de MARIANA CIOLAN

festival-international-de-teatru-oradea-2014

Între 21 septembrie și 12 octombrie 2014, la Oradea va avea loc a doua ediție a Festivalului Internațional de Teatru.

Așa cum se prefigura încă de anul trecut, prin spusele directorului manager general al Teatrului „Regina Maria”, actorul Daniel Vulcu, festivalul dezvăluie deja caracterul unei manifestări polivalente. El este menit să pună în valoare întregul colectiv al teatrului și secțiile lui, să ofere o imagine cuprinzătoare pentru direcțiile și tendințele contemporane în arta scenică și, într-un fel, o panoramă a anului teatral românesc, așa încât publicul va avea prilejul să vadă importante producții în concursul de Teatru Scurt, festival-plilon al acestei manifestări ajuns la ediția a XX-a, ori spectacole invitate în afara concursului realizate de prestigioase colective artistice. O secțiune distinctă este Festivalul de teatru pentru copii „Arcadia”, iar un focus special vizează, cum subliniază înșiși organizatorii „promovarea unui tip de teatru propus și jucat de către tineri”, ceea ce se se reflectă în cele două secțiuni apărute anul acesta „Școli de teatru” și „Fringe”.

Pe parcursul maratonului teatral orădean, un dar pentru locuitorii orașului, oferit sub egida Teatrului „Regina Maria”, cu sprijinul autorităților locale, al UNITER și AFCN, vor putea fi văzute zeci și zeci de spectacole, sub semnătura viguroasă a unor directori de scenă de certă notorietate sau a altor tineri și promițători regizori, într-o varietate de genuri și formule de la teatrul clasic, la teatrul coregrafic, de la teatrul poetic la docudrama, de la teatrul cu elemente de circ la teatrul stradal și spectacolul cu păpuși și marionete etc.

muzicantii-din-bremen-attila-vizauer-ioan-gyuri-pascu

logo teatrul tandarica bucurestiInaugurarea acestei bogate ediții a festivalului orădean este și ea emblematică pentru țelurile complexului festival și îi revine Teatrului „Țăndărică”, invitat cu una dintre cele mai valoroase producții din ultimii ani, Muzicanţii din Bremen.

Spectacolul este rodul unei fericite conlucrări între echipa artistică şi cea tehnică, între teatrul care l-a inclus în repertoriu şi colaboratorii invitaţi pentru a-l împlini. O colaborare mângâiată de aripa inspiraţiei, de dragoste evidentă pentru copil şi de capacitatea rară de a nu-şi fi uitat candoarea, curăţia sufletului de copil. Pasul cu dreptul a fost făcut chiar „din croială”, din adaptarea Emei Stere care adună, concentrează pertinent temele majore din textul fraţilor Grimm, prietenia şi solidaritatea grupului, individualitate-alteritate, bătrâneţea şi marginalizarea, frică şi puterea de a-şi învinge temerile etc. Dincolo de universalitatea, perenitatea acestora, cu discreţie, în mod delicat, printr-o sintagmă ori întorsătură de frază, simplă şi limpede, în respectul pentru limba română şi publicul căreia i se adresează, ceea ce se rosteşte pe scenă aduce irizări care dau un aer familiar, de acum şi de aici, apropiind astfel tâlcul întâmplărilor. Un alt „vehicol” major: păpuşile (sculptură, mecanisme – Dinu Carcalețeanu, Doru Manda), de dimensiuni apropiate staturii omeneşti, ceea poate fi un element ce solicită un plus de concentrare pentru mânuitor, iar publicului îi oferă motive suplimentare de încântare. Ele „umplu” în mod plăcut şi „domină” scena, lipite, mulate pe corpul actorului, primind de la acesta un fel special de energie, sunt nuanţat expresive prin trăsăturile de pe chip şi culorile sau aspectul veşmintelor, ceea ce netezeşte calea spre individualizare, spre particularizarea celor şapte personaje: măgarul, vedeta care canalizeată nebănuitele resurse ale celorlalţi trei nefericiţi bătrâni marginalizaţi, alungaţi din casele unde nu mai sunt doriţi, unde au devenit o povară, câinele, pisica, cocoşul, apoi, savuroasa triadă comic grotescă a tâlharilor întâlniţi de cei patru în drumul spre ipoteticul Bremen, unde se vor face muzicanţi.

Muzicantii din Bremen

Toate personajele devin instantaneu simpatice, sau antipatice, prin datele morale ori comportamentale pe care le dezvoltă cu o dăruire de zile mari mânuitorii, de la Gabriel Apostol şi Ioan Brancu, „veterani” ai trupei fremătând aici de o tinereţe molipsitoare, la mai nou veniţii în trupă Andreea Ionescu, Marin Fagu, Daniela Ruxandra Mihai, George Simian, Adrian Alexandru Neculcea. Cu fine şi pertinente nunaţe de umor pe o scală largă şi cu gingaşe momente purtătoare de lirism, cu accente de trepidantă tensiune, într-o curgere de o naturaleţe încântătoare. Umorului îi iau locul uneori ironia ori comprehensiunea şi chiar sugestia de compasiune în urmărirea faptelor prin alternarea expresivă a spaţiului de joc (scenografie – Mihai Pastramagiu), fără exagerări sau îngroşări obositoare, scoţând în evidență partea bună, de urmat, şi cele mai puțin plăcute, de luat aminte la ele. Tristeţea de fond a întâmplărilor trăite de fiecare dintre protagonişti sau asperităţile dincolo de care până la urmă se încheagă prietenia și aderarea la cauza comună rămân mereu doar subiacente, detectabile prin filtrele înțelegerii fiecăruia, căci, ca orice poveste bine alcătuită, spectacolul Teatrului „Țăndărică” are capacitatea de a plăcea indiferent de vârsta spectatorului. Ideea că în spectacolele pentru cei mici povestea de tip „clasic” a devenit perimată la acest început de secol XXI, îmbrăţişată cu entuziasm (şi) de unii creatori de teatru pentru copii, dezbătută public şi chiar pusă în practică în mod asiduu, generând demersuri scenice după acest tipar conceptiv, care desigur pot fi cuceritoare (cum am avut ocazia să descoperim şi în repertoriul stagiunii trecute chiar la Teatrul „Ţăndărică”), îşi află o superbă replică în producţia acestui apreciat teatru bucureştean inspirată de basmul fraţilor Grimm Muzicanţii din Bremen. Abordată fără prejudecăţi ori clişee de concepţie şi realizare scenică, aici povestea dezvăluie miraculoasa fascinaţie asupra făcătorilor spectacolului şi, prin ei, asupra publicului, certifică aspiraţia ei neştirbită la poziţii suverane în inimile celor mici, dar şi ale celor mari. 

Attila-Vizauer-credit-foto-Maria-Stefanescu

Attila Vizauer. Foto: Maria Ștefănescu

Nu numai un suport consistent al spectacolului, ci un partener generos află actorii în mişcarea gândită de scenografa Vava Ştefănescu şi chiar în dansul ca atare cu rafinament „încorporat” în jocul păpuşilor, dar şi în muzica jucăuşă în sine precum autorul ei, Ioan Gyuri Pascu , dar înalt purtătoare de semnificaţie, cu acel corolar, acel final dezlănţuit, „Bremen Fest”, triumf al ideii de reuşită, al transgersării barierelor şi limitărilor de orice natură prin efort susţinut şi motivaţie asumată de către fiecare personaj. Parafrazând la modul cel mai liber poetul, pentru ca toate acestea să poarte acest bun nume, în spatele tuturor, al echipei pe care cu salutară idee a alcătuit-o, retras discret dar vigilent stimulând şi asamblând întregul proces creativ – directorul de scenă Attila Vizauer. În toată această orchestraţie, regizorul se joacă cu nuanţe şi nivele de intensitate, cu dozajul şi cultivă o grijă exemplară spre a nu obosi spectatorul de vârstă mică, găsind un ritm şi o justă măsură a accentelor care ţin publicul mare ori mic, fără deosebire de vârstă, efectiv cu sufletul la gură,cu zâmbetul pe chip şi bucuria în suflet, cum s-a întâmplat la premiera unde eram părtaşi la emoţia colectivă, alături de realizatorii principali (cei mai emoţionaţi spectatori). Experiența în auditiv a domniei sale generează un plus de exigență asupra componentei sonore a spectacolului, așa încât remarcăm și salutăm aceste calități ale spectacolului, în primul rând rostirea live a replicilor, intensitatea și calitatea benzii muzicale cu songurile, elemente care, indubitabil contribuie la apropierea și cucerirea publicului. Pentru acest spectacol stenic, bine articulat, dătător de gând curat și plăcere estetică în toată puterea cuvântului.

Muzicanții din Bremen, regia: Atiila Vizauer, muzica: Ioan Gyuri Pascu. Fragment muzical din spectacol

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon

costintuchilaFESTIVALURIarcadia,attila vizauer,daniel vulcu,ema stere,festivalul international de teatru oradea,fratii grimm,ioan gyuri pascu,mariana ciolan,muzica de scenă,muzicanții din bremen,teatru scurt,teatrul regina maria
de MARIANA CIOLAN Între 21 septembrie și 12 octombrie 2014, la Oradea va avea loc a doua ediție a Festivalului Internațional de Teatru. Așa cum se prefigura încă de anul trecut, prin spusele directorului manager general al Teatrului „Regina Maria”, actorul Daniel Vulcu, festivalul dezvăluie deja caracterul unei manifestări polivalente....