Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

festivalul teatru scurt oradea cronica de mariana ciolan

Chiar dacă Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea nu a reușit să fie, la a XXI-a ediție, acea sinteză a stagiunii, dorită și, se pare, împlinită inițial prin selecția criticului de teatru Mircea Morariu, despre ceea ce am văzut anul acesta, adică despre cele șapte spectacole care au fost păstrate în programul final, supuse atenției publicului și judecății valorice a juriului de specialitate, cred că se poate spune că răspund bine dezideratelor estetice ale festivalului cu o viață neîntreruptă din 1976. Fără să aspire la gloria de a rămâne în cartea de neșters a teatrului contemporan, fiecare spectacol a reușit să dezvăluie virtuți artistice într-un palier ori altul al actului teatral oferit, s-a dovedit măcar prin câte un element al demersului scenic demn de atenția sau de sensibilitatea spectatorului.

Emigrantii de Mrozek Foto Nicu Cherciu

Emigranții. Foto: Nicu Cherciu

Criteriile dictate de criza financiară care au guvernat până la urmă această secțiune (ca și ansamblul manifestării care nu a mai fost nici internațională, nici articulată pe variate paliere festivaliere ca anul trecut, când FITO a însemnat și teatru-dans, și teatru scurt, și teatru-circ ori spectacole pentru copii) au făcut să putem urmări mai ales teatrele din zonă, Arad, Satu Mare, Cluj-Napoca, firește, Oradea, alături, totuși, de două valoroase trupe bucureștene, Teatrul Odeon și Teatrul Mic, dar și de tânăra și promițătoarea echipă a Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. Ca un numitor comun, am descoperit în spectacolele prezentate un puternic filon de interes pentru piesa contemporană străină, anume, texte scrise în ultimele trei decenii, cu problematică trimițând la condiția umană în general sau rezonând cu întrebări stringente astăzi, ceea ce a trezit empatia evidentă a publicului, a acelui public, tânăr mai cu seamă, care ni s-a părut real interesat de această conectare la teatrul lumii, de acest sincronism cultural mijlocit de festival. (De altfel, prin oglinda festivalului, participanții au fost invitați să reflecteze la felul în care se scrie acum pentru teatru și în care se montează, printr-un work-shop interactiv sub coordonarea Ralucăi Sas, profesoară și dramaturg clujean.) Iar dacă Emigranții lui Mrożek, piesă scrisă în 1963 ca rod al propriei experiențe de viață a autorului, pare a se detașa de acest corpus compact, ea și-a reconfirmat foarte marea actualitate într-o lume unde se numără astăzi, după unele statistici, 60 de milioane de emigranți, cu atât mai mult cu cât spectacolul Teatrului Național din Cluj-Napoca pe acest text a fost unul dintre cele mai puternice din festival, Matei Rotaru, în rolul AA, binemeritând premiul de interpretare masculină. Ca un contrapunct dătător de sens spre a înfățișa cele două destine iremediabil eșuate în „gaura lor neagră”, regizorul Tudor Lucanu nu se sfiește să pună unele accente comice. De altfel, pe teritoriul unui comic care frizează uneori absurdul, iar alteori este învăluit de sensibile nuanțe lirice sau burlești, regizorul pare a se simți foarte în largul său.

Esti un animal, Viskovitz

Ești un animal, Viskovitz!

Cu savuroasă inventivitate, a dovedit-o și în montarea piesei lui Alessandro Boffa, Ești un animal, Viskovitz!, fabulă modernă despre adevărul vieții și al omului cu vârstele lui și sferele în care își organizează existența, cu interogațiile despre propriul rost în lume. Spectacolul Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, o mică bijuterie scenică, o simfonie în alb cu înviorătoare pete de culoare iscusit plasate în spațiul și timpul lui, cu un halo sonor și video jucăuș vibrant contemporane, cu o echipă omogenă unde fiecare dintre cei șase interpreți (Mădălina Ciotea, Réka Szasz, Vlad Bîrzanu, Olimpiu Blaj, Ciprian Nicula, Cătălin Asanache) trece cu o lejeritate cuceritoare de la un rol la altul și a dovedit o poftă de joc și o formă excelente în reprezentația de la Oradea, a fost răsplătit de către juriu cu Marele premiu al festivalului.

Contra democratiei

Contra democrației

Poate cel mai provocator spectacol al secțiunii, prin estetica îmbrățișată, a fost Contra democrației, montarea lui Alexandru Dabija, în care experiența actorilor de la Teatrul Odeon a pus cu pertinență în valoare sugestiile regiei vizând dimensiunea suprarealistă și absurdă din scriitura catalanului Esteve Soler. El a reușit să stârnească puternice reacții, contradictorii, în rândul publicului, prin temele tratate în esențe tari care trimit la o realitate dereglată, astăzi, a comunității și a individului.

Viata ta in 65 de minute

Viața ta în 65 de minute

Festivalul a adus deopotrivă în atenție câțiva dintre regizorii promițători ai tinerelor generații. În spațiul ofertant de la Moara Răsărit, spațiu recuperat pentru actul cultural, sub semnătura lui Ovidiu Caița, au fost prezentate două spectacole: un demers scenic decupat cinematografic cu Viața ta în 65 de minute de Albert Espinosa, un eseu teatral despre identitate și adevărul profund al ființei omenești, împlinit cu trupa din care el însuși face parte, Teatrul de Nord din Satu Mare, unde s-a remarcat primind o nominalizare din partea juriului Andrei Stan, interpretul personajului central, Luc – și un altul, cu Seara de ajun de Anthony Neilson, cumva înrudit tematic prin căutarea sinelui real sub straturi odioase de brutalitate și sexualism exacerbate, în magia unei sărbători sfinte. Spectacolul, remarcat prin nominalizări ale juriului pentru regie și pentru jocul actorilor Răzvan Vicoveanu și Mihaela Gherdan, reprezintă una dintre premierele acestei stagiuni la Teatrul „Regina Maria” din Oradea.

Seara de Ajun Foto Remus Toderici

Seara de ajun. Foto: Remus Toderici

Aglomerat într-un perimetru de desfășurare mult mai strîns decât unde a fost creat, jucat cumva la galop de interpreții care nu trebuia cu nici un chip să piardă trenul spre București din acea seară, spectacolul Teatrului Mic cu 39 de trepte, după celebrul film al lui Hitchcock, ne-a lăsat totuși să întrevedem imaginația creatoare a regizoarei Gabriela Dumitru, dar am simțit, ca și la premieră, o oarecare cantonare după ce spectacolul a atins un anumit nivel de tensiune, în pofida jocului debordant al tuturor interpreților.

Aproape de tine, inca

Aproape de tine, încă!

Într-o nouă colaborare cu Teatrul „Ioan Slavici” din Arad, Antonela Cornici se arată evident cucerită de delicatețea ca și de tristețea poveștilor de iubire în raport cu nemărginirea în spațiu și inexorabila scurgere a timpului din piesa lui John Cariani, tradusă acum cu titlul Aproape de tine, încă!, un spectacol cu valențe poetice în ecleraj și ambient sonor, dar mai puțin limpede în construcția de ansamblu a spectacolului.

Anul acesta Festivalul de Teatru Scurt nu a avut acea anvergură care l-a impus în viața culturală din Oradea și din țară, nu numai prin scăderea drastică a numărului de reprezentații, dar și prin dispariția acelei dimensiuni teoretice și practice pe care i-o dădeau concursul de dramaturgie, reuniunile de amploare ale breslei cronicarilor sau ale autorilor dramatici care aveau loc sub egida lui și făceau din festivalul orădean o sărbătoare a teatrului românesc în general. Și dacă toate acestea s-au întâmplat prin pierderea suportului financiar, credem că un argument și o expresie dătătoare de speranță privitoare la acest festival pentru anii ce vin, în contrapondere, au fost spiritul tânăr din spectacolele selectate, chiar dacă nu întotdeauna materializat pe deplin în faptul scenic, dăruirea profesională și ospitalitatea organizatorilor din Teatrul „Regina Maria”, fidelitatea publicului iubitor de teatru, ca o mare și importantă adeziune la acest adevărat brand spiritual al orașului. Cu rădăcini foarte vechi, dacă ne amintim, răsfoind volumul Teatrul românesc la Oradea, că, încă din anul 1870, Societatea pentru fond de teatru român în Ardeal, la adunarea anuală, trecea în revistă trupele de „diletanți” care prezentau „piese într-un act”, că fondatorul acesteia, cărturarul Iosif Vulcan (în a cărui casă-muzeu a poposit și anul acesta festivalul orădean) scria ori adapta din literatura universală „piese scurte”. Și vorba autorilor excepționalei monografii, „puțină istorie nu strică”…

logo revista teatrala radioVezi și: Festivalul Internațional de Teatru Oradea 2015 a debutat sub semnul revizitării clasicilor,cronică de festival de Mariana Ciolan

Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu realizat de Mariana Ciolan

Festivalul de teatru de la Oradea – dincolo de scenă, interviu cu Raluca Sas Marinescu realizat de Mariana Ciolan

Premiile Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea, ediţia a XXI-a

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronică de festival

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVAL39 de trepte,alexandru dabija,cronica de festival rtr,emigrantii de mrozek,esteve soler,esti un animal viskovitz,festivalul de teatru scurt oradea,festivaluri romanesti,mariana ciolan,mircea morariu,Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea,tudor lucanu
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN Chiar dacă Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea nu a reușit să fie, la a XXI-a ediție, acea sinteză a stagiunii, dorită și, se pare, împlinită inițial prin selecția criticului de teatru Mircea Morariu, despre ceea ce am văzut anul acesta, adică despre...