Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

cronica rolului ioana anastasia anton ion parhon

cronica rolului de ion parhon rubrica revista teatrala radioLa mai puţin de un deceniu  de la absolvirea UNATC, la clasa prof. Gelu Colceag, tânăra actriţă Ioana Anastasia Anton, înregimentată în valoroasa trupă de la ”Odeon”, se impune deja în viaţa noastră teatrală drept o personalitate artistică de o inconfundabilă individualitate prin jocul ei inteligent şi rafinat, pe genericul unei sensibilităţi capabile de a trece cu uşurinţă rampa spre mintea şi inima spectatorilor. Au dovedit-o în chip semnificativ creaţia sa în rolul Ofeliei, din spectacolul cu Hamlet, în regia lui Laszlo Bocsardi, pe scena Teatrului Metropolis, încununat cu Premiul pentru debut la Gala UNITER,  apoi personajele din spectacolele cu Blifat şi Furtuna, răsplătite cu Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar la FESTCO şi, respectiv, cu Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal la Festivalul ”Comedia ţine la tine(ri)”, dar şi numeroase alte interpretări, ca acelea din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht, în regia lui Dragoş Galgoţiu, Poveste despre tatăl meu de Radu F. Alexandru, în regia lui Gelu Colceag, Kepler 438, semnat de Bobi Pricop, şi Când timpul nu se mişcă de Donald Margulies, realizat de regizorul Vladimir Anton, toate acestea pe scena de la ”Odeon”, dar şi rolul Aniei din Livada de vişini de A. P. Cehov, sub direcţia de scenă a lui Felix Alexa, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la care se adaugă partiturile împlinite la teatrul radiofonic şi de televiziune ori pe marele ecran.

Ioana Anastasia Anton Foto Ana Maria Moldovan

Ioana Anastasia Anton. Fotografie de Ana Maria Moldovan

Nu de mult am revăzut-o în spectacolul cu Fluturii sunt liberi de la Teatrul Excelsior, în regia lui Erwin Şimşensohn, scenografia Iulianei Gherghescu şi ligt design-ul conceput de Daniel Klinger, iar această recentă creaţie într-un rol principal cred că dă seama de marele talent şi de minunatele ei resurse interpretative. Piesa dramaturgului şi scenaristului american Leonard Gershe se înscrie în familia poveştilor de iubire capabile să pună repede stăpânire pe emoţia publicului, fapt care explică şi el cele peste o mie de reprezentaţii pe Broadway după premiera absolută şi o ecranizare în 1972, bine primită nu numai pe pământ american. Este scurta istorie a prieteniei celor doi tineri, Don (Alex Călin) şi Jill (Ioana Anastasia Anton), el marcat de neputinţa văzului, dar înzestrat cu o tenacitate lăuntrică ieşită din comun, iar ea, abia vindecată de experienţa unui mariaj eşuat, ce a durat doar şase zile, fire independentă şi convinsă că viaţa trebuie trăită sub semnul libertăţii depline şi al sfidării platitudinilor şi clişeelor de tot felul, ce se insinuează chiar şi ori mai ales în viaţa cuplului. Locuiesc cu chirie fiecare, într-o vecinătate poate providenţială, numai că năzuinţa lor de a fi împreună şi a-şi împlini visul de iubire întâmpină un obstacol aparent insurmontabil prin temerile doamnei Baker (Catrinel Dumitrescu), mama lui Don, contrariată dacă nu chiar indignată de comportamentul libertin şi uşor impudic al aceleia pe care nu şi-o doreşte deloc drept noră. Lucrurile tind să meargă în direcţia dorită de aceasta, mai ales când Jill soseşte acasă, pe terenul deja minat de conflictul dintre mamă şi fiu însoţită de un regizor de teatru (Şerban Gomoi) aparent îndrăgostit de ea şi pregătit să o îndepărteze definitiv de Don şi de scurta dar incandescenta lor ”love story”. Finalul ne oferă un tensionat suspans, cu surprinzătoare transformări de atitudine şi reacţie, pândit uşor de melodramă, până când un happy end dorit cu siguranţă de mulţi dintre cei din sală îi va lăsa pe cei doi protagonişti binecuvântaţi prin izbânda şi bucuria dragostei împărtăşite, iar pe nemulţumita doamnă Baker sub semnul unei întârziate dar nu şi tardive înţelegeri a rostului şi  a raţiunii lui Don de a-şi vedea singur de dreptul său la fericire.

Fluturii-sunt-liberi-4

Dacă textul, altfel bine scris şi întrupat scenic cu o inspirată valorificare a valenţelor sale lirice, comice şi dramatice, nu are darul de a ne provoca o autentică revelaţie, demnă de a-l situa în fruntea pieselor de gen, cred însă că spectacolul poate nădăjdui la adeziunea privitorilor prin virtuozitatea şi sinceritatea jocului actoricesc, prin altitudinea emoţională a trăirilor celor doi tineri interpreţi ai rolurilor de prim-plan, datorită cărora însăşi iubirea, dezvăluită de ei cu o delicată şi benefică gradaţie, are darul de a se înfăţişa aici ca un ”personaj” viu colorat, pitoresc şi credibil, iar rolul creat de Ioana Anastasia Anton alături de Alex Călin, remarcabilul ei partener, drept o dovadă emblematică de maturitate profesională, nedezminţit instinct actoricesc şi impresionantă capabilitate a evitării clişeelor ce se răsfaţă cu nedorit zel pe scene şi ecrane.

Fluturii-sunt-liberi-3

Imagini din spectacolul Fluturii sunt liberi

Mărturisindu-şi public admiraţia pentru respectul aproape ”religios” al regretatului regizor Vlad Mugur faţă de importanţa actorului în teatru, Erwin Şimşensohn reuşeşte să ne convingă de crezul profesional şi de propria sa obsesie privind lucrul cu actorii, încununat aici de un succes pe care aceştia, în frunte cu interpreta tinerei Jill, îl aşează nu de puţine ori în zona clipelor de graţie ale artei spectacolului. Faptul iese adeseori în evidenţă, fie în momentele de tăcut ”studiu” reciproc, ori în cele de tandreţe şi exuberanţă, când rolul vorbelor este însuşit în chip semnificativ de atitudinea ori gesturile nevăzătorului şi de privirile de o rară consistenţă expresivă ale iubitei sale, fie în dialogul inflamat, dar şi generator de un umor contagios, dintre Jill şi doamna Baker. Aceste calităţi domină electrizantele scene aproape de final, odată cu aparenta despărţire a celor doi, când interpreta impresionează prin minuţiozitatea nuanţelor şi spontaneitatea reacţiilor afective, prin mobilitatea fizică şi lăuntrică a trăirilor, vegheate, ca şi în prima parte a spectacolului, de un pilduitor simţ al măsurii. El se înfăţişează în atracţia dintre cei doi, în presimţirile şi riscul despărţirii, în dezinvoltura cu care Jill o înfruntă pe mama lui Don şi, mai târziu, în acel final fericit al poveştii. Evitând ispita jocului facil sau contrafăcut, în prima parte, umorul ieftin sau ostentativ în „duelul” cu doamna Baker sau capcana unui sentimentalism copleşitor prilejuit de perspectiva despărţirii de vecinul şi iubitul ei, actriţa construieşte un rol veridic şi nu de puţine ori seducător prin feminitate, inteligenţă profesională şi sinceritate.

Fluturii sunt liberi excelsior

Cred că vă puteţi convinge şi singuri de adevărul spuselor mele căci, în ciuda impedimentelor unei distribuţii reunind valori de la mai multe teatre, ca şi la spectacolul reuşit cu History Boys, în regia lui Vlad Cristache, Fluturii… vor putea bucura multă vreme privirile publicului de la Excelsior, onorând poate şi pe această cale  succesul  mai vechi al textului de pe Broadway.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare

                                                 

costintuchilaCRONICA ROLULUIalex calin,Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită,broadway,catrinel dumitrescu,cronica rolului rtr,cuplu,erwin șimşensohn,felix alexa,flurii,fluturii sunt liberi,ioana anastasia anton,ion parhon,Kepler 438,love story,radu f alexandru,serban gomoi,teatru odeon,vlad cristache,vlad mugur
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON La mai puţin de un deceniu  de la absolvirea UNATC, la clasa prof. Gelu Colceag, tânăra actriţă Ioana Anastasia Anton, înregimentată în valoroasa trupă de la ”Odeon”, se impune deja în viaţa noastră teatrală drept o personalitate artistică de o inconfundabilă individualitate prin jocul...