fits-2014

Când a ajuns prima dată la Sibiu, în FITS, Pippo Delbono a fost prezentat de către cineva mult umblat prin Europa festivalieră drept „răsfățatul” Festivalului de la Avignon. Putem spune că el a devenit acum si al festivalului sibian.

pippodelbono

 Pippo Delbono 

Revine iată aici a treia oară într-o ediție în care, dacă se poate spune așa, aproape că am fost copleșiți de dialogurile festivalului cu mari personalități ale vieții artistice și culturale de pretutindeni, în conferințe speciale sau dezbateri, de întâlniri cu remarcabile creații ale lor și, în acest context, unde toată lumea nu mai știe cum să fugă de colo-colo ca să „prindă” cât mai mult, cât mai multe, dar, inevitabil, își bifează pierderi regretabile, Pippo Delbono reușește să adune un auditoriu de excepție. La întâlnirea moderată de George Banu, pe firul întrebărilor bine țintite de acesta, cu efuziunea și limbajul viu, cu ardoarea și simplitatea prin care coboară în miezul lucrurilor, așa cum îl descoperisem în urmă cu vreo câțiva ani când în același spațiu de la Habitus s-a produs lansarea cărții editată la Fundația Culturală „Camil Petrescu”, acest artist iconoclast ne-a făcut din nou să „vedem” trepidanta lui existență artistică și socială din ultimul timp, spectacole, festivaluri, filmele sau opera lui Mascagni și șocul pe care l-a produs în 2012 cu montarea Cavalleria rusticana, prieteniile ori idiosincraziile pe care le naște, tristețile vieții sale, ca pierderea mamei, emoție care a guvernat facerea spectacolului Orhidee, acum invitat în festival. Se împărtășește cu naturalețea cu care respiră, cu acel zâmbet șters care nu îl părăsește, îndulcindu-i chipul, chiar și când se înverșunează. În public, numerosul public, cum spuneam, dar și câțiva dintre actorii lui, pe care îi vom vedea în aceeași seară pe scenă.

pippo delbono orhidee

Orhidee

La sala mare a Sindicatelor, parcă nicicând în FITS cu atâtea reprezentații „bine cotate” ca anul acesta, în mijlocul publicului iubitor de teatru observăm incredibil de mulți „făcători de teatru” dintre participanți, staff-ul atât de ocupat al festivalului a reușit și el să se smulgă de la însărcinările punctuale, noii sosiți în festival se agită să își procure un bilet. Toată lumea ajunge la Pippo Delbono. Sală arhiplină. Începe spectacolul. De fapt, nu începe chiar imediat, Pippo Delbono prelungește „clasicul” anunț cu închiderea telefoanelor într-un moment de savuros amuzament. Va fi în public cu microfonul de la care rostește povestea, în centrul ei, mama care se stinge. Textul curge învăluit de poezie ca un imn adus și vieții și morții, printre metafore și simboluri limpezi, încercând să prindă inefabilul și clipa, unicitatea și irepetabilitatea ei, armonia universului față de o lume plină de probleme, cu glasuri care își reclamă drepturi și artiști care nu mai sunt credibili, unde arta pare a avea nevoie de o altă înțelegere, lasă tranșant să înțelegi parodierea operei și curioasa, agitata rostire a cunoscutelor pasaje din tragedii shakespeariene. Pippo Delbono va urca pe scenă, va cânta sau va dansa având drept „partener” sugestive proiecții video într-un moment ce amintește de nebunia lui Zorba la final. Există o puternică forță a imaginii în acest spectacol care împletește, în straturi paralele sau întretăiate. Epicul neliniștitor din momente de teatru-dans, adevărate tablouri vivante de infern lumesc, un infern cu terifiante, contorsionate chipuri și trupuri parcă venind din pânzele lui Hieronymus Bosch, pe care se altoiește absurdul unei lumi surde la problemele adevărate ale omului, se confruntă cu seninătatea desprinderii de toată urâțenia și răul terestru sugerată prin diafane imagini video pe ecranul care alcătuiește fundalul animat al scenei. Ritmul este sincopat, pendulând între momente de clocot energetic și emoțional, de explozie de simțire, cu altele nu mai puțin puternice clădite pe implozie și liniște. Și deopotrivă, cu momente când scena rămâne complet goală și întunecată, ca și ecranul din fundal, și cele opt sute de suflete prezente acolo se lasă purtate doar de vibrația rostirii lui, a artistului care se mărturisește, hrănit din propria trăire de om, de acolo din mijlocul spectatorilor cuceriți de emoția, puterea, vraja cuvântului… Este un spectacol care impresionează chiar dacă ai amintirea unor ample construcții scenice ale acestui creator care nu se sfiește să meargă după glasul inimii sale și când asta este în contra vântului. Sau mai ales atunci.

orchidee nuova pippo delbono

Imediat după festivalul sibian, luni, 16 iunie 2014, de la ora 15.00, Pippo Delbono este invitat la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde va avea loc o proiecție a filmului său Grido (Italia, 2006), urmată de un dialog cu publicul. A doua zi, pe 17 iunie, la sala „Liviu Ciulei” a Teatrului Bulandra, de la Izvor, Institutul Francez invită de asemenea la spectacolul Amore e carne, cu Pippo Delbono și Alexander Bălănescu. La conferința sa de la FITS, Pippo Delbono a vorbit la superlativ despre bucuria facerii acestui spectacol-concert, unde își arată pasiunea sa pentru vioară și, prin versurile lui Rimbaud, face o plecăciune în fața unor maeștri ca Pasolini, Artaud, Eliot, Whitman.

Mariana Ciolan

Video


logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUbosch,cavalleria rusticana,festivalul de la avigon,fits 2014,fits 2014 cronici,mariana ciolan,omul orchestra,orchidde,orhidee spectacol de pipo delbono,pippo delbono,vraja cuvântului
Când a ajuns prima dată la Sibiu, în FITS, Pippo Delbono a fost prezentat de către cineva mult umblat prin Europa festivalieră drept „răsfățatul” Festivalului de la Avignon. Putem spune că el a devenit acum si al festivalului sibian.  Pippo Delbono  Revine iată aici a treia oară într-o ediție în...