fits-2014

Mai întâi a fost spectacolul Solitaritate, realizat de Gianina Cărbunariu, o coproducție a Teatrului Național „Radu Stanca”, Teatrului Național al Comunității Franceze din Belgia, în colaborare cu Teatrul Odeon din Paris și Festivalul Avignon 2014, la fel de bine primit acum, la Sibiu, ca și anul trecut, când a avut aici premiera, ba, poate, mai bine, pentru că solida și incitanta lui articulare, concepută de această regizoare atât de personală și experimentată în docu-drama, era parcă mai pregnant pusă în valoare prin interpretarea benefic rulată și ritmul reprezentației. În cadrul aceluiași proiect european Cities on stage/Villes en scene/Orașe pe scenă, elaborat în manieră colectivă la inițiativa Teatrului Național din Bruxelles, căruia i s-au alăturat Teatrul Național din Sibiu, Folkteatern din Gotteborg, Teatro Mercadante din Napoli, Teatro Abadia din Madrid și Teatrul Odeon din Paris, am putut vedea un alt chip al său, care cuprinde cinci regizori desemnați să lucreze cu actori din altă/alte țări decât țara lor de origine. Mă refer la prezentarea atelierului coordonat la Sibiu de către Vlad Massaci cu actori din Franța.

fits 2014 imagini-din-spectacolul-solitaritate-de-gianina-carbunariu

Solitaritate, spectacol de Gianina Cărbunariu. Credit foto: AdMAR, Paul Băilă, Adrian Bulboacă

Solitaritate se înscrie în acea serie de șapte spectacole din program menite vitrinei celei mari, secțiunea oficială în Festivalul de la Avignon fiind, după FITS, primul popas, onorant popas, unde va fi reprezentat în această vară. Pentru Avignon, un halo aparte a fost pregătit încă din festivalul sibian, anume numărul patru al originalei reviste „Infinitezimal”, pentru care nu mai puțin originalul ei editor, Sebastian Vlad Popa, și-a luat drept „aliați”, între alții, doi „francezi” din Romania, faimoși acolo și aici, prieteni ai celor două festivaluri, Matei Vișniec și Mirela Patureau.

vlad massaci

Vlad Massaci

Sibiu, o rană deschisă, cum a sunat titlul spectacolului-prezentare al lui Massaci, aparține unei zone de o mai pronunțată formulă de circulație a valorilor spirituale și de dialog intim între artiști, de cultivare a unui substrat menit să rodească și pe termen mai îndelungat. Castingul de la Odeonul parizian i-a prilejuit lui Massaci să constate audiența apreciabilă a programului. Din câteva zeci de doritori de a ajunge la Sibiu și a lucra împreună, el a ales șapte actori francezi care, dincolo de această disponibilitate evidentă, răspundeau exigențelor pe care și le impune întotdeauna acest serios artist. Una dintre condiții era cunoașterea, măcar la nivel satisfăcător, a limbii germane, căci tema aleasă pentru lucrul împreună era legată de sașii Sibiului, tema călătoriei, cu accent pe „plecarea” sașilor după regulile sinistrei grile comuniste. Regizorul a lăsat însă libertate de exprimare și producția și-a apropiat pe durata lucrului, cum s-a putut vedea în reprezentația înfățișată în sala „Virgil Flonda” de la Facultatea de Teatru sibiană, trimiteri la migrație ca fenomen mondial și emblematic pentru timpul prezent, ceea ce a făcut vibrantă această temă pentru interpreții înșiși ca indivizi, Ninon Nuaret, Vladimir Golicheff, Alexis Gilot, Lucie Hannechin, Mohamed al Aljina, Inga Koller, Hugo Malpeyre (între care un etnic german trăitor în Franța sau altul cu origini magrebiene, bunăoară). Nu a lipsit pata de culoare a romilor, o savuroasă scenă în metroul parizian, și probabil e bine că nu a lipsit, dat fiind contactul cu lumea franceză unde „subiectul” a făcut vâlvă în repetate rânduri și rămâne o… chestiune deschisă.

sibiu sasi

Sibiu

Spiritul libertății i-a stimulat în lucrul efectiv de documentare la fața locului, în oraș și în sate din regiune, spre a descoperi urmele acelei plecări masive în anii ’60, ’70, dar aflând deopotrivă tristețea și dramatismul de acum, din cauza depopulării zonei unde au viețuit sașii. Timp de o lună, actorii francezi și regizorul Vlad Masaci au lucrat intensiv, au făcut interviuri, fotografii, cu bătrâni singuri sau cu persoane dispuse să le vegheze cu altruism… sfârșitul de partidă. Au scris, au citit, au discutat laolată, au sondat propriile lor gânduri și amintiri, nu s-au sfiit să greșească și să se corecteze împreună. Pasul către artistic a fost îndrumat cu abilitate de regizor în zona improvizației, cultivând atent înzestrările cu adevărat remarcabile ale actorilor. Sine ira et studio, fără vreo tentă tezistă, s-au născut poveștile și totul a căpătat o structură modulară, un decupaj cinematografic. Desigur, momentele nu au fost egale valoric, dar câteva sunt onorabile reușite sub raport artistic, susținute de umor subiacent, discret, sau de irizări lirice în alte secvențe. Totul, potențat cu măsură de o jucăușă parte video, unde descoperi mâna măiastră a lui Andu Dumitrescu, de „zidul” amintirii cu imagini și obiecte „veghind” spațiul de joc.

Nimeni nu era la prima experiență a unei producții în care cei implicați aparțin unor culturi diferite, dar, așa cum mi-au spus realizatorii ei, începând chiar cu Vlad Massaci, provocarea, chiar fascinația acestui proiect a venit din configurarea lui, din faptul că nu a fost un text preexistent construcției scenice, actorii în plus exprimând satisfacția de a fi aflat destinul sașilor despre care nimeni dintre ei nu auzise până acum, deși numele orașului Sibiu le era cunoscut. Pe actori i-au urmat la Paris regizorul Vlad Massaci și Andu Dumitrescu. Pentru ultima etapă a lucrului comun: adaptarea spectacolului făcut în sala de dimensiunile unei clase, unde eram doar vreo patruzeci de spectatori, la spațiul imens al studioului de la Odeon, unde încap patru sute de persoane. Pe 17 iunie, la două zile după încheierea FITS, este programată în capitala Franței o reprezentație unică, însemnând finalul acestui proiect.

Mariana Ciolan

Video Solitaritate de Gianina Cărbunariu

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

costintuchilaCRONICA DE TEATRUdocu-drama,fits 2014 cronici de teatru,gianina cărbunariu,mariana ciolan,odeon paris,plecare saşilor din românia,sasii in sibiu,sibiu o rană deschisă cronică,tema călătoriei în teatru,traditii saşi,vlad massaci
Mai întâi a fost spectacolul Solitaritate, realizat de Gianina Cărbunariu, o coproducție a Teatrului Național „Radu Stanca”, Teatrului Național al Comunității Franceze din Belgia, în colaborare cu Teatrul Odeon din Paris și Festivalul Avignon 2014, la fel de bine primit acum, la Sibiu, ca și anul trecut, când a...