Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

fnt

Finalul de an deschide mai mereu gustul aducerilor aminte. Ne place să ne gândim la cele pe care le-am făcut, la cele rămase ca proiecte ori sunt doar vise… Pe acest fond, în lumea teatrală, Festivalul Național de Teatru cu ultima sa ediție din luna octombrie 2017 a oferit prilejuri de a se contura încă foarte viu în mintea iubitorilor de teatru. FNT a început în urmă cu 27 de ani ca o competiție cu premii în care erau aduse cele mai valoroase producții ale scenelor noastre din anul respectiv, în viziunea unui/unor selecționer(i) dintre importanții critici teatrali. Foarte curând s-a renunțat la formula competitivă, din multe puncte de vedere limitativă (pe care, de altfel, tot mai multe festivaluri teatrale din țară au părăsit-o), păstrându-se doar ideea unei vitrine a vârfurilor artistice. Nu foarte târziu de la fondarea lui, în programul FNT au fost incluse, cu statut de ”invitat special” câte unul-două spectacole valoroase din străinătate, recomandate de calitatea producției, de viziunea incitantă a creatorilor, personalități puternice, de vigoarea constructului în ansamblu. Ideea acestei ”intruziuni” a făcut să se dezlănțuie energii, părerile pro și contra s-au exprimat apăsat, poate chiar vehement uneori. Apărătorii cei mai înfocați ai ”purității” Festivalului Național a trebuit să admită în cele din urmă că prin aceste spectacole străine în ”cuibul” nostru se face de fapt un important act de cultură. Oricând și oriunde circulația valorilor nu poate să fie decât benefică. O demonstrează istoria reală. Mari mutații în evoluția artelor, deci și a artei scenice, au avut ca ferment, ca germen tocmai contactul cu zone culturale noi, îndepărtate, diferite. Așa încât nu știu dacă mai este astăzi printre comentatorii fenomenului teatral cineva care să nu aprecieze oportunitatea oferită de FNT de a-i vedea aici, la București, pe unii dintre cei mai importanți, mai inspirați regizori și pe unii mari actori ai momentului cu valoroasele lor spectacole. De altfel, în ideea dialogului viu prin teatru, deviza FNT a fost anul acesta ”Teatrul schimbă lumea”.

28-OCT-George-Banu-Ion-Caramitru-foto-Andrei-Gindac_20

28 octombrie 2017. Ion Caramitru și George Banu. Foto: Andrei Gîndac

Sintagma comentată, implicit și explicit, în sens shakespearian, al oglinzii puse în fața lumii, în cadrul interviurilor, conferințelor, întâlnirilor, expozițiilor, lansărilor de carte prilejuite de prezența la București a unor personalități marcante, precum Lucian Pintilie, Ioan Holender sau George Banu care a fost la Conferințele Ateneului împreună cu Ion Caramitru, ca să amintesc doar câțiva dintre invitaţii românii celebri la nivel internațional, a fost indubitabil sporită chiar prin această ”breșă” deschisă către lumea mare a artei prin spectacole străine de foarte bună calitate, integrate în ”corpusul” creațiilor produse anul trecut la noi în țară. Și cred că se poate vorbi acum de încă o mare reușită în acest sens a organizatorilor evenimentului și a Marinei Constantinescu, director artistic al FNT. Domnia sa se numără printre aceia care au crezut în importanța acestei dimensiuni a dialogului cu lumea prin Festivalul Național susținută cu tăria faptelor. Ne reamintim că în directoratele sale la FNT am putut vedea la București răscolitorul spectacol cu ”Filosofii”, care dezvolta pe fondul unei teatralități a expresiei corporale și o relație specială între spațiul de joc și public, în viziunea lui Josef Nadj, o reprezentație cu ”Nora”, de Ibsen în lectura curajoasă a foarte tânărului atunci Thomas Ostermeier, succesul din acel an la Festivalul de la Avignon, unde regizorul a fost director asociat, apoi, o grandioasă producție care interoga istoria dar și condiția umană în perenitatea ei, cu ”Cevengur” în regia lui Lev Dodin, ori, chiar anul trecut, nu mai puțin tulburătoarea montare a aceluiaşi regizor-magician cu ”Livada de vișini” care, în Sala Mare a Teatrului Național, proaspăt restaurată atunci, absorbea chiar publicul în acel ”sfârșit înfiorat de ev”, universul piesei, al spectacolului, în consonanțele lui cu prezentul, ambele create la Malîi Teatr din Sankt Petersburg, căruia prin personalitatea lui deosebită acest director de scenă i-a sporit în chip unic faima mondială. Pentru ca în preajma Centenarului Primului Război Mondial, să vedem, într-un FNT unde selecția era asigurată de același director artistic, ampla co-producție a Festivalului Internațional Cehov și a Festivalului Internațional de la Edinburgh în regia lui Vladimir Pankov, intitulată chiar ”Războiul”, cu 11 actori din patru culturi diferite, și ”Frontul”, producție a Teatrului Thalia din Hamburg, inspirată de scrierile lui Eric Maria Remarque, în viziunea lui Luk Perceval. Alături de cele două spectacole care au marcat scena internațională prin abordarea temei războiului și a consecințelor lui pe plan uman, tot atunci, pe același afiș de FNT, s-a regăsit vibrantul poem vizual cu titlul ”Donka – O scrisoare către Cehov”, co-producție a Companiei Finzi Pasca și a Festivalului Internațional de Teatru Cehov.

La cea de-a 27 ediție, FNT a prilejuit alte câteva surprize de proporţii, excepționale confluențe între arii culturale, dar și artistice diferite. Dintre invitații străini, cea mai cunoscută desigur publicului larg a fost laureata cu Oscar, Juliette Binoche. Am văzut-o în două creaţii în care artele se împletesc şi îşi răspund interogaţiilor şi aspiraţiilor în comun împărtăşite. Magnifică dar foarte umană în ”Poline danser sa vie”, filmul scris şi regizat de Valérie Muller şi Angelijn Preljocaj în 2016, povestea unei fete din Rusia care, pregătindu-se pentru baletul clasic, descoperă o dată cu mugurii iubirii şi atracţia irezistibilă pentru forme de dans mai expresiv contemporane, actriţa nu se sfia să declare ataşamentul faţă de acest tip de experienţă, ”a oricărui om, în fond, dar mai acut resimţită de către artişti”. După proiecția de la Institutul Francez, steaua filmului francez și internațional a arătat apoi în premieră absolută pentru publicul din România și o excepțională față a interpretei pe scenă. Într-un spectacol absolut uluitor unde cuvântul devine poezie şi poezia muzică, un spectacol omagiu, închinat, la comemorare, cantautoarei Barbara, pe care îl realizează într-o comuniune de simţire cu muzicianul Alexande Tharaud. Cei doi ne-au făcut să descoperim o mare voce nu foarte populară la noi şi o personalitate artistică puternică, dezvăluind totodată propriile lor carate de simţire scenică. Spectacolul aplaudat minute în şir a cutremurat efectiv publicul cucerit de această bijuterie artistică, ”Vaille que vivre (Să trăieşti orice ar fi!”), care celebrează arta ca perlă născută din suferinţa fiinţei. Şi, în mod neașteptat, la conferința de presă pe care a susținut-o în festival, Juliette Binoche nu s-a sfiit să-şi arate tremurul propriului eu, mărturisind împreună cu impresii de lucru artistic emoția cu care a venit în țara idolului său din copilărie, Nadia Comăneci.

Vaille Que Vivre (Barbara)_Binoche_Tharaud_Credit Gilles Vidal

”Vaille que vivre”. Foto: Gilles Vidal

După ”Fresca”, spectacol născut dintr-un seducător melanj între basmul oriental şi jocul la modă cu pokemoni, văzut anul trecut în FNT, cea mai recentă creaţie a coregraful Angelin Preljocaj, o cotitură în estetica sa, zic specialiştii, l-am putut urmări acum pe renumitul coregraf francez de origine albaneză nu doar ca realizator al filmului aici amintit, dar şi cu una dintre cele mai longevive şi mai tulburătoare creaţii ale sale realizată cu propria sa Companie de balet: ”Romeo şi Julieta”. Tragedia plăsmuită de Shakespeare în urmă cu patru sute de ani şi muzica lui Prokofiev devin prin filtrul acestui artist de mare cutezanţă novatoare un spectacol dintr-o respiraţie, concentrat şi puternic prin conturul politic ajustat realităţilor est-europene care au marcat şi destinul coregrafului, prin rezonanţa vie în publicul de azi când, din păcate, totalitarismele nu au dispărut, lupta dintre cele două familii rivale având aici dramatismul decalajului social, între familia bine plasată a Julietei şi cea a lui Romeo, aproape un marginalizat. Forţa spectacolului este însă dată la superlativ de dramatismul dansului, de energia deosebită pe care o dezvoltă şi o transmit cu putere exponenţială în public cei douăzeci şi patru de dansatori. Într-un spectacol proaspăt ca şi cum ar fi fot creat acum, în fapt păstrat viu vreme de două decenii.

Romeo si Julieta_Credit_Jean-Claude Carbonne

”Romeo și Julieta”. Foto: Jean-Claude Carbonne

S-au adăugat pe lista marilor așteptări de anul acesta în FNT, legitimaţi de faima lor internațională reconfirmată acum pe deplin, regizorul canadian Robert Lepage și actorul rus de teatru şi de film Evgheni Mironov. Tot cu un apel la opera shakespeariană: capodopera ”Hamlet”. Intitulat ”Hamlet/Collage”, spectacolul lor, produs de Teatrul Naţiunilor din Moscova, fondat de actor, este un one man show imaginat în universul anilor ’60 și are ca spaţiu de desfăşurare un cub cu latura nu mult mai mare decât statura interpretului. Mironov este capabil de performanţa probată cu ani în urmă, mai întâi de regizorul Lepage însuși, anume de a se metamorfoza cu rapiditate uluitoare schimbând costumul, identitatea, intonaţia, registrul vocal, atitudinea comportamentală etc. pentru a deveni rând pe rând, Hamlet, Actorul, Horatio, Regina, Regele, Polonius, Ofelia, Laertes, Fantoma, Rosencrantz, Guildenstern, Oscric (cu ajutorul episodic al unui alt actor). Sub magia spaţiului de joc, variat luminat şi poziţionat în raport cu publicul, prevăzut cu nişe şi ”portiţe” misterioase, irizat de proiecţii video extraordinar realizate, învăluit de un halo sonor penetrant. Mi s-a părut absolut memorabilă scena înnebunirii şi înecării Ofeliei, scufundarea ei în apă şi plutirea sub valuri, după cum remarcabilă este rostirea monologului-far al lui Hamlet. Greu de spus însă, o dată trecută vraja spectacolului, ce impresionează mai mult aici: performanţa interpretativă a lui Mironov, ingeniozitatea scenariului datorat regizorului Lepage sau uluitoarea ”maşinărie”, angrenajul pus în funcţiune de cei 14 indivizi, să le zicem generic tehnicieni, cei care asigură ritmul şi fluenţa dătătoare de credibilitate, în fapt artişti autentici, și care, la final, au ieşit din ”burta” cubului, în aplauzele unui public uimit precum troienii în faţa calului inventat de Ulise. Toate acestea, în conjuncţie, contribuie însă la o creaţie vizuală rarisimă ce-şi merită cu majuscule atributul de magie. Iar teatrul lipsit de mister ce ar mai fi?

Hamlet Collage_Credit Sergey Petrov

”Hamlet Collage”. Foto: Serghei Petrov

De-a lungul anilor, au mai sosit în FNT, spectacole aduse de Teatrul ”Katona József” sub direcţia de scenă a lui Andrei Şerban (”Trei surori”) ori a lui Ascher Tamás (”Ivanov”), ”Furtuna”, prezentat de Teatrul ”Puşkin” din Magnitogorsk şi încununat cu ”Masca de Aur”, precum şi o serie de spectacole reprezentative pentru ”noul val” în anii respectivi, aşa cum au fost spectacolele inovative produse de Rimini Protocol şi Stan’ s Café – Birmingham, ori cele semnate de Joel Pomerat (”Copilul acesta”, revelaţia de la Avignon), Kama Gingas (”Călugărul negru”, ”Un poem ridicol”, produse de Teatrul ”Noua Generaţie” Moscova) şi Alvis Hermanis, laureat în acel an cu Premiul ”Noi realităţi teatrale” (”Sunetul tăcerii”). Sunt doar câteva importante titluri prezentate în FNT pe care le reține memoria spectatorului, precum și memoria colectivă contemporană. Și să nu pierdem din vedere că FNT este un dialog biunivoc. Toate aceste personalități care au trecut pe la București au avut ce să păstreze, la rândul lor, măcar într-o cută a minții impresii teatrale românești. Din acest festin al creatorilor cei mai inspirați din aproape toatele teatrele noastre. Componenta internațională asigură pe de o parte plăcerea spectatorilor festivalului de a trăi, nemijlocit, în sincronie cu unele mari valori estetice, dar pe de altă parte conferă vizibilitate internațională pentru acest festival, mai ales că printre invitați se numără directori de festivaluri și de teatre de pretutindeni, într-o lume unde informația circulă cu o viteză ce ne face oarecum omniprezenți, vizibilitate pentru teatrul românesc a cărui chintesență este într-un fel Festivalul Național de Teatru.

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

Controversa de la Valladolid… a ajuns la Timișoara, cronică de teatru

”Întâlniri la arlechin”, cronică de carte

O cronică a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău, în deschiderea celei de-a 95-a stagiuni, cronică de carte

Regizorul Mc Ranin despre spectacolul ”Mofturile lui nenea Iancu”, interviu

Alexandru Boureanu: ”În ultimul timp, repertoriul Teatrului Național «Marin Sorescu» din Craiova este bazat pe tineri regizori”, interviu

Doru Mareș despre noua ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice ”Bacău Fest-Monodrame”, interviu

Lucian Vărșăndan: ”«Antigona» de Bertolt Brecht, un spectacol, sper, cu viață lungă”, interviu

Bacău Fest-Monodrame – un festival în evoluţie, cronică de festival

Codruța Popov: ”Identitatea, un subiect pe care istoria ne forțează să-l repunem în discuție”, interviu

Mc Ranin: ”Obligația unui om de cultură este de a crea un Babel al înțelegerii”, interviu

FITS 2017, cronici de festival

Ovidiu a fost omagiat în Festivalul Internațional de Teatru ”Miturile cetății”, cronică de festival

Showcase: Tineri regizori, cronică de festival

Doina Lupu despre Gala HOP 2017, interviu

”Eine Kleine Nacht Musik. O metaforă”, cronică de teatru

Fete/Băieți, cronică de teatru

Chris Simion: ”Festivalul «Undercloud» este o inițiativă de susținere și promovare a teatrului independent”, interviu

Să nu admitem!

Alexandru Colpacci: ”Mi-am pus foarte des întrebarea cum evoluează commedia dell’arte în timpul nostru”

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea (FITO): Privire înainte, cronică de festival

Ștefana Pop-Curșeu despre expoziția ”Extremele cărții”, interviu

„Teatrul: intrigă și iubire”, cronică de carte

Matei Vișniec și chipurile lumii, cronică de festival

Bambi a venit la… Țăndărică, cronică de teatru

Eliza Noemi Judeu: ”M-a atras în primul rând tipul de limbaj abordat de Matei Vișniec în «Țara lui Gufi»”, interviu

Teatrul ”Nottara” – ”100 de ani împreună”, cronică de teatru

Ziua porților deschise la Teatrul de Artă din București

logo revista teatrala radio

Vezi și: Arhiva rubricii Cronică de festival

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Arhiva FNT 2017

Arhiva FNT 2016

Arhiva FNT 2015

Arhiva FNT 2014 

Arhiva FNT 2013

Arhiva rubricii Festivaluri 

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALAlexande Tharaud,cehov,cronica de festival rtr,festivalul national de teatru,Juliette Binoche,mariana ciolan,romeo si julieta,shakespeare
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN Finalul de an deschide mai mereu gustul aducerilor aminte. Ne place să ne gândim la cele pe care le-am făcut, la cele rămase ca proiecte ori sunt doar vise… Pe acest fond, în lumea teatrală, Festivalul Național de Teatru cu ultima sa ediție din...