Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

fnt cronica de festival mariana ciolan

Dincolo de cele aproape o sută de reprezentații pe scenă, Festivalul Național de Teatru a cuprins multiple universuri de înțelegere și reflectare a fenomenului teatral, de cunoaștere mai bună a celor care l-au înfăptuit și îl înfăptuiesc, de recunoaștere și de rememorare a unor uriașe valori pe acest teritoriu, precum și de apropiere a publicului: conferințe, dezbateri și seri omagiale, expoziții, lansări de carte. Fiecare dintre cele peste patruzeci de evenimente conexe, cum, probabil impropriu, li se spune, au provocat mulțime de gânduri, au adunat variatele trăiri ale participanților într-un halo de interes și de respect dătător de și mai mare forță a faptelor ce s-au aflat în miezul acestor întâmplări.

Afis Expo Iordache

Mai multe expoziții au prilejuit calde momente de evocare la vernisaj și, amplasate în foaierele teatrelor bucureștene, aproape toate inundate la modul minunat de Festival, au întâmpinat publicul spectator cu amintirea unor titani ai scenei: Ștefan Iordache și Amza Pellea – la TNB, Gina Patrichi – la Bulandra, George Constantin – la Metropolis, acolo unde, ca toate celelalte, a rămas deschisă pe toată durata FNT și o expoziție Gellu Naum la centenar.

Amza Pellea

Amza Pellea

Vigoarea a doi creatori de astăzi și alcătuirea lor artistică specială s-a relevat prin alte porți deschise pe „simezele” TNB, Graficaturile lui Horațiu Mălăele, neiertătoare cu acele umbre din cutele sufletești ale celor luați în vizorul lui mângâiat însă de un umor savuros, colegi de breaslă sau personalități de prim plan din alte domenii, și instantaneele fotografice înnobilate de simțirea pătrunzătoare și reflecția permanentă a aceluiași spirit viu, așa cum i-l cunoaștem de pe scenă, alcătuind Lumea lui Purcărete. Au fost aduse în contextul Festivalului, la Teatrul Odeon, sub genericul Rădăcini, proiectul de scenografie care a reprezentat standul României la Quadrienala de la Praga de anul acesta, realizat de fotograful Florin Ghenadie și scenograful Cristian Stăncioiu, unde, în replică, am putut vedea și lucrările românești realizate în secțiunea studenților la aceeași importantă reuniune a scenografiei internaționale, adică Freedom, spațiu scenografic imaginat de Bianca Vesteman, iar la Teatrul de Comedie, incitantul proiect Comedia Remix (curator Cristina Modreanu, artist vizual Maria Drăghici), încercare de recuperare prin forța memoriei și a documentului a trecutului pilduitor al acestui teatru. În timp ce în Pasajul FNT, expoziția Afișele vremii (ca și expoziția virtuală O istorie în imagini) a marcat în mod explicit cei 25 de ani de existență ai Festivalului Național de Teatru. Pasajul în sine a devenit pe toată durata festivalului un loc miraculos, spațiu public de dialog nemijlocit, complex, unde zilnic, ore bune la rând, au fost antrenați mulți dintre trecătorii forfotitoarei și grăbitei aglomerații, unii mirați la început, apoi majoritatea celor care au rămas pentru o vreme acolo, la Universitate, fascinați de întâlnirile directe sau televizate cu oameni de teatru incluși în programul festivalului. Acolo, alături de un Pompilius Onofrei care a dovedit că posedă „arta” de a seduce publicul și când îl are față în față, nu doar prin intermediul undelor hertziene, l-am descoperit ca foarte bun animator cultural pe actorul Nicolas Cațianis, revelația Costineștiului la Gala Hop de astă vară. Acolo și generozitatea omenească a artiștilor, a foarte numeroşilor mari artişti, care au acceptat să iasă în agora această expoziție sui-generis a arătat cu siguranță măcar unele poteci de suflet către scenă și oamenii ei.

FABIO_TOLLEDI_25-OCT---FOTO-ANDREI_GINDAC-9

Fabio Tolledi. Foto: Andrei Gîndac

Diversitatea celor întâmplate timp de zece zile de festival, larga ofertă a acestuia către publicuri particularizate au fost grăitoare pentru deschiderea cu care principalii lui producători, UNITER și Teatrul Național din București, numeroșii lor parteneri, directorul artistic și selecționerul Marina Constantinescu au abordat teatrul într-un permanent și, cu siguranță, prolific dialog cu sine și cu lumea, în cuprinsul acestui cel mai important festival național de gen la ediție jubiliară. Cu Fals proiect de doctorat, adică acea conferință despre rostire, actorul Ion Caramitru ne-a purtat pe aripile inefabile ale imaginației către universul poeziei, în timp ce dezbatearea Teatrul nostru ne-a adus pe teritoriul pragmaticului de strictă actualitate, mai ales prin temele legate de creșterea finanțărilor private pentru teatru, de promovarea în media și prezentarea portalului online Mystage. Conferința dramaturgului și criticului de teatru polonez Piotr Gruszczyński a conectat auditoriul la aspecte importante legate de memorie din parcursul celor 250 de ani de teatru de stat din țara sa, cu referiri la personalități-far, la creatori unici, precum, mai ieri, Kantor și Grotowski, iar în prezent Warlikowski, iar dezbaterea Război. Conflict. Teatru, impusă cumva de acel filon puternic provocator al selecției, adică numeroasele spectacole din festival care au avut ca temă confruntarea violentă, pe diferite planuri, și raportarea creației la asemenea aspecte preocupante în lumea de astăzi, i-au adus într-o foarte vie și convingătoare intersectare de opinii despre propria lor activitate de „artiști ai socialului”, pe Fabbio Tolledi, regizor, președintele ITI din Italia, Alexander Stillmark, regizor, președintele ITI din Germania, și Gianina Cărbunariu, dramaturg și regizor apreciat astăzi la nivel european. Prezent în festival cu spectacolul său Front, coproducție internațională inspirată de literatura despre Primul Război Mondial, regizorul flamand Luk Perceval, o somitate a regiei europene, a avut de asemenea programat un workshop cu actori români. În cadrul licitației caritabile realizate cu sprijinul Artmark, Dăruind vei dobândi, lucrările de artă ca și obiectele care au aparținut odinioară unor mari artiști sau sunt legate de numele unor personalități ale teatrului nostru au fost nu doar neutru prezentate, ci înconjurate de către donatorii lor de frumoase cuvinte evocatoare. Ca și la ediția precedentă, aceasta s-a desfășurat în beneficiul campaniei „Artiștii pentru artiști”, importantul program al Uniunii Teatrale din România.

Imagini din filmul De ce trag clopotele Mitica

Imagini din filmul De ce trag clopotele, Mitică?

Ediția a 25-a a Festivalului Național de Teatru a fost dedicată regizorului Lucian Pintilie, personalitate remarcabilă a culturii române. L-am văzut pe timpul manifestării la unele spectacole pe venerabilul regizor, cu statura lui acum împuținată, dar păstrând acea privire ageră care nu te lasă să uiți creațiile sale care au marcat teatrul și filmul românesc, uriașă moștenire, prețioasă moștenire ce s-a aflat în centrul omagierii de la Cinema Studio, unde s-a proiectat filmul său De ce trag clopotele, Mitică?, producţia care poate unește cel mai bine cele două sfere ale artisticului pe care le-a iubit și le-a slujit exemplar Lucian Pintilie. Un alt eveniment special era menit să întărească latura colaborărilor multiple, armonia între artiștii și muzicienii români, de fapt între slujitorii artei indiferent de forma ei de exteriorizare şi mă trimitea cu gândul la marele Festival „Enescu” de anul acesta, unde în program a fost inclus spectacolul lui Alexandru Darie, The Bach Files, realizat de actorii Teatrului „Bulandra”, sau la prezența unor valoroși creatori de teatru la TIF. Mă refer la reprezentația cu Medea de Jiří Antonín Benda, în interpretarea orchestrei de cameră „Virtuozii din București”, dirijată de Horia Andreescu, unde rostirea textelor scrise de Friedrich Wilhelm Götter s-a datorat actorilor Rodica Negrea, Maia Morgenstern, Teodor Corban. Cel din urmă, pe care l-am aplaudat din toată inima în festival, la spectacolul Teatrului Național din Iași cu Vizita bătrânei doamne, devenit după succesul berlinez și internațional al filmului Aferim! unul dintre cei mai apreciați actori români ai momentului, la rândul său, a beneficiat de un moment de reverență în onoarea sa printr-o proiecție a recentului film Un etaj mai jos, unde interpretează rolul principal.

LANSARE de carte fnt

Dacă teatrul românesc pare a fi într-un moment bun după cum o arată spectacolele selectate pentru ediția FNT 2015, cartea de teatru pare a fi de-a dreptul într-un moment fast. Poate nu au fost lansate mai multe volume decât în alte ediții FNT, dar diversitatea subiectelor dă seama de o tot mai largă paletă de preocupări din partea condeierilor dedicați actului teatral în toate aspectele lui, acoperind, bunăoară, unele goluri de mult reclamate, dar nu numai atât. Iar felul cum au fost aduse cărțile în atenția publicului dă seama deopotrivă de respectul de care s-a înconjurat cartea în vasta structură FNT de anul acesta. De astă dată am primit cărțile în spații care au avut propria respirație intelectuală, multe, în eleganța centrului ARCUB Gabroveni, unde străvechiul și noul se îmbină atât de bine, altele chiar în săli de teatru, în fața unui auditoriu nu numai confortabil instalat, ci și, ceea ce este cu atât mai bine, realmente interesat de cele ce se spun, iar nu înghesuite și expediate, cum se întâmpla și se mai întâmplă în multe alte festivaluri, prezentate cu sufletul la gură în nerăbdarea gălăgioasă a spectatorilor forfotind în foaierele teatrelor dinaintea câte unei reprezentații. Cred că este unul dintre multele mari câștiguri ale ediției jubiliare pe care sper să nu îl piardă în viitor FNT. S-a datorat atât viziunii generale, cât și tandemului Mirela Năstăsache–Camelia Vlăduț, coordonatoarele departamentului „Expoziții, colocvii, ateliere, lansări”, discrete și eficiente. Ca de altfel, uriașa echipă a festivalului, mai mult de opt sute de persoane (se scrie în caietul-program) care au lucrat susținut și au colaborat pe parcursul câtorva luni pentru ca vârful icebergului, ceea ce se arată publicului, să fie pe măsura jubileului celui mai important festival teatral din cultural română.

carti lansate in fnt 2015

În reuniuni de cele mai multe ori foarte animate, am avut ocazia să aflăm despre unele cărți născute din interesul față de fenomenul teatral actual, de prefacerile și direcțiile lui estetice sau de structură organizatorică. Așa sunt volumul colectiv Tânărul artist de teatru. Istorii românești recente, în coordonarea Oltiței Cîntec, la Editura Timpul din Iași, eseul de sinteză Sfârșitul regiei, începutul creației colective în teatru, semnat de Iulia Popovici și apărut la Editura Tact din Cluj-Napoca, lucrarea Mirunei Runcan cu titlul Critica de teatru încotro?, publicată la Presa Universitară Clujeană. Alte cărți de asemenea vizând fenomenul teatral general dezvoltă ținte punctuale prin diferitele capitole, precum suita de cronici de Mircea Morariu 2014, Anul teatral așa cum l-am văzut, volumele Clipe de teatru de Doina Papp (Editura Tracus Arte) și Globetrotter din fotoliu de Claudiu Groza (Editura Tribuna Cluj). Nu au lipsit cărți care, datorate unor oameni de teatru, depășesc totuși sfera acestuia, iar privirea autorilor este întoarsă către sine, anume Aventurile hingherului din Balkania de Mihai Măniuțiu și Cartea de la Vama Veche de Cristian Pepino, ambele editate la Humanitas și prezentate la librăria editurii.

Giorgio Strehler-Scrisori despre teatru

„Spectacolul” intelectual al cărții ne-a dezvăluit titluri care traduc efortul de recuperare a memoriei legate de figuri legendare ale scenei, cum a fost al doilea volum despre Mayerhold, marele reformator din teatrul rus, intitulat Reconstrucția teatrului, prezentat de însăși fondatoarea Fundației culturale „Camil Petrescu” unde a fost tipărit, d-na Florica Ichim. Exemplul viu al acestei neobosite editoare de carte de teatru primește de mai mulți ani o replică demnă de admiraţie din partea tânărului colectiv de la Nemira, editură prezentă și anul acesta în FNT cu câteva momente remarcabile. Îi datorăm în aceeaşi direcție a restituirilor volumul Scrisori despre teatru de Giorgio Strehler, lansat aproape cald de la tipar în sala de la Grădina Icoanei a Teatrului „Bulandra”, adică acolo unde creatorul renumitului Piccolo Teatro din Milano și inițiatorul Uniunii Teatrelor Europene (UTE) se întâlnea cu publicul bucureștean, în urmă cu două decenii, unde spiritul său a rămas viu, așa cum ne-au dovedit cuvintele de întâmpinare a volumului rostite de regizorul Alexandru Darie și de actorul și jurnalistul italian Mario Mattia Giorgettti, care au lucrat cu Strehler, de regizoarea Alice Barb pe care chiar amintirea acelei întâlniri a determinat-o, în calitatea sa de fondatoare a proiectului cultural Casa Artelor, să sprijine tipărirea acestui volum, și nu în ultimul rând de traducătoarea admirabilei versiunii românești, d-na Alice Georgescu. Iar dacă vorbim de cinstirea memoriei, trebuie să remarcăm un volum izvorât din propria experiență teatrală a actorului Florin Vidamski alături de marele regizor David Esrig în Școala de teatru pe care acesta o conduce în Germania. Intitulat Drumul spre spectacol prin metoda David Esrig (Editura Charmides, Bistrița), volumul a însoțit o prezentare a unei direcții importante din activitatea sa chiar de către David Esrig, care s-a numărat și anul acesta printre oaspeții de vază ai festivalului. Cu eleganța şi limpezimea expunerii nedezminţite, cu dragostea neţărmurită de teatru, domnia sa a vorbit despre Metoda David Esrig. Pentru un teatru existențial, neuitând să reînvie momente de aur din teatrul nostru.

Regia-de-opera andrei serban

Amintesc sumar și celelalte titluri de la Editura Nemira, odată cu observația că, pretutindeni unde a avut loc, lansarea lor în FNT a fost vegheată de discreția și de modestia proprie celor două foarte capabile profesioniste care sunt Dana Ionescu, redactor șef al editurii și Monica Andronescu, îngrijitoarea „colecției Yorick”. Prin cartea Costumul de teatru – de la schiță la spectacol, pătrundem în universul de creație al fabuloasei scenografe Doina Levintza, altfel decât la ediția trecută de festival când au fost expuse în toată splendoarea lor costumele domniei sale create pentru teatru. Regia de operă – gânduri și imagini, un album cu fotografii de Mihaela Marin din spectacolele de operă realizate în ultimii ani de către Andrei Șerban în țară și în străinătate, capătă o semnificativă încărcătură grație comentariilor făcute de însuși marele regizor despre respectivele spectacole și despre regia de operă, în general. În Muzici și muze – de la piesa de teatru la musical, Maria Zărnescu reia tema centrală a tezei de doctorat a domniei sale pe care a susținut-o cu brio nu de mult, în timp ce Parisul personal. Casa cu daruri readuce în atenție aspecte din experiența franceză a seducătorului condeier George Banu, președinte onorific al Asociației internaționale a criticilor de teatru, la fel de pasionat causeur, de care asistența, prietenii întru spirit ai domniei sale veniți pentru lansare, cu greu s-au dat duşi, de acolo, din Sala Mică de la Metropolis. În ultima zi de festival, același spațiu a fost dedicat in memoriam însuși fondatorului Editurii Nemira, Valentin Nicolau. Totul însă a căpătat o încărcătură afectivă umbrită de tristețea pierderii uriașe care a îndurerat și a îndoliat, odată cu întreaga țară, finalul Festivalului, din pricina incredibilei tragedii de la clubul bucureștean, unde au pierit arși de vii ori au suferit cumplit de pe urma unui incendiu devastator zeci și zeci de tineri aflați la un concert rock. Și poate că prin voia acelei sorți care știe a le potrivi toate, chiar cu puține ore înainte de ultimul gong al festivalului unde de două zile fusese suspendată comedia, ultima lansare de carte din FNT a fost o carte scrisă de un tânăr. Este vorba de volumul All inclusive, cu texte dezvoltate de Bogdan Georgescu împreună cu diferite comunități pe probleme care frământă acele comunități și ridică grave semne de întrebare de ordin social sau moral în sânul lor, texte pentru acel gen de spectacol pe care autorul îl numește teatru comunitar, un teatru al implicării prin artă în societate. Spiritul cărții, fidel spiritului tutelar al înseşi acestei ediţii de festival, spiritul demersurilor artistice construite pe aceste texte de Bogdan Georgescu în ultimii ani, ca şi spectacolul Antisocial, care vorbeşte de fractura dintre generaţii şi a fost înfăţişat de mai multe ori pe scena FNT 2015 în cadrul platformei „Manifest pentru dialog”, rezonau dureros cu mesajul miilor de alți tineri care, cu gândul la victimele nevinovate ale dezastrului de la club, la acea oră defilau tăcuți pe bulevardele Capitalei. O tăcere fermă, însă.

Vezi: Arhiva FNT 2015

logo revista teatrala radio

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 
costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALandrei șerban,antisocial,carti lansate in fnt 2015,david esrig,de ce tag clopotele mitica,doina levintza,expozitie stefan iordache,florica ichim,giorgio strehler,lucian pintilie,mariana ciolan,Muzici și muze – de la piesa de teatru la musical,nemira,regia de opera
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN Dincolo de cele aproape o sută de reprezentații pe scenă, Festivalul Național de Teatru a cuprins multiple universuri de înțelegere și reflectare a fenomenului teatral, de cunoaștere mai bună a celor care l-au înfăptuit și îl înfăptuiesc, de recunoaștere și de rememorare a unor...