retrospectiva 2014

În perioada 23 aprilie–3 mai 2014, la Craiova și București s-a desfășurat a IX-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare, ediție marcată de împlinirea a 450 de ani de la nașterea marelui dramaturg.

festivalul-international-shakespeare-craiova-450-ani-shakespeare retrospectiva rtr

Totodată, în 2014 s-au împlinit 20 de ani de la prima ediție a festivalului născut din dorința, ambiția și competența lui Emil Boroghină, managerul festivalului, unul dintre cei mai importanți promotori de teatru european.

festivalul-international-shakespeare-craiova-2014-editia-a-noua-deschidere

Desfășurat sub genericul Shakespeare al tuturor, Festivalul de la Craiova, a cuprins o serie de spectacole de referință, dacă nu ar fi să amintim decât prezența Teatrelor Globe (Anglia) și Vahtangov (Rusia), precum și a unor teatre, școli de teatru sau filarmonici din China, Africa de Sud, România, Lituania, Armenia Ungaria, Polonia, Ucraina.

Interviu cu Emil Boroghină, realizat de Raluca Rădulescu

Reportaj realizat de Raluca Rădulescu în prima zi a Festivalului

„În 2008, Festivalul Shakespeare se deschidea la Craiova în fața a doar 124 de spectatori. În 2014, el se inaugura în Piața William Shakespeare, singura piață din România care poartă acest nume celebru, și a reunit în jurul unei mici scene în aer liber, dar capabilă de a genera miracolul fără limite, câteva sute de spectatori. Atunci asistam la o bijuterie tip studio marca Declan Donnellan, regizorul britanic faimos care onorase festivalul la inaugurarea lui absolută, cu compania Ckeek by Jowls și un spectacol de neuitat cu piesa Cum vă place, iar atunci, în 2008, primea și cel dintâi Premiu Craiova International Shakespeare Festival.

Acum, când festivalul are o istorie de două decenii și renume de necontestat, fiind socotit drept cel mai important festival european închinat marelui Will în afara granițelor Marii Britanii, am fost invitați, și pentru a-l celebra pe Shakespeare la 450 de ani de la naștere, la o pagină de istorie vie, un spectacol adus de celebrul Teatru Globe din Londra, teatru de unde au pornit spre nemurire piesele marelui Will (teatru adăpostit azi la câteva sute de metri de locul construcției originale într-o clădire cam de vârsta festivalului nostru), unde piesele sunt montate mereu în chipuri proaspete fără a trăda spiritul geniului creator care le-a plăsmuit, unde sunt jucate cu regularitate pentru un public internațional și de unde sunt purtate în turnee populare riguros organizate în toată lumea. Și un spectacol și celălalt, fațete ale complexului fenomen teatral craiovean, unde excelența este regula care s-a impus și impune la fiecare nouă ediție a lui.

mult-zgomot-pentru-nimic-teatrul-globe-londra

Mult zgomot pentru nimic. Foto: Florin Chirea

Inaugurând acum Festivalul în fața Teatrului Național, cu spectacolul în aer liber Mult zgomot pentru nimic, în regia unui promițător regizor, Max Webster, și interpretarea actorilor de la Globe, se trasa din start și deschiderea manifestării către comunitatea în sânul căreia se manifestă, așa cum a subliniat în cuvântul său de întâmpinare a oaspeților festivalului de anul acesta actorul Emil Boroghină, președintele Fundației Shakespeare de la Craiova, și cum sugerează genericul ediției, Shakespeare al tuturor. Teatrul Globe la Craiova înseamnă încă unul dintre marile visuri împlinite ale creatorului acestui festival, domnul Emil Boroghină. Și are valoarea unui important act cultural. Ne amintim (și în grăitoarea expoziție foto realizată de Mariana Ștefănescu și Sorin Radu, expusă acum în foaierul Teatrului Național craiovean, regăsim cu plăcere câteva mărturii fixate de camera foto), cei de la Globe au ajuns la Festivalul Shakespeare din anul 2012 pentru două reprezentații cu piesa Cum vă place, aplaudate cu frenezie de public doar la București, oraș de-acum partener constant al marelui festival craiovean. Și acum ca și atunci pentru susținerea turneului trupei Globe s-a asociat festivalului British Council, vechi și destoinic susținător cultural al acestuia, reprezentat la deschiderea festivă din 23 aprilie 2014 de directorul British Council România, Nigel Townson.

[…] În logica aceleiași dimensiuni populare ce îi este conferită Festivalului Shakespeare (fără a se neglija alte aspecte excepțional conturate, la care vom avea prilejul să ne referim ulterior, spectacole ale unor mari creatori, reuniuni ale criticilor, traducătorilor și directorilor de festivaluri Shakespeare din Europa ș.a.), anul acesta el se încheie cu o pagină cumva în oglinda celei inaugurale. Este vorba, de asemenea de un spectacol în aer liber, cu intrare liberă, Întâlnire cu Prospero, înfățișat de Teatrul Voskresinnia din Lvov, Ucraina, un teatru tânăr de astă dată, înființat doar în anul 1990, dar deja faimos în multe locuri din lume pentru pitoreștile montări de stradă, cu măști, costume viu colorate, picioroange etc…” – Mariana Ciolan, Shakespeare al tuturor, Revista Teatrală Radio, 26 aprilie 2014.

richard-III-cape-town

Tragedia lui Richard al III-lea, compania Abrahamse & Meyer, Cape Town

„[…] Pentru trupa africană acceptarea invitației la Craiova a echivalat cu primul popas european într-un context artistic. Este vorba de compania Abrahamse & Meyer, din Cape Town, fondată în 2006 de către cei doi artiști care i-au dat numele și care sunt principalii creatori ai spectacolului prezentat în festivalul craiovean, cu titlul Tragedia lui Richard al III-lea. Cel dintâi, Fred Abrahamse, aflăm, are o carieră de peste trei decenii, care include și directoratul artistic la Baxter Theatre, unul dintre cele mai importante din întreaga Africă, și numeroase premii pentru regie și design obținute cu unele dintre cele peste o sută de spectacole de teatru, de operă sau musicaluri ale sale. La acest spectacol a semnat regia și ligt-designul. Asociatul său, părtaș la multe dintre succesele mai sus menționate, Marcel Meyer, este aici creatorul costumelor și interpretul rolului titular.

festivalul shakespeare craiova richard III africa de sud cape town

Tragedia lui Richard al III-lea, Cape Town

Primul motiv de mare interes, după acela că probabil majoritatea ne aflam prima dată în fața unui spectacol realizat în Africa de Sud, a constat în faptul că urma să vedem o producție cu trei actori. Probabil o adaptare experimentală, mi-am zis. Da, este un experiment, și încă unul foarte ofertant și pentru interpreți și pentru public, prin care, însă, este adus în fața spectatorilor tot textul și toate personajele acestei piese. Într-un ritm urmând meandrele sufletului chinuit al eroului însetat de putere, unde în bună tradiție shakespeariană, relația dintre personaje se clădește puternică prin forța cuvântului. Personajele sunt întrupate cu o rapiditate și un adevăr impresionant de către cei trei actori bărbați, ajutați de inteligența rostirii, măști, mulaje pentru bust când interpretau femeile din piesă, costume evocatoare pentru timpul cascadei de întâmplări tragice, dar și cu discrete aluzii contemporane. Totul se construiește în perimetrul limitat al studioului, sugestiile spațiului fiind conturate prin trei perdele ce devin transparente în câteva momente-cheie. Creatoare de tensiune sunt eclerajul sau apelul la marionete înfățișându-i pe cei doi copii uciși și ei în tumultul urzelilor din jurul tronului, marionete acționate de aceiași actori. Spectacolul concentrează încordarea emoțională asupra personajului malefic, damnat, urmărit, la scara aberațiilor unu la unu sau în amplificare exponențială, urmărește cum se construiește în retorte diabolice răul, toată desfășurarea degradării acestui chip oribil, a damnațiunii și disperării eroului, dar și latura sa atât de vulnerabilă, în fond, care deslușește titlul spectacolului, Tragedia lui Richard al III-lea. Alături de protagonist, aproape omniprezent pe scenă, care în scurte secvențe îmbracă și chipurile Lady Ann și Lady Margaret, ceilalți doi interpreți se remarcă prin aceeași respirație pregnantă a replicii, fără a cădea în declamatoriu, Nicholas Dallas (Lord Hastings, Regina Elizabeth, Asasin, Catesby, prințul Edward, Henry Tudor, Conte de Richmond) și David Denis (Clarence, Lady Ann, Buckingham, Regina Margaret, Edward IV, Ducesa de York, Ducele de York), acesta din urmă, impresionant deopotrivă prin expresivitatea chipului și vioiciunea privirii, mobilitatea excepțională, adaptate convingător de la o întruchipare la alta. Un spectacol de teatru-laborator unde Richard este cercetat sub lupă. Un caz incitând la reflecție mai largă asupra spectrului ce pîndește din umbră specia în ansamblu…

richard III shakespeare beijing

Richard al III-lea, Teatrul Național din China, Beijing

Celălalt Richard al III-lea a fost adus în festival de o instituție teatrală cu seculară tradiție, care de altfel și-a pus ingenios amprenta asupra concepției generale a spectacolului și asupra unor detalii care pentru spectatorul european dau o mare savoare, un farmec aparte reprezentației. Este vorba de spectacolul Teatrului Național din China, cu sediul la Beijing, în direcția de scenă a lui Wang Xiaoying, vicepreședintele Teatrului Național și al Asociației Teatrale Chineze. La împlinirea acestuia și-a adus contribuția o numeroasă echipă artistică, valoroasă spunem, judecând după rafinamentul diferitelor compartimente, ecleraj, machiaj, elementele scenografiei, interpretare ș.a.

Dominantă este ideea predestinării, a substratului ineluctabil al crimei, reverberând din ivirea celor trei vrăjitoare care revin de câteva ori în derularea întâmplărilor, dar mai ales din blestemul reginei Margaret și apariția ei ca un laitmotiv deasupra unui panou unde sunt scrise cu caractere latine și chineze cuvinte definind temele fundamentale ale tragediei: minciună, război, putere etc., panou plasat în centrul spațiului larg de joc, panou ce va fi maculat cu fiecare nouă crimă comisă prin dâre ce merg de la roșu deschis la negru. Alt element cu valoare simbolică marcând puternic scena este tronul auriu, strălucitor și repetabila ceremonie a ocupării lui în lanțul ororilor ce pare nesfârșit. Un simbol cu valoare de avertisment ce transpare limpede prin verbul shakespearian tălmăcit și rostit în spiritul clasicismului chinez. […]” – Mariana Ciolan, Cei doi Richard…Revista Teatrală Radio, 7 mai 2014.

Cum va place - Budapesta silviu purcarete festivalul shakespeare craiova

Cum vă place

„[…] «Shakespeare al tuturor» este tema pe care o propune Emil Boroghină, la actuala ediție (23 aprilie–4 mai 2014, Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova), publicului acestui eveniment, cetățenilor orașului și oamenilor de teatru prezenți aici, români și străini. Există în această sintagmă o trimitere și către un anume tip de comunicare, prin creația care unește și armonizează, dincolo de limitările impuse de timp sau de granițele unor culturi; o astfel de comunicare este posibilă în teatru, ea se poate transforma în comuniune; iar cele mai multe dintre spectacolele din programul festivalului argumentează acest lucru, că opera lui Shakespeare este a tuturor și ne putem întâlni prin ea. 

silviu purcarete cum va place teatru budapesta

Datorită acestei valorizări care ne include, Shakespeare este și al fiecăruia, iar montarea lui Silviu Purcărete – de la Teatrul Național din Budapesta, programată în a doua zi a festivalului – după piesa Cum vă place, este una profund personală; ea aparține artistului și regizorului Silviu Purcărete, al cărui univers artistic este materializat în act scenic. Cititor al textului pe multiple niveluri, între care face insolite conexiuni, regizorul gândește spectacolul în formula «teatru în teatru» – temeiul acestei abordări existând chiar în substanța operei shakespeariene.

Cum vă place începe cu grimarea și costumarea actorilor în fața oglinzilor de cabină; iluzia se construiește împreună cu noi, spectatorii, la vedere, și ne-o asumăm pentru a ne bucura de ea; ne lăsam vrăjiți cu bună-știință, doar așa putem avea acces la poveste.

Padurea Ardenilor in viziunea lui Silviu Purcarete

Pădurea Ardenilor in viziunea lui Silviu Purcărete

Travestiul – mijloc de expresie tradițional pentru arta actorului – este asociat de Purcărete și cu o anume ambiguitate sexuală (în context actual, dar nu numai; semnele teatrale, prin costum, machiaj, expresie corporală, fac referire la o anume evoluție a mentalităților legate de sexualitate); personaje precum Rosalinda, Celia, Phebe, Audrey sunt jucate de bărbați, într-un travesti rezolvat în cheie grotesc-comică. Pandantul acestei soluții, un fel de oglindă care răstoarnă imaginea, se găsește în aceea pentru un personaj definitoriu în poetica teatrală shakespeariană, Jacques Melancolicul; el este jucat de o actriță și celebrul monolog, «Lumea-ntreagă e o scenă…», în structura spectacolului, devine momentul de entertainment de la curtea, exilată în Pădurea Ardenilor, a detronatului Duce. În Ardeni se pătrunde trecând hotarul magic, unul și al teatrului – «De treci codrii de aramă…» – hotar pe care Helmut Stürmer îl face flexibil printr-un decor care atinge și picturalitatea, și conceptul de instalație, dincolo de evoluția acestuia împreună cu dezvoltarea dramaturgică a spectacolului. […]” – Crenguța Manea, Shakespeare al fiecăruia… și al lui Silviu Purcărete, Revista Teatrală Radio, 1 mai 2014.

cum va place silviu purcarete

„[…] Spectacolul  [Cum vă place, regia: Silviu Purcărete, Teatrul Național din Budapesta, n.n.] acordă o importanţă particulară muzicii, semnată de Vasile Şirli. Muzica, în prezenţa noastră, e cântată la pian şi saxofon: instrumentiştii sunt parteneri ai personajelor cât şi ai spectatorilor ce-i ascultă. Ei au un statut intermediar căci sunt înscrişi în ficţiune şi totodată liberi de constrângerile sale. Agenţi intermediari a căror libertate poetică captivează. Dar ei nu confiscă resursele muzicii ce intervine şi altfel, pentru a crea un climat, a intensifica o stare, a se asocia unui personaj. O muzică a iubirii de texte şi de teatru, amintind importanţa pe care, încă de la origine, o avea de asemenea la Shakespeare.

Purcărete se amuză exacerbând ironia teatrului legată de apariţiile animaliere care traversează pădurea şi insistând asupra prezenţei cerbului pe care Shakespeare însuşi o accentuează. Mai întâi, un cerb jucat de un actor dansează, ne amuză şi devine simpatic, dar, puţin mai târziu, el va fi ucis. Şi atunci intervine una din acele invenţii regizorale care acordă teatrului o putere particulară şi produce asupra spectatorului un efect inedit, simbolic şi afectiv. Purcărete ne confruntă cu oroarea animalului omorât ale cărui intestine se devarsă, ale cărui hălci de carne se expun, ai cărui ochi plâng! Labiş a scris Moartea căprioarei, Purcărete scrie Moartea cerbului! Nu o pot uita! În asemenea momente de inspiraţie, teatrul e unic.

Purcărete iubeşte demultiplicările şi o confirmă din nou. Celebrul monolog al celor şapte vârste, pronunţat de Jacques – echivalent în teatru al unei arii celebre –, e spus şi cântat, dar constant întrerupt, refractar la solitudinea unei voci. Extraordinara interpretă Udvaros Dorottya adoptă un stil fizic, agresiv, lupta cu «timpul» ce ne divizează viaţa şi conduce către inevitabilul final. Un personaj mitologic devine cor de femei, iar un personaj secundar se înrudeşte vestimentar cu Arlecchino. Lui Purcărete îi place să voiajeze printre forme şi referinţe scenice; fără nicio urmă de misiune arheologică, ele accentuează poezia care-i defineşte arta şi raportul cu lumea. [..]” – George Banu, „Cum vă place” – cu Shakespeare şi Purcărete la Budapesta, corespondență specială, Cotidianul.ro, 21 februarie 2014.

masura pentru masura Teatrul Vakhtangov din Moscova

Măsură pentru măsură

„Pentru prima dată în România, Teatrul «Vakhtangov» din Moscova – instituția poartă numele fondatorului său, regizorul și profesorul Evgheni Vakhtangov, de a cărui creație este legată o direcție importantă de dezvoltare a artei teatrale în secolul 20 – a confirmat toate așteptările, la recent încheiata ediție a Festivalului Internațional Shakespeare […].

Trupa a prezentat, în regia lui Iuri Butusov, un spectacol după Măsură pentru măsură – una dintre cele mai complexe piese din opera lui Shakespeare; justiția omenească și resorturile care o pun în mișcare într-o comunitate răscolită de vicii, aplicarea imparțială a legii sau confiscarea ei de către cei care dețin puterea – vremelnic, întotdeauna, avertizează Shakespeare! – sunt liniile de forță pe care se concentrează montarea.

Cu o scenografie simplificată până la esențial – câteva mese și scaune care configurează cadrul auster al cancelariilor contemporane, puțină recuzită din care se detașează ștergătoarele imense de lemn, așa numitele „T”-uri din dotarea mai tuturor spațiilor concentraționare – spectacolul câștigă interesul publicului din primele momente prin extraordinara prezență scenică a actorilor; de la partiturile episodice și până la împlinirea rolurilor principale, trupa dovedește o excelentă practică în dialogul scenic susținut de individualități artistice de mare expresivitate. […]” – Crenguța Manea, Măsura dreptății omeneștiRevista Teatrală Radio, 12 mai 2014.

miranda adaptare furtuna okt

[…] Miranda este o adaptare a piesei de teatru Furtuna de William Shakespeare, şi vine tocmai din Lituania, de la Teatrul Independent OKT (Oscaras Korsunovas). OKT este un teatru care merge pe direcţia montărilor pieselor clasic aduse în context contemporan.

În acest caz spectacolul Miranda ne prezintă o lume a anilor ’70–’80, o lume a comunismului în care Miranda este o fată cu handicap fizic şi mental, iar de ea are grijă, ca în piesa lui Shakespeare, tatăl ei, un intelectual ratat. Totul se întâmplă într-un decor rupt direct din socialism, prăfuit, cu o bibliotecă cu multe cărţi şi multe alte obiecte ce aparţin perioadei respective şi care funcţionează uneori în spectacol ca indicaţii de cod. Spre exemplu, radioul cu o antenă improvizată pe care trebuie să o mişti ca să prinzi frecvenţele posturilor de radio, te introduce în atmosfera contextului propus de regizor; tabla de şah pe care mai mută câte o piesă din când în când interpreţii, sugerează tacticos schimbul de stări şi personaje între cei doi. Este neaşteptat, însă, cum se face introducerea în textul piesei Furtuna. Să ne oprim puţin asupra personajului Mirandei. Miranda, această fată cu dizabilităţi, are un vis, să devină balerină. Totodată lectura ei preferată este piesa lui Shakespeare Furtuna. În momentul în care tatăl începe sa-i citească piesa, cei doi încep să interpreteze pe rând personajele shakespeariene într-un joc fascinant. Astfel, tatăl devine Prospero, Caliban, Ferdinand, iar fiica este Miranda şi Ariel. Toate aceste lucruri iau un avânt aproape înfricoşător în acel spaţiu atât de banal; totul se transformă violent, cu lumini şi ilustraţii muzicale foarte puternice, care produc ruperi de ritm, menite a fi suport pentru diferenţierea celor două planuri de joc, sau dimpotrivă, pentru a se susţine reciproc. Spectacolul este gândit în aşa manieră, încât nuanţele şi subtilităţile psihologice ce se referă la un anumit tip de captivitate (cea a „prohibiţiei” comuniste cu ascultarea telefoanelor ori a imposibilităţii îndeplinirii unui vis) reies tocmai din alegerea regizorală de a face genul de spectacol de teatru în teatru.

prospero miranda

Miranda

Spectacolul Miranda poate fi incomod de văzut, pentru că atacă la toate nivelurile umane, fie ele intelectuale, sociale, emoţionale sau artistice. În aceeaşi măsură este şi un spectacol pe care cu greu îţi vine să îl comentezi. De aceea, variantele spectatorului după vizionare pot fi foarte radicale: fie consideri că este un spectacol superb, fie consideri că este un spectacol care te revoltă şi nu îţi place. Personal aleg detaşat prima variantă. […]” – Loredana Goagă, „Miranda” – lecţia de teatru din Festivalul ShakespeareRevista Teatrală Radio, 2 mai 2014.

comedia-erorilor-in-regia-lui-edward-hall

Comedia erorilor

„[…] Comedia erorilor prezentată de această companie britanică [Propeller Theatre Company, n.n.] , în care rolurile fie ele masculine ori feminine, sunt interpretate exclusiv de către bărbați, aduce pe scenă un timp trecut modificat și adaptat pentru timpul prezent.

Totul se întâmplă într-o atmosferă a Americii Latine, cu un puternic iz de sărbătoare mexicană. Această atmosferă se conturează în jurul costumelor personajelor, al decorului iluminat în stil carnavalesc, dar și prin muzica live interpretată de un grup de mariachi, care intervin în decursul spectacolului, având același rol pe care îl avea corul antic în teatrul grec.

Pe lângă toate acestea se mai pot identifica și accente pregnante preluate din lumea showbiz-ului de azi. Se fac trimiteri directe prin intermediul mimicii, gesticii sau costumelor, la personaje mondene sau la personaje din filme ori televiziune pentru o întruchipare fidelă a unor stereotipuri de vedete.

De pe scenă spectatorii primesc în permanență un sentiment de voie bună. Spectacolul este în mod evident destinat să amuze. În acest scop, în cadrul atmosferei de fiesta regăsim o multitudine de elemente de limbaj teatral ușor recognoscibile, ce reies din rezolvarea unor situații comice sau din construcția personajelor. Spre exemplu, mișcarea scenică și ritmul replicilor duc în zona de clovnerie ori acrobație. Sugerând însă o incursiune în istoria teatrului universal, rezultatul, apropo de aceste elemente de limbaj comic, se regăsește în commedia dell’ arte. […]

În ciuda faptului că această reprezentație a avut cei mai mulți spectatori de până acum, și că a fost cea mai aplaudată, totuși parcă totul a fost prea evident, prea explicit, poate prea strălucitor. Personal, m-am simțit ca într-un laborator de preparare a unei comedii care să prindă bine la public și să umple până la refuz sălile de teatru, fără să reușească să mă introducă pe mine, spectatorul, în mijlocul fanteziei comice și ludice propuse pe scenă.” – Loredana Goagă, Comedia erorilor” – Shakespeare la Craiova este contemporanul nostru!Revista Teatrală Radio, 29 aprilie 2014.

visul unei nopti de vara festival shakespeare craiova

Visul unei nopți de vară. Foto: Florin Chirea

„[…] Text esenţial al dramaturgiei lui Shakespeare, Visul unei nopţi de vară ne-a fost livrat la Craiova în varianta unui spectacol all male, tipic companiei Propeller. Înfiinţată la mijlocul anilor ’90 de către regizorul Edward Hall (fiul celebrului Sir Peter Hall, fondatorul nu mai puţin vestitei Royal Shakespeare Company), trupa purtând nume (şi, automat, însemn grafic) de elice se împrospătează continuu cu noi membri. Specializată în producţii shakespeariene în interpretarea exclusivă a actorilor bărbaţi, Propeller Theatre Company explorează în profunzime relaţia dintre piesă şi spectacol. Abordarea riguroasă a textului se combină cu o estetică modernă, de multe ori bazată pe fizicalitate, influenţată de lucrul cu masca, animaţie, filme clasice şi moderne, muzici din toate timpurile. Spectacolele sunt regizate de Edward Hall, scenografia îi aparţine lui Michael Pavelka, iar designul de lumini lui Ben Ormerod.

shakespeare visul unei nopti de vara foto florin chirea

Este şi cazul acestei noi versiuni a Visului – transpus într-o lume de oriunde, într-un timp de oricând. Îndrăgostiţii se ceartă cu părinţii şi fug (în pădure), apoi între ei (c-aşa-i în dragoste). Conducătorii nu se înţeleg, iar ţara şi supuşii trag ponoasele. Regina zânelor, Titania, îi descrie consortului Oberon schimbările de climat, încurcătura anotimpurilor, bolile, inundaţiile, aproape că prezice încălzirea globală: «Zglobia primăvară, / Senina vară, toamna-mbelşugată, / Zgârcita iarnă – îşi schimbară toate / Veşm­ântul… Lumea-ncearcă-nspăimântată / Să le cunoască, însă nu mai poate / Nici după roadă, nici după culoare. / Şi-acest noian de zăpăceli şi rele / De unde crezi că izvorăşte oare? / Din certurile noastre, da, din ele, / Noi suntem vinovaţi de toate cele…» Sună cunoscut? Regizorul Hall descoperă contemporaneitatea acestor mesaje, valorificând sfada casnică, furia domestică şi implicaţiile lor, în paralel cu elementul miraculos al piesei. […]” – Maria Zărnescu, Vis împlinit la Craiova, Yorick.ro, 13 mai 2014.

logo revista teatrala radioVezi: arhiva Shakespeare

costintuchilaRETROSPECTIVĂ 2014comedia erorilor,cum va place silviu purcarete,furtuna shakespeare,george banu,maria zărnescu,mariana ciolan,masura pentru masura,propeller company,visul unei nopti de vară
În perioada 23 aprilie–3 mai 2014, la Craiova și București s-a desfășurat a IX-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare, ediție marcată de împlinirea a 450 de ani de la nașterea marelui dramaturg. Totodată, în 2014 s-au împlinit 20 de ani de la prima ediție a festivalului născut din dorința, ambiția...