Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

premiera-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare

Nu vă gândiți la un spectacol relativ recent inspirat de Neil LaBute. Titlul nostru vrea să grăiască despre un demers artistic care, la Teatrul ”Excelsior”, îmbogățește (și rotunjește, într-un fel) un repertoriu destinat adolescenților. După ce de vreo doi ani se joacă aici, cu mare priză la public și numeroase invitații pe la festivaluri, încărcat de premii, ”The History Boys”, spectacol în care personajele centrale sunt elevii din clasa terminală a unui colegiu de băieți, iată că o altă ”poveste cu parfum de liceu” vine tot prin intermediul unui autor britanic să facă într-un anume sens ”pereche” cu acea producție: ”Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”. Aici este vorba de o zi din viața a șase eleve la o școală catolică dintr-un orășel scoțian (de aici trimiterea religioasă a titlului) petrecută la Edinburgh, unde trebuia să participe la un concurs coral. O zi care le marchează pentru tot restul vieții! Tentațiile marelui oraș care le ademenesc și libertățile pe care şi le iau, peripețiile care le sunt date în doar câteva ceasuri capătă forța unui parcurs inițiatic presărat cu elanuri adolescentine către înțelegerea-revelație a prieteniei, a propriei personalități și a alterității, a sensurilor lumii. Drumul trece prin inevitabila interogare a sexualității specifice vârstei (și chiar explorarea ei) ca o cale spre maturizare și capătă o pecete de autenticitate la nivelul limbajului, croit ca o imagine a acestei lumi tinere clocotitoare care se descoperă și se arată din propriul punct de vedere.

Fecioarele-1-1

Spectacolul este bazat pe o dramatizare a romanului ”Sopranele” de Alan Warner, semnată de Lee Hall, părintele eroilor din renumitul film ”Billy Elliot”, montată cu succes la Edinburgh, preluată la National Theatre din Londra, iar versiunea și adaptarea pentru Teatrul ”Excelsior” este datorată profesoarei-teatrolog Carmen Stanciu. La direcția de scenă îl aflăm pe dansatorul și coregraful Răzvan Mazilu. Numele și amintirea răsunătoarelor sale reușite de-a lungul timpului și din ultimii ani cu musicaluri, teatru-dans și cabarete legitimează desigur gândul că este vorba de un spectacol din această arie de expresie scenică pe care domnia sa a tatonat-o cu multă îndrăzneală de la începuturile sale artistice şi nu conteneşte să o abordeze cu mereu alte noi provocări pe care şi le impune și ni le impune. Nici de această dată nu este diferit. Este un spectacol musical şi coregrafic, desigur că da, într-o formulă insolită însă! Răzvan Mazilu mărturisea că a dorit să monteze acest text pentru că a fost sedus de sensibilitatea lui. Ei bine, în spectacolul pe care îl girează la direcţia de scenă şi în conceperea coregrafiei reuşeşte să imprime excelent acest atribut, iar una dintre pârghiile definitorii a fost chiar alcătuirea distribuţiei. Ca o continuitate a propriilor sale explorări la nivelul genului, ca parte din acel ”nucleu profesional” cu care Răzvan Mazilu caută să cucerească tainele musicalului şi să îl aducă în prim-planul excelenţei, le regăsim aici pe Alina Petrică şi Ana Bianca Popescu, descoperite cu prilejul musicalului ”West Side Story”, minunate şi aici alături de Meda Topîrceanu, deja admirată pe scena de la ”Excelsior” în ”Bambi”. Li se alătură Ioana Mărcoiu şi ”mezinele”, dacă pot spune aşa, Oana Puşcatu şi Daniela Tocari, câştigătoare în anul 2016 ale Audiţiei naţionale organizată de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti pentru ”voci de soprane”, unde premiul consta în cucerirea unui loc în distribuţia acestei producţii, aspect datorită căruia se poate vorbi de ”un început de parteneriat cu UNATC”, cum lăsa de înţeles directorul Teatrului ”Excelsior”, Adrian Găzdaru. Cele șase interprete cântă live (pregătirea muzicală: Gönül Abdula), dar au și copioase momente de actorie prin care reuşesc să contureze relaţii, să dea duh situaţiilor. Actrițele trec cu o lejeritate și un dinamism cuceritor de la o ipostază la alta și cu o rapiditate pe drept pilduitoare sunt capabile să se transforme convingător (și seducător, nu o dată), în cele două ore și jumătate (căci nu părăsesc deloc scena), fiecare în câte cinci-șase personaje, izbutind accente și nuanțe de atitudine, temperament, tonalitate vocală, registru stilistic muzical odată cu schimbarea la vedere a câte unui element de costum. Aşa încât, în faţa noastră defilează o întreagă lume în care îşi află locul de la măicuţa-directoare din oraşul natal la fauna pestriţă din barurile capitalei, înfăţişată cu umor, cu ironie câteodată, unele pasaje de evocare degajând calde accente de lirism sau un dramatism bine stăpânit şi umbre de tragism apăsător.

Fecioarele-2

”Prezenţa” lor scenică încorporează pe nesimţite pe de o parte o coregrafie gândită de Răzvan Mazilu spre a fi capabilă să le pună în evidenţă trăirile, într-un registru real, dar şi cu subtile trimiteri într-un plan al visării, pe o largă gamă de expresivitate, iar pe de altă parte o componentă muzicală departe de a putea fi numită un ”libret clasic”. Este rezultatul nu mai puţin exemplar al unei suite de imperative impuse de scenariu – conform acestuia muzica nu trebuie să iasă în evidenţă, estompând caracterele, firul narativ, sau momentele de stop-cadru emoţional, ci doar să insufle o anume nostalgie –, trecute însă prin filtrul de simțire al echipei artistice a spectacolului, în mod evident clădită pe reale şi profunde afinităţi. Temători, pe bună dreptate, că Electric Light Orchestra (din spectacolul britanic) va spune poate mai puţin publicului nostru, şi în primul rând publicului-ţintă, tinerilor de astăzi, echipa, cu dirijorul Lucian Vlădescu ”la pupitru” (orchestraţia & adaptarea muzicală), a creat o coloană sonoră valoroasă în sine şi în ansamblul constructului scenic, care alătură cu bune efecte piese sacre clasice (Händel, Bach…) şi piese de pop-rock ale unor artişti cunoscuţi la noi. Un melanj capabil de a emoţiona publicul de aici şi de acum. Vă lăsăm să descoperiți farmecul prin care rezonează muzica spectacolului în auzul publicului. Contribuie la asta, pe lângă calitățile vocale ale actrițelor și pregătirea specială în acest proiect, interpretarea tot live a unui mic ansamblu, plasat în fundalul scenei, format din Adina Cogargeanu (pian), Imola Tamás (percuție), Andreea Archip (pian), Dana Georgescu (chitară bas). În echipa artistică a spectacolului au fost invitați de asemenea alți prieteni de drum profesional ai artistului complex care este Răzvan Mazilu, anume scenografii Romana Țopescu și Dragoș Trăistaru, creatorii unui spațiu de joc modular, cu trimiteri la realitate, funcțional, în raport cu ritmul alert în care se derulează acțiunile paralele și varietatea locurilor de înfăptuire a lor, și plin de conotații ludice, dar și cu valențe metaforice și simbolice, și light-designerul Alin Popa. Toate acestea într-o armonizare care ține spectatorul cu sufletul la gură. Spectatorul de orice vârstă, căci dacă tinerii vor recunoaște, conștient sau intuitiv, zbuciumul tineresc de sub propria piele, maturii, dacă nu au pierdut copilul din sufletul lor, vor putea să aprecieze, cuprinși poate, de ce nu, de o aură de nostalgie, un spectacol despre adolescență cu cele fizice, pe care le arată, și cele metafizice pe care le sugerează cu gingășie.

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-3

Spectacolul a încheiat în triumf o stagiune plină de întâmplări artistice și culturale, unele pe drept demne de a fi numite evenimente. Dar odată ce porțile teatrului s-au închis pentru public, asta nu înseamnă că toată lumea de aici a luat vacanță. Pe parcursul lunii iulie trupa a lucrat intens cu doi dintre regizorii care au fost aproape de ea în ultimul timp, cu foarte bune rezultate, anume Vlad Cristache și Horia Suru, la început de august urmând să sosească aici și o regizoare din Rusia, tot pentru noutățile toamnei. Le vom aminti la timpul cuvenit.

fecioarele-5

Imagini din spectacolul ”Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”

În legătură cu ”Fecioarele noastre grabnic ajutătoare”, conducerea teatrului anunță încă de pe acum că în luna octombrie între spectatorii Teatrului ”Excelsior” pentru această producție, pe care îi doresc tot mai numeroși și atunci și în continuare, este așteptat Lee Hall, autorul scenariului încununat în primăvara lui 2017 cu Premiul ”Laurence Olivier” pentru ”cea mai bună comedie nouă”. Cred că și domnia sa va trăi aici o bucurie, așa cum am simțit și noi la această premieră națională.

Arhiva Teatrul Excelsior din București

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

Controversa de la Valladolid… a ajuns la Timișoara, cronică de teatru

”Întâlniri la arlechin”, cronică de carte

O cronică a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău, în deschiderea celei de-a 95-a stagiuni, cronică de carte

Regizorul Mc Ranin despre spectacolul ”Mofturile lui nenea Iancu”, interviu

Alexandru Boureanu: ”În ultimul timp, repertoriul Teatrului Național «Marin Sorescu» din Craiova este bazat pe tineri regizori”, interviu

Doru Mareș despre noua ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice ”Bacău Fest-Monodrame”, interviu

Lucian Vărșăndan: ”«Antigona» de Bertolt Brecht, un spectacol, sper, cu viață lungă”, interviu

Bacău Fest-Monodrame – un festival în evoluţie, cronică de festival

Codruța Popov: ”Identitatea, un subiect pe care istoria ne forțează să-l repunem în discuție”, interviu

Mc Ranin: ”Obligația unui om de cultură este de a crea un Babel al înțelegerii”, interviu

FITS 2017, cronici de festival

Ovidiu a fost omagiat în Festivalul Internațional de Teatru ”Miturile cetății”, cronică de festival

Showcase: Tineri regizori, cronică de festival

Doina Lupu despre Gala HOP 2017, interviu

”Eine Kleine Nacht Musik. O metaforă”, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radio3

Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUadrian găzdaru,Alina Petrică,ana bianca popescu,cronica de teatru revista teatrală radio,edinburgh,Electric Light Orchestra,Fecioarele noastre grabnic ajutătoare,Ioana Mărcoiu,Lee Hall,liceu,Lucian Vlădescu,mariana ciolan,Meda Topîrceanu,neil labute,personalități,pop,rock,teatru tineri,teatrul excelsior,west side story,”Sopranele” de Alan Warner
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN Nu vă gândiți la un spectacol relativ recent inspirat de Neil LaBute. Titlul nostru vrea să grăiască despre un demers artistic care, la Teatrul ”Excelsior”, îmbogățește (și rotunjește, într-un fel) un repertoriu destinat adolescenților. După ce de vreo doi ani se joacă aici, cu...