proprietate personală, București, 1993; Alexandru Giugaru, Vaslui, 1996; Praf și pulbere, București, 1996.

Antologii și ediții: Die Kamel, Berlin, 1976; Sub zodia comediei, I-II, Vaslui, 1976; Antologia piesei românești într-un act, introducerea editorului, I-IV, Cluj Napoca, 1979–1982; D. R. Popescu, Teatru, I-II, București, 1985–1987.

Numeroase scenarii radiofonice şi de televiziune.

Valentin Silvestru a fost profesor de estetică la Institutul de Teatru din București (1953-1959) și la Universitatea „Hyperion”, după 1990. A fost preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, secţia română, a Asociaţiei Umoriştilor din România şi al binecunoscutului Festival de Umor „Constantin Tănase” de la Vaslui, un adevărat reper al culturii, calităţii artistice şi bunului gust.

A întemeiat și condus Fundația „Teatrul 21”. I s-au decernat Premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elemente de caragialeologie (1979), precum și Premiul Academiei Române pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975).

Fragment din spectacolul Maeștrii umorului – Valentin Silvestru

logo-revista-teatrala-radioVezi: Arhiva rubricii Premieră

Arhiva Teatrul Național Radiofonic

Arhiva rubricii Evocări

costintuchilaEVOCĂRIbibliografie valentin silvestru,contemporanul,elemente de caragialeologie,evocare oameni de teatru,maestrii umorului,ora veselă,portret valentin silvestru,posta vesela,românia literară,teatrul national radiofonic
Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră, duminică, 27 noiembrie 2016, la ora 17.00, la Radio România Cultural, spectacolul Maeştrii umorului – Valentin Silvestru, din cadrul proiectului „Mari Actori de Comedie”. Realizatori: Silvia Cusursuz, Manuella Popescu şi Mircea Zăvoianu. Regia de studio: Renata Rusu. Regia tehnico-muzicală: Monica Wilhelm. Spectacolul radiofonic Maeştrii...