retrospectiva 2014

Cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a desfăşurat în perioada 6–15 iunie 2014, sub genericul Unicitate în Diversitate. Programul de evenimente ale ediției din  2014 și-a propus să continue tradiţia unei oferte culturale la cel mai înalt nivel. Timp de zece zile oraşul Sibiu s-a transformat într-o scenă uriaşă cu artişti din toate colţurile lumii care au prezentat spectacole de teatru, dans, muzică, circ şi instalaţii, în peste 60 de spaţii de joc, printre care pieţe publice, biserici, situri istorice, pub-uri, dar şi clasicele săli de spectacol.

Președintele Festivalului: actorul Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. 

-festivalul-d-eteatru-de-la-sibiu-2014 retrospectiva rev teatrala radio

Interviu cu Constantin Chiriac, realizat de Raluca Rădulescu

Prima zi a Festivalului, reportaj de Raluca Rădulescu

Vineri 6 iunie. FITS 2014 ia startul. Chiar și pentru cei familiarizați cu forfota, cu agitatia proteică a festivalului ajuns la a XXI-a ediție, primele zile copleșesc întotdeauna. Tensiune la maximum, chiar de la orele dimineții. Și nu doar pe pietonala Nicolae Bălcescu, unde au deja primul dialog Parada Fanfarei din Pisa și London School of Samba, iar după căderea nopții, în Piața Mare, primesc replica Trapeziștilor din Franța, reprezentație de circ la înălțime, la propriu și la figurat.

muzica dans fits

Pornesc în forță două workshop-uri, unul de mișcare condus de o figură de-acum legendară a dansului spaniol, Gelabert Azzopardi, artist septuagenar care peste câteva zile, spre miez de noapte, va prezenta și un recital-lecție, celălalt, intitulat Psihological gesture, este structurat pe teme shakespeariene în coordonarea regizorului rus trăitor în State, atât de îndrăgit pentru creațiile sale pe scenele românești (și pe cea sibiană), Yuri Kordonski, cu care ne vom întâlni seara în public la maestrul său, Lev Dodin. Din mediul facultății sibiene de teatru, destinatar și gazdă generoasă a acestui workshop, aflăm că a fost un incontestabil succes: interes evident, participare intensă din partea actorilor, dăruire caldă, generoasă, din partea regizorului. Și tot din această „sursă”, primim semnalul că, deopotrivă de peste ocean, este așteptat cu adevărată febrilitate dramaturgul și actorul Neil LaBute. Atelierul său va fi urmat de o reprezentație-demonstrație, iar renumitul dramaturg, actor și regizor are programată și o conferință specială.

 Wajdi Mouawad

Wajdi Mouawad

Expozițiile deja marcate în program vor avea vernisajul succesiv în zilele care au venit. În schimb, față de data fixată anterior, este grăbită întâlnirea cu Wajdi Mouawad, creator canadian de origine libaneză, renumit astăzi în toată lumea, prezent acum pentru prima dată cu un spectacol în România, grație festivalului (iată FITS își consolidează constant această vocație de a stabili punți cu felurite zone culturale!). Au loc una după alta lectura piesei sale Ceruri (premiera a fost în Festivalul de la Avignon) și conferința specială. Suntem pe drum, în autocar, de la București spre Sibiu. Norocoșii, aceia dintre invitați aflați deja în miezul Festivalului, ne spun că totul a fost un superb spectacol intelectual: discurs sclipitor, gând profund, dialog fertil.

intriga si iubire lev dodin

Intrigă și iubire de Schiller, regia: Lev Dodin, Teatrul Malîi, St. Petersburg

Sub emblema FITS 2014, Unicitate în diversitate, triplă provocare chiar la startul secțiunii marilor spectacole. Trei producții, trei creatori viguroși și reprezentativi pentru diferite zone teatrale se revarsă aproape simultan marcând începutul ediției, răspunzându-și în împletirea dintre tradiție și inovație, dintre mentalități și culturi, dezvăluind ipostaze de inspirație, amprente creatoare: Dodin, Purcărete, Mouawad. Deziderat programatic mereu afirmat și împlinit de creatorul și principalul artizan al festivalului, actorul și profesorul Constantin Chiriac, președintele FITS. La Teatrul Național «Radu Stanca» vedem spectacolul-recital Seuls, creat de Wajdi Mouawad, tulburător construct scenic, copleșitor în dimensiunea vizuală și sugestivă, unde se împletesc înzestrările sale multiple de scriitor, actor și regizor, artist plastic și cineast. Spectacol puternic vibrând de clocotul și interogațiile unei lumi în mișcare, începutului de secol XXI, un eseu despre identitate și apartenența la o cultură, despre cuplu și familie, migrație și etnie. Nu toată lumea a gustat spectacolul și nu s-au sfiit să o mărturisească (este și acesta un farmec al FITS-ului). Cei mai mulți au privit ca pe o binecuvântare răgazul de aproape un ceas, spre a ieși de sub imperiul impresiilor strivitoare și a se pregăti de întâlnirea cu altă piesă «grea”, cel mai bun spectacol la renumitul festival moscovit «Masca de aur», recent încheiat: Intrigă și iubire, în direcția de scenă a lui Lev Dodin, «patriarhul” teatrului rus. La FITS valoarea, excelența sunt regine, dar succesiunea «caratelor» poate să sufoce. Da, festivalul este gândit pentru ansamblul comunității, iar nu la nivelul individului. Deloc întâmplător, a fost aleasă cea mai încăpătoare sală sibiană de spectacol pentru reîntâlnirea cu creația lui Lev Dodin, care a lăsat aici la Sibiu amintirea la superlativ, cu Unchiul Vanea, înfățișat în 2007. Sala arhiplină a urmărit cu o particaiare care se transmitea imediat spectacolul construit dintr-o răsuflare, cum se spune, cu cele două ceasuri și mai bine ale sale. «Din nimic», pe scena aproape goală la început, crește treptat, cu limpezimea și precizia tăieturii de diamant, sondând tot mai profund în sufletul și conștiința personajelor, prin jocul rafinat al actorilor și semnele unor obiecte simbolice în scenă, o umanitate profundă, perenă universală. Dincolo de povestea de iubire dintre Ferdinand și Luiza, aureolată de fine irizări poetice, de odioasa urzeală de interese politice al cărei nod se află la omniprezentul (la propriu, pe scenă, între realitate și întortocherea gândului) președinte la curtea princiară, și dincolo de o surpinzătoare și viguroasă avertizare contemporană în final. În paralel, Hala Balanța, devenită de mult important loc cultural al Sibiului prin acest festival, era luată cu asalt de publicul doritor să vadă ori să revadă (nu puține cazuri) capodopera Faust, creația lui Silviu Purcărete, a cărei seducție ludică și intelectuală este la fel de proaspătă ca în 2007, când a fost creată și când regizorul a fost încununat cu acel onorant premiu la marele festival din Edinburgh, ceea ce a contribuit, în plus, la consolidarea statutului de emblemă pentru teatrul sibian al acestui spectacol. Aplauze furtunoase, chipuri încântate, preludiu pentru premiera din acest an în festival, cu Oidip, așteptată cu mare interes.

luminarium mirazozo

Luminarium Mirazozo

Atracția numărul unu outdoor, premiera absolută în FITS Luminarium Mirazozo, structură monumentală, gonflabilă care, prin jocuri de lumini, generează o iluzie uluitoare în labirintul orbitor unde se desenează, după contururi rafinate și prin laborioase tehnici, sugestii ce îndeamnă la visare, te tulbură, dar te și liniștesc totodată, în «rătăcirea» de douăzeci de minute ce ți se oferă în acest uriaș balon cu mai multe încăperi «de lumină», instalație care a ajuns la Sibiu cu încărcătura faimei dobândite din 2010 până acum, de la Gouggenheim până la Opera din Sydney, spun curatorii ingenioasei expoziții britanice.

vernisaj lumea ca teatru stefan câltia sibiu

La vernisajul expoziției Lumea ca teatru, triptic de Ștefan Câlția

Pe simezele FITS, altă premieră: expoziția de fotografie care ne descoperă în alt mod ceea ce a arătat cu prisosință în spectacolele sale, anume că Purcărete «vede enorm». Este o suită de pasteluri nocturne, expuse în clădirea Primăriei, semne ale hranei sale spirituale pentru creații scenice, «împrumutată» de la Muzeul de Artă din Cluj (reprezentat acum chiar prin directorul Călin Stegerean), unde, toamna trecută, acest împătimit al imaginii a fost convins de prietenii artistici care îl cunosc și sunt fascinați de aplecarea excepțională pentru a-și fixa astfel impresiile. Expoziția lui Silviu Purcărete a primit în festival replica similară a mai tânărului dar atât de matur artistic Radu Afrim, care, la rândul lui, expune acum la Sibiu imagini fotografice prin care ne apropie de unele personaje închipuite pe scenă, de interpreții lor, de ipostaze ale creației. Iar festivalierul care ajunge la sala Thalia și vede la parter această expoziție Afrim, va avea o enormă bucurie în plus, urcând în foaierul de la etaj al Filarmonicii transfigurată și ea, pe timpul festivalului, ca atâtea alte locuri din Sibiu, sub imperativul împletirii artelor. Acolo, tripticul Lumea ca teatru, al maestrului Ștefan Câlția, la un popas dintr-un parcurs prin țară, invită la profundă visare despre teatru, despre oameni, despre epocile trecătoare și mirajul nemărginirii. Pentru mine, unul dintre marile întâmplări ale festivalului de anul acesta a fost șansa de a fi putut ocoli furtuna cu ploaie și fulgere din ziua vernisajului și a mă putea afla în acel ceas tihnit al lansării expoziției în preajma artistului venit special de la Făgărașul natal, împărtășindu-se cu naturalețe coborând, pură, din moși strămoși… Un adevărat regal al vizualului la Sibiu anul acesta, de altfel: Marcel Chirnoagă, cu gravură și desen, și Dan Perjovski, cu ziarul mural devenit și el o emblemă FITS, măști de iranianul Ali Asghar Khatibzadeh și marionete ale Ulyanei Tymoshenko din Ucraina, epitafuri in memoriam Cezar Ivănescu și, nu în ultimul rând, o nouă întâlnire cu artista sensibilă și profundă, fotograful Mihaela Marin, împărtășind cu aceeași delicatețe și, totodată, cu vigoare admirația față de opera lui Silviu Purcărete, anume spectacolul Oidip.

lumea ca teatru stefan caltia triptic fits 2014

Lumea ca teatru, triptic de Ștefan Câlția (fragment)

Impus și recunoscut de-acum și drept spațiu privilegiat al cărții (teatru scris ori subiect de reflecție, dar nu numai al cărții despre/cu teatru), FITS a avut un debut aproape furtunos anul acesta. Într-o singură zi, preț de numai două ceasuri, în Librăria Habitus, spațiu inaugurat ca atare cu câteva zile înaintea deschiderii festivalului, am fost invitați la un veritabil maraton cultural. Au fost acolo alături de organizatori în lansarea acestor volume editori, oameni de cultură deja prieteni vechi ai manifestării sibiene, dar și alte instituții și persoane, cu toții alăturându-se acesteia pentru că apreciază anvergura ei spirituală, calitatea actului cultural sau artistic, cum au declarat, de altfel, explicit ori au lăsat să se înțeleagă nenumărați alți participanți de anul acesta la FITS.

lansare-carte-iulia-popovici-foto-fits-maria-stefanescu

Lansarea volumului Noi practici în artele spectacolului în Europa de Iulia Popovici. Foto: Maria Ștefănescu

Așadar au intrat în circuitul cărții via Sibiu: Noi practici în artele spectacolului în Europa, o carte-experiment poate ca formulă, girată de festival și de experiența în materie a criticului de teatru Iulia Popovici, apoi cu Ioana Malău, în calitate de editor principal, Antologia cu piesele prezentate în secțiunea spectacolelor-lectură, cu varianta originală și traducerea în română, iar cu Ionuț Tomuș, coordonatorul Departamentului de teatru din Universitatea «Lucian Blaga», drept «ghid» avizat, o foarte valoroasă serie de lucrări destinate studenților, dar și publicului larg, volume despre arta actorului, management cultural, impactul festivalului în oraș și în regiune. Ele reprezintă editarea tezelor de doctorat ale câtorva cadre universitare, legate prin fire trainice și esențiale de festival, ca și această instituție de învățământ teatral născută ca o proiecție minunată a festivalului. Sunt doar câteva titluri dintre cele peste 50 (da, ați citit bine!) de volume, reviste, studii și eseuri care pe zilele festivalului ajung spre publicul cititor la Libraria Habitus ori la Librăria Humanitas, în acest ultim loc menționat, însoțite de spectacole-lectură, moderate de Cătălin Ștefănescu, regizate de Bogdan Sărățean și înregistrate audio de o echipă a Teatrului Național Radiofonic. Este doar una dintre direcțiile către care FITS reușește să canalizeze energii intelectuale și creatoare, să adune ilustre personalități, pilduitoare, din țară și de pe toate continentele.” – Mariana Ciolan, FITS 2014. Flash – Începutul, Revista Teatrală Radio, 13 iunie 2014.

lev-dodin-si-raluca-radulescu-rrc

Lev Dodin și Raluca Rădulescu (foto: Maria Ștefănescu). Regizorul rus a acordat un interviu în exclusivitate postului Radio România Cultural. Realizator: Raluca Rădulescu. Interviul a fost difuzat luni, 9 iunie 2014, în emisiunea „Espresso”.

„[…] Textul lui Schiller [Intrigă și iubire, n.n.], transformat de Lev Dodin într-un interesant amestec de Romeo şi Julieta şi Othello, cu irizări de soap-opera, devine în montarea lui un interesant cuţit cu două tăişuri. Două planuri, iubirea şi politica, suprapuse în aşa fel încât sensurile să alunece tot timpul dintr-unul într-altul, circulând ca între două stereograme aşezate una peste alta, cu efect de palimpsest de secol XXI.

În alb şi negru, spectacolul e construit aproape ca pe o tablă de şah. Într-o formulă clasică redimensionată, în care Lev Dodin împrieteneşte teatrul lui Stanislavski cu teatrul epic, propunând o geometrie care, de altfel, aparţine stilului său, Intrigă şi iubire e mai mult decât o propunere estetică şi o propunere de discuţie despre politică şi demonii ei, foarte valabilă în lumea noastră: este, în primul rând, o propunere de discuţie despre redimensionarea «clasicului» în teatru şi despre sensurile şi direcţiile teatrului azi, acum…

Poezia geometrică a imaginilor se configurează pornind de la o scenă goală, în care sunt prezentate suprapus două planuri: întâi o poveste de iubire, câteva tablouri simple, aproape idilice – el şi ea, îmbrăţişări, tandreţe, alb şi negru –, două siluete de o frumuseţe pură, asumat romantice; apoi, planul al doilea, intriga de la Curte, amestecul politicii în spaţiul intim, cu ochi de Big Brother care controlează şi hotărăşte soarta oamenilor, cu cinism şi nepăsare. Nepăsarea cu care mişti pionii pe tabla de şah, ca să câştigi… Suprapunând planurile, montarea dezvăluie, în fond, tocmai iţele nevăzute din culisele puterii, acolo unde ochiul nu poate pătrunde de obicei. Şi, treptat, scena se umple, pentru ca în final, «jocul vieţii şi al morţii» să se dea într-un fel de arenă din mese dispuse într-un dreptunghi, pe care sunt aşezate sfeşnice cu lumânări aprinse şi boluri cu limonada vişinie, în care se picură otrava.

intriga si iubire spectacol de lev dodin

Intrigă și iubire, spectacol de Lev Dodin

Întregul fir dramatic păstrat de Dodin, în care iubirea dintre Luisa, o fată simplă din burghezie, şi Ferdinand, fiul preşedintelui, este distrusă de însuşi tatăl lui Ferdinand şi de curtezana Lady Milford, care vrea să se mărite cu el, urmând să-şi împartă patul şi cu tatăl lui, însuşi preşedintele, dispus să-şi sacrifice fiul, sună aproape telenovelistic. Însă Dodin o construieşte pe niveluri paralele, în care interpretarea actorilor, tăioasă, impecabilă, provoacă un fluid de emoţie deloc sentimental, aproape matematic. Lady Milford şi felul ei de a nu atinge pământul, de a se deplasa numai dintr-un capăt la altul al şirului de mese care se tot înmulţesc până spre final, într-un fel de dans puţin straniu şi puţin comic, ajutată de pajii-curtezani care o mută uşor de pe o masă pe alta, atunci când golul dintre ele e prea mare pentru pasul ei… Luisa, cu extraordinarul ei amestec de forţă şi fragilitate, niciodată prea melodramatic, nici în scena în care trebuie să scrie scrisoarea în care i se cere să-şi asume cea mai mare minciună a vieţii ei ca să-şi salveze părinţii, nici în scena în care înghite otrava dată de Ferdinand, venit s-o acuze de trădare. Totul are un aer subtil de teatru în teatru. Şi de teatru despre teatru. De lecţie de istorie a teatrului adusă în contemporaneitate. În spatele fiecărei scene simţi un mecanism aproape brechtian de blocare a emoţiei, în chiar clipa în care se produce.

Ce face Lev Dodin în această montare – una dintre vedetele ediţiei din 2014 a FITS – este să analizeze într-un mod relativ riscant mecanismele de producere a emoţiei, într-o lume în care intimitatea exacerbată de spiritul tabloidelor şi sentimentalismul gustat şi el din plin se intersectează violent cu un soi de tocire a emoţiei la nivel general. Şi aduce laolaltă un text în principiu datat şi un stil de a face teatru ce ar aparţine, tot în principiu, secolului trecut. Din această întâlnire, rezultă însă un spectacol care conţine multe răspunsări la întrebarea «De ce teatru?» Sau: «Ce e originalitatea?»…” – Monica Andronescu, „Intrigă şi iubire”, emoţie geometrică sau ce e originalitatea, Yorick.ro, 10 iunie 2014.

Ziua a doua a Festivalului, reportaj de Raluca Rădulescu

Proiectul european Cities on stage/Villes en scene/Orașe pe scenăcities-on-stage

„Mai întâi a fost spectacolul Solitaritate, realizat de Gianina Cărbunariu, o coproducție a Teatrului Național «Radu Stanca», Teatrului Național al Comunității Franceze din Belgia, în colaborare cu Teatrul Odeon din Paris și Festivalul Avignon 2014, la fel de bine primit acum, la Sibiu, ca și anul trecut, când a avut aici premiera, ba, poate, mai bine, pentru că solida și incitanta lui articulare, concepută de această regizoare atât de personală și experimentată în docu-drama, era parcă mai pregnant pusă în valoare prin interpretarea benefic rulată și ritmul reprezentației. În cadrul aceluiași proiect europeanCities on stage/Villes en scene/Orașe pe scenă, elaborat în manieră colectivă la inițiativa Teatrului Național din Bruxelles, căruia i s-au alăturat Teatrul Național din Sibiu, Folkteatern din Gotteborg, Teatro Mercadante din Napoli, Teatro Abadia din Madrid și Teatrul Odeon din Paris, am putut vedea un alt chip al său, care cuprinde cinci regizori desemnați să lucreze cu actori din altă/alte țări decât țara lor de origine. Mă refer la prezentarea atelierului coordonat la Sibiu de către Vlad Massaci cu actori din Franța.

fits 2014 imagini-din-spectacolul-solitaritate-de-gianina-carbunariu

Solitaritate, spectacol de Gianina Cărbunariu. Credit foto: AdMAR, Paul Băilă, Adrian Bulboacă

Solitaritate se înscrie în acea serie de șapte spectacole din program menite vitrinei celei mari, secțiunea oficială în Festivalul de la Avignon fiind, după FITS, primul popas, onorant popas, unde va fi reprezentat în această vară. Pentru Avignon, un halo aparte a fost pregătit încă din festivalul sibian, anume numărul patru al originalei reviste «Infinitezimal», pentru care nu mai puțin originalul ei editor, Sebastian Vlad Popa, și-a luat drept «aliați», între alții, doi «francezi» din Romania, faimoși acolo și aici, prieteni ai celor două festivaluri, Matei Vișniec și Mirela Patureau.

vlad massaci

Vlad Massaci

Sibiu, o rană deschisă, cum a sunat titlul spectacolului-prezentare al lui Massaci, aparține unei zone de o mai pronunțată formulă de circulație a valorilor spirituale și de dialog intim între artiști, de cultivare a unui substrat menit să rodească și pe termen mai îndelungat. Castingul de la Odeonul parizian i-a prilejuit lui Massaci să constate audiența apreciabilă a programului. Din câteva zeci de doritori de a ajunge la Sibiu și a lucra împreună, el a ales șapte actori francezi care, dincolo de această disponibilitate evidentă, răspundeau exigențelor pe care și le impune întotdeauna acest serios artist. Una dintre condiții era cunoașterea, măcar la nivel satisfăcător, a limbii germane, căci tema aleasă pentru lucrul împreună era legată de sașii Sibiului, tema călătoriei, cu accent pe «plecarea» sașilor după regulile sinistrei grile comuniste. Regizorul a lăsat însă libertate de exprimare și producția și-a apropiat pe durata lucrului, cum s-a putut vedea în reprezentația înfățișată în Sala «Virgil Flonda» de la Facultatea de Teatru sibiană, trimiteri la migrație ca fenomen mondial și emblematic pentru timpul prezent, ceea ce a făcut vibrantă această temă pentru interpreții înșiși ca indivizi, Ninon Nuaret, Vladimir Golicheff, Alexis Gilot, Lucie Hannechin, Mohamed al Aljina, Inga Koller, Hugo Malpeyre (între care un etnic german trăitor în Franța sau altul cu origini magrebiene, bunăoară). Nu a lipsit pata de culoare a romilor, o savuroasă scenă în metroul parizian, și probabil e bine că nu a lipsit, dat fiind contactul cu lumea franceză unde «subiectul» a făcut vâlvă în repetate rânduri și rămâne o… chestiune deschisă.

sibiu sasi

Sibiu

Spiritul libertății i-a stimulat în lucrul efectiv de documentare la fața locului, în oraș și în sate din regiune, spre a descoperi urmele acelei plecări masive în anii ’60, ’70, dar aflând deopotrivă tristețea și dramatismul de acum, din cauza depopulării zonei unde au viețuit sașii. Timp de o lună, actorii francezi și regizorul Vlad Massaci au lucrat intensiv, au făcut interviuri, fotografii, cu bătrâni singuri sau cu persoane dispuse să le vegheze cu altruism… sfârșitul de partidă. Au scris, au citit, au discutat laolată, au sondat propriile lor gânduri și amintiri, nu s-au sfiit să greșească și să se corecteze împreună. Pasul către artistic a fost îndrumat cu abilitate de regizor în zona improvizației, cultivând atent înzestrările cu adevărat remarcabile ale actorilor. Sine ira et studio, fără vreo tentă tezistă, s-au născut poveștile și totul a căpătat o structură modulară, un decupaj cinematografic. Desigur, momentele nu au fost egale valoric, dar câteva sunt onorabile reușite sub raport artistic, susținute de umor subiacent, discret, sau de irizări lirice în alte secvențe. Totul, potențat cu măsură de o jucăușă parte video, unde descoperi mâna măiastră a lui Andu Dumitrescu, de «zidul» amintirii cu imagini și obiecte «veghind» spațiul de joc. […]” – Mariana Ciolan, FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă, Revista Teatrală Radio, 14 iunie 2014.

Video – Solitaritate de Gianina Cărbunariu

În cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, ediția 2014, a fost organizat și un club dedicat regizorului Radu Afrim.

Interviu cu regizorul Radu Afrim, realizat de Raluca Rădulescu  

retrospectiva 2014 revista teatrala radio festivalul international de la sibiu 2014

„Când a ajuns prima dată la Sibiu, în FITS, Pippo Delbono a fost prezentat de către cineva mult umblat prin Europa festivalieră drept «răsfățatul» Festivalului de la Avignon. Putem spune că el a devenit acum si al festivalului sibian.

pippodelbono

 Pippo Delbono 

Revine iată aici a treia oară într-o ediție în care, dacă se poate spune așa, aproape că am fost copleșiți de dialogurile festivalului cu mari personalități ale vieții artistice și culturale de pretutindeni, în conferințe speciale sau dezbateri, de întâlniri cu remarcabile creații ale lor și, în acest context, unde toată lumea nu mai știe cum să fugă de colo-colo ca să «prindă» cât mai mult, cât mai multe, dar, inevitabil, își bifează pierderi regretabile, Pippo Delbono reușește să adune un auditoriu de excepție. La întâlnirea moderată de George Banu, pe firul întrebărilor bine țintite de acesta, cu efuziunea și limbajul viu, cu ardoarea și simplitatea prin care coboară în miezul lucrurilor, așa cum îl descoperisem în urmă cu vreo câțiva ani când în același spațiu de la Habitus s-a produs lansarea cărții editată la Fundația Culturală «Camil Petrescu», acest artist iconoclast ne-a făcut din nou să «vedem» trepidanta lui existență artistică și socială din ultimul timp, spectacole, festivaluri, filmele sau opera lui Mascagni și șocul pe care l-a produs în 2012 cu montarea Cavalleria rusticana, prieteniile ori idiosincraziile pe care le naște, tristețile vieții sale, ca pierderea mamei, emoție care a guvernat facerea spectacolului Orhidee, acum invitat în festival. Se împărtășește cu naturalețea cu care respiră, cu acel zâmbet șters care nu îl părăsește, îndulcindu-i chipul, chiar și când se înverșunează. În public, numerosul public, cum spuneam, dar și câțiva dintre actorii lui, pe care îi vom vedea în aceeași seară pe scenă.

pippo delbono orhidee

Orhidee

La sala mare a Sindicatelor, parcă nicicând în FITS cu atâtea reprezentații „bine cotate” ca anul acesta, în mijlocul publicului iubitor de teatru observăm incredibil de mulți «făcători de teatru» dintre participanți, staff-ul atât de ocupat al festivalului a reușit și el să se smulgă de la însărcinările punctuale, noii sosiți în festival se agită să își procure un bilet. Toată lumea ajunge la Pippo Delbono. Sală arhiplină. Începe spectacolul. De fapt, nu începe chiar imediat, Pippo Delbono prelungește «clasicul» anunț cu închiderea telefoanelor într-un moment de savuros amuzament. Va fi în public cu microfonul de la care rostește povestea, în centrul ei, mama care se stinge. Textul curge învăluit de poezie ca un imn adus și vieții și morții, printre metafore și simboluri limpezi, încercând să prindă inefabilul și clipa, unicitatea și irepetabilitatea ei, armonia universului față de o lume plină de probleme, cu glasuri care își reclamă drepturi și artiști care nu mai sunt credibili, unde arta pare a avea nevoie de o altă înțelegere, lasă tranșant să înțelegi parodierea operei și curioasa, agitata rostire a cunoscutelor pasaje din tragedii shakespeariene. Pippo Delbono va urca pe scenă, va cânta sau va dansa având drept «partener» sugestive proiecții video într-un moment ce amintește de nebunia lui Zorba la final. Există o puternică forță a imaginii în acest spectacol care împletește, în straturi paralele sau întretăiate. Epicul neliniștitor din momente de teatru-dans, adevărate tablouri vivante de infern lumesc, un infern cu terifiante, contorsionate chipuri și trupuri parcă venind din pânzele lui Hieronymus Bosch, pe care se altoiește absurdul unei lumi surde la problemele adevărate ale omului, se confruntă cu seninătatea desprinderii de toată urâțenia și răul terestru sugerată prin diafane imagini video pe ecranul care alcătuiește fundalul animat al scenei. Ritmul este sincopat, pendulând între momente de clocot energetic și emoțional, de explozie de simțire, cu altele nu mai puțin puternice clădite pe implozie și liniște. Și deopotrivă, cu momente când scena rămâne complet goală și întunecată, ca și ecranul din fundal, și cele opt sute de suflete prezente acolo se lasă purtate doar de vibrația rostirii lui, a artistului care se mărturisește, hrănit din propria trăire de om, de acolo din mijlocul spectatorilor cuceriți de emoția, puterea, vraja cuvântului… Este un spectacol care impresionează chiar dacă ai amintirea unor ample construcții scenice ale acestui creator care nu se sfiește să meargă după glasul inimii sale și când asta este în contra vântului. Sau mai ales atunci. […]” – Mariana Ciolan, FITS 2014. Flash – Omul-spectacol, Revista Teatrală Radio, 15 iunie 2014.

Orhidee Foto Chiara Ferrin

Orhidee. Foto: Chiara Ferrin

„[…] Pippo Delbono revine la Sibiu cu ultima sa producţie, Orhidee, un spectacol omagiu adus mamei sale. Recunoaştem şi aici caracteristicile stilului care l-a consacrat: actorul plasat în public vorbeşte la microfon din fundul sălii, emite un flux verbal nondramatic, denunţă convenţia teatrală şi minciuna manipulării sociale, politice. Actorii săi sînt iconuri ale unor personaje generice, uneori ilustraţii la comentariile critice rostite la microfon, alteori complementare acestora, întotdeauna purtătorii limbajului corpului uman capabil să redea esenţele prin simpla sa prezenţă. În spectacol, Pippo Delbono foloseşte pentru prima dată citate din Shakespeare, Marat-Sade sau Cehov, pe care rostirea sa le încarcă cu o tensiune dublată de imaginile sau filmările proiectate în fundal. «A fi sau a nu fi», monologul hamletian, alternează în imagini chipurile căzute în somn cu scheletele şi craniile mumificate din catacombe. Scena agoniei mamei sale, filmată cu telefonul mobil, e introdusă de secvenţa de text din Livada de vişini despre vînzarea proprietăţii, ilustrată cu imagini ale casei părinteşti nelocuite. Scena poate fi acuzată de patetism, dar suprapunerea imaginii corpului muribund peste cîntecul Ofeliei, şoptit la microfon, ne îndrumă discret spre compasiuniea pură, spre sentimentul fragilităţii vieţii resimţite visceral. Pentru Pippo Delbono scena e locul unde ne reconciliem cu natura violentă a vieţii, regăsim frumuseţea şi trăirile autentice, netrucate de falsificarea realului. Orhideea e planta la care nu putem distinge floarea falsă de cea reală, un simbol al lumii de azi, în care diferenţiem tot mai greu realul de virtual, autenticul de manipulare. Teatrul lui Pippo Delbobo ne oferă acel moment de răgaz şi contemplare în care să ne regăsim pe noi înşine în trăirile profund umane: iubirea, suferinţa, compasiunea, acceptarea naturii trecătoare a vieţii. […]  – Oana Cristea Grigorescu, FITS, 2014 – doar majuscule, Observator Cultural, nr. 728, 27 iunie 2014.

Video

retrospectiva 2014 revista teatrala radio festivalul international de la sibiu 2014

„Singura problemă cu Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu (FITS) e că nu poţi fi în diferite locuri în acelaşi timp, ca să  vezi cît mai multe. Tot nu poţi vedea, pentru că e atît de mult: spectacole, filme, workshop-uri, concerte, spectacole-lectură, parade, întîlniri şi discuţii, lansări de carte etc. Ca la orice mare eveniment, trebuie să alegi, să-ţi faci o listă rezonabilă de opţiuni şi să-ţi gestionezi părerile de rău că nu ai mai ajuns şi-acolo, şi dincolo. FITS e un loc unde trebuie să fii, ca profesionist sau spectator, e un punct de conjuncţie a artelor spectacolului în ce au ele mai reprezentativ. FITS e o întîlnire cu istoria recentă a teatrului care se desprinde din enciclopedii şi se tridimensionalizează, cu prezentul artelor performative şi cu viitorul care-şi prefigurează contururile. E hubul teatral al României.

Un canonic

Krystian Lupa a venit, în cadrul unui consistent «Sezon polonez», sprijinit de foarte activul Institut Polonez Bucureşti, cu spectacolul Rodzenstwo / Fraţi vitregi (1996), din seria Thomas Bernhard. O probă patrimonială conservată cu grijă de Stary Teatr din Cracovia şi itinerată prin festivalurile lumii ca un valoros document de artă vie. Începută în anii ’90 şi continuată pînă anul trecut (Perturbation, la Teatrul La Colline din Paris), suita de montări Lupa după scrierile lui Bernhard a făcut carieră. Lupa nu pune în scenă lucrările austriacului trecîndu-le prin codurile teatralităţii, ci le explorează rescriindu-le scenic atît prin adaptarea textului, cît şi prin scriitura regizorală. Artistul polonez e atras de interstiţiul dintre real şi fantasmă, dintre real şi percepţie, iar spectacolele lui sunt hermeneutici multi-stratificate ale operei sursă. Nu mimesis al vieţii, ci «realitate autonomă», cum precizează Lupa, delimitată fără echivoc de rama roşie care încadrează dispozitivul scenic şi de două şnururi de aceeaşi culoare care traversează vizibil, aproape de mijloc şi în partea de sus cel de-al «patrulea perete».

Rodzenstwo

«Decorul» reface, din elemente vechi de mobilier, lemnărie şi veselă, interiorul unei sufragerii de familie bună, tradiţională. Două surori, actriţe, în felul lor, şi un frate, filozof, externat dintr-un institut psihiatric, se confruntă pe acest cîmp de luptă unde îşi reglează conturi cu trecutul, cu prezentul, între ei, cu părinţii, cu întreaga lume, unde se devorează reciproc. În decoruri vechi, nu patinate, ci uzate, provenind din magazine de mobilă vintage ori din casări, rămăşite ale unei realităţi trecute, care fac posibilă reînvierea a ceea ce a fost, retrăirea. Sunt deja încărcate de istorie, de teatralitate, refac o lume retro, povara celor trei personaje.

Rodzenstwo Frati vitregi

 Rodzenstwo / Fraţi vitregi, spectacol de Krystian Lupa. Foto: M. Gardulski

Personajele au profiluri indecise, le reliefează voit incert, se dezvăluie treptat ca într-un sistem complicat, înşelător de oglinzi, care le arată de fiecare dată altă faţă. Actriţele din distribuţie joacă actriţele din piesă, în construcţia cărora Bernhard a aşezat ceva din actriţele lui preferate, Ritter şi Dene; cele imaginate nu sînt actriţe de vocaţie, ci deţinătoarele pachetului majoritar la teatrul care le permite să joace când şi ce anume vor; dar mai exersează jucând teatru şi în relaţiile cu cei de-ai casei, «repetând» la domiciliu. Personajele au cîte ceva şi din caracterul real al interpretelor. Care involuntar, de-a lungul carierei, au păstrat reminiscenţe ale rolurilor întruchipate. Fratele filozof, beneficiind încă de la Bernhard de trăsături din biografia lui Ludwig Wittgenstein, e cînd geniu, cînd nebun, baleiază compulsiv pe o muchie labilă. Iar Lupa i-a mai adăugat şi ceva din actorul Piotr Skiba. Care, la rându-i, duce reziduurile altor zeci de personaje întrupate în atâţia ani de profesie. În complicata genealogie se adaugă antecesorii ipostaziaţi în tablourile de familie din sufragerie. Fantomele unui trecut care-i bântuie sint simbolic reaşezate, în tentativa de a modifica trecutul, şi întoarse cu faţa la perete, a uitare. […]

Krystian-Lupa

Krystian Lupa

Krystian Lupa, profesorul lui Warlikowski, e un mare regizor; totul e precis, milimetric, e premium. […]” – Oltița Cîntec, FITS, hubul teatral al României, Observator Cultural, nr. 727, 20 iunie 2014.

Bursa de spectacole, FITS 2014

„Între zecile de „fețe”, nuclee culturale și artistice, puternice zone de interes în varii direcții ale FITS, care au construit grandoarea Festivalului sibian de anul acesta, o ediție de excepție din multe puncte de vedere, Bursa de spectacole a arătat timp de trei zile un chip întinerit și matur totodată. Au fost zile pline în care cei peste cincizeci de participanți înscriși oficial, dar și alte câteva persoane interesate dintre invitați sau venite special la Sibiu pentru acest program au beneficiat de un «desfășurător» incitant.

bursa de spectacole fits sibiu 2014 mariana ciolan

La a doua ediție sibiană, Festival Reedings, platformă educațională inițiată de EFA (Asociația Europeană a Festivalurilor), la sala de cinema din Piața Mică, a adus prin conferințele unor directori de festivaluri din Slovacia, Franța, Lituania, Marea Britanie și Belgia interesante puncte de vedere, ca și Conversațiile culturale, de la Cafe Atrium, patronate de Noel Witts, titularul cursului Contexte critice la Leeds Metropolitan University, specialist pe probleme de consultanță în domeniul politicilor culturale. Îmbrățișând deopotrivă teme de larg interes, vizând managementul, atragerea de fonduri și de personalități, promovarea eficientă a produselor culturale ș.a., secțiunea a dobândit un caracter concret prin întâlnirea cu reprezentanții Drama League din SUA sau prin workshop-urile lui Mark Websterby, antreprenor creativ din Noua Zeelandă, cucerind asistența prin firea lui expansiv-comunicativă, și Ana Mujat, lector la ULBS, aceasta din urmă realizatoare și a unui moment de colaborare între studenți la Facultatea de teatru sibiană cu performerul și promotorul britanic al artelor vizuale, Richard Demarco La Biblioteca «Astra», unde s-au rostit versuri, a avut loc o mică reprezentație de teatru și s-au prezentat în premieră documente din arhiva instituției. Dincolo de standurile companiilor și ale artiștilor independenți, aranjate anul acesta la parterul Hotelului Ibis, un etaj mai sus, într-un spațiu generos pregătit și acela, schimbul direct de informații între toți participanții, care a avut loc în toate cele trei dimineți destinate Bursei, după un program prestabilit și comunicat prin documentele oficiale, a constituit un foarte mare câștig, după cum ne-au declarat chiar cu entuziasm mai mulți participanți la prezentările concentrate, la obiect, în atmosferă destinsă menită să apropie în plan uman și să dea un plus de adevăr acestei acțiuni. Prânzul în comun, vizionarea împreună a spectacolelor de seară din festival sau ieșirile în împrejurimile orașului destinate chiar socializării între artiști și producători au fost alte trepte spre împlinirea scopului acestei platforme de dialog unice în România.” – Mariana Ciolan, FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul, Revista Teatrală Radio, 17 iunie 2014.

Interviu cu Lavinia Alexe, coordonator Bursa de spectacole, realizat de Mariana Ciolan

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva FITS 2014 

Despre spectacolul Solitaritate

Arhiva Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu

costintuchilaRETROSPECTIVĂ 2014cavalleria rusticana,constantin chiriac,festivalul internaitonal de teatru sibiu 2014,fits 2014 retrospectiva,Krystian Lupa,mariana ciolan,neil labutte,oltița cîntec,pippo delbono,raluca radulescu,revista teatrala radio,Rodzenstwo / Fraţi vitregi,rtr retrospectiva 2014,silviu purcărete,ștefan câlția,vlad massaci,Wajdi Mouawad

Cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a desfăşurat în perioada 6–15 iunie 2014, sub genericul Unicitate în Diversitate. Programul de evenimente ale ediției din  2014 și-a propus să continue tradiţia unei oferte culturale la cel mai înalt nivel. Timp de zece zile oraşul Sibiu...