Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

cronica de festival fits 2016

La dimensiunile și ambițiile sale de altitudine, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a inclus de-a lungul numeroaselor ediții, grație viziunii complexe a directorului său fondator, dl. Constantin Chiriac, adevărate „dosare” centrate pe o anume cultură, numite uneori chiar așa – sezonul rus, sezonul polonez ș.a.m.d., care cuprindeau, grupate, spectacole și alte manifestări circumscrise artei teatrale dezvoltate în plan teoretic ori educativ, ca să nu mai vorbim de relația cu totul specială pe care o are festivalul cu Japonia, țară pe care, prin unele demersuri, a apropiat-o mai bine de bătrânul nostru continent, cum a fost în primul rând acea premieră europeană din 2008, anume, grandiosul spectacol kabuki O oglindă a Osakăi, cu fabulosul Nakamura Kanzaburo XVIII. Dar și dincolo de asemenea programe concentrate, în mod indubitabil, festivalul sibian a fost nu o dată și rămâne acea vitrină excepțională prin care artiști foarte valoroși ai momentului căpătă vizibilitate pentru publicul românesc. Este și cazul renumiților regizori lituanieni care, fiecare pentru generația sa, au marcat într-un fel novator teatrul lumii de astăzi: Eimuntas Nekrosius și Oskaras Korshunovas. Și iată-i, anul acesta, împreună în programul sibian cu o privire atentă la… spectacolul lumii de astăzi.

Eimuntas Nekrosius și compania sa teatrală, Meno Fortas, se află la a treia întâlnire cu festivalul sibian, în cursul căruia, anul trecut, artistului i s-a gravat o stea pe Aleea celebrităților, acel loc de permanentă cinstire și profund respect inspirat după hollywoodianul Walk of Fame, loc de atracție culturală pentru turiștii acestui singur oraș din România cotat cu trei stele în faimosul ghid Michelin. Dacă în festivalul pe care Craiova îl închină lui Shakespeare putusem să urmărim o copleșitoare producție cu Macbeth a acestui director de scenă format în spiritul rigorii de tip clasic și al libertății de creație, aici, la Sibiu, am avut prilejul să descoperim o altă latură a creativității sale, îndreptată către mari capodopere ale literaturii non-dramatice și materializată în incitante adaptări. A fost mai întâi Divina Comedia, iar anul trecut Cartea lui Iov.

Un artist al foamei

Un artist al foamei

De data aceasta, prin FITS am putut cunoaște cea mai recentă creație a acestui patriarh de-acum al teatrului lituanian, anume spectacolul intitulat Un artist al foamei. Ispirat de nuvela cu tentă autobiografică scrisă în 1922 de Franz Kafka și apărută după moartea scriitorului, spectacolul este o reflecție de la nivelul maturității și al propriei experiențe a acestui director de scenă despre condiția artistului și a artei în general, despre artistul care, încrezător în arta sa, nu poate să facă altceva decât lucrul în care crede. Acest text despre artistul care își luase obiceiul să nu mai mănânce și s-a închis în propria carapace unde se stinge treptat, a fost ales de regizor nu fără lipsă de rezonanță cu un context îngrijorător prin practici pe care le observi astăzi că limitează libertatea artei și unde artistul uneori este fără reticențe lăsat să dispară. Este un spectacol la care a impresionat construcția de filigran a detaliului și impactul ideatic al ansamblului, rafinamentul aluziilor cu nuanță ironică sau dramatică, trimiterile subtile, delicate la un teritoriu al absurdului, prin decor, desenul scenic al mișcării și jocului interpreților. O mențiune cu totul aparte, pentru protagonistă, Viktorija Kuodyte, o actriță cu o mobilitate, o expresivitate, o concentrare și o putere de a transmite energia sa pe scenă și în public, excepționale.

Pentru iubitorii teatrului de la noi, imaginea personalității artistice a lui Oskaras Koshunovas rezultă de asemenea îmbogățită prin această ediție de festival sibian. La Timișoara, la București, la Târgoviște sau la Craiova, locuri unde au fost invitate până acum producțiile acestui laureat în 2001 cu Premiul de nivel european „Noi Realități Teatrale”, cele mai multe realizate cu propria sa companie din Vilnius (OKT), a fost vizat „repertoriul său clasic”, așa încât am putut urmări și aplauda shakespearienele Visul unei nopți de vară, un veritabil șoc asupra spectatorilor în anul 1999, Romeo și Julieta, Miranda (adaptarea după Furtuna cu o curajoasă trimitere la viața din anii comunismului), discursul introspectiv și reflexiv din Hamlet-ul care se deschidea cu chipul interpreților întrebând în oglindă „Cine ești tu ?”, sau spectacolul cu capodopera cehoviană Pescărușul. Și iată că acum am avut posibilitatea de a afla un Korshunovas aplecat asupra problemelor de stringentă actualitate printr-o piesă a acestui timp pe care îl trăim: Martiri de Marius von Mayenburg. Un autor pe care – aflam de la regizor într-o foarte vie și densă conferință de presă moderată de Octavian Saiu – l-a descoperit în timpul unui festival internațional de teatru în Franța și care a devenit unul dintre autorii de suflet ai domniei sale, un titlu precum Chip de foc fiind de mult un succes important al OKT.

Martiri

Martiri

Spectacolul prezentat acum, Martiri, realizat cu Teatrul Național Dramatic din Lituania, este întrucâtva diferit de ceea ce știam despre teatrul său, preponderent metaforic și simbolic, el conține de asemenea elemente de acea factură, dar este construit într-o organică întrepărtundere a acelora cu o arie de luxuriant realism, desfășurându-se într-o concentrare de ritm, într-un crescendo ce se instalează urmând „tăietura” cinematografică a textului format din douăzeci și șapte de scene. Personajul central este Benjamin, un licean crescut doar de mama sa. El descoperă Biblia și, convins fiind că aici, în interpretarea pe care i-o dă, se află toate răspunsurile pentru întrebările lui de adolescent, începe să își croiască viața după acestea. Și să le impună și celorlalți cum să trăiască. Faptul îi bulversează complet relațiile cu mama, cu profesorii, cu colegii și în urma „războiului” deschis pe toate fronturile, victimele – martirii –se vor afla și de o parte și de alta a unei dureroase „baricade”. Textul scris în 2012 întoarce pe toate fețele raportul religiei cu individul și cu societatea, și dincolo de tribulațiile adolescentine și cazul „particular” din școala pe care o frecventează Benjamin, regizorul descifrează criza unei lumi în care astăzi „religia este o armă”, a unei Europe scindate tot mai dramatic „între partizanii liberalismului și cei ai fundamentalismului”.

LOGO RT CU CHENARCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

FITS 2016. Flash 1: O alegere dătătoare de bucurie pentru spectator, cronică de festival

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronică de festival

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALEimuntas Nekrošius,ftis 2016,mariana ciolan,Martiri de Marius von Mayenburg,Nakamura Kanzaburo XVIII,Oskaras Koshunovas,teatru lituanian
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN La dimensiunile și ambițiile sale de altitudine, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a inclus de-a lungul numeroaselor ediții, grație viziunii complexe a directorului său fondator, dl. Constantin Chiriac, adevărate „dosare” centrate pe o anume cultură, numite uneori chiar așa – sezonul rus,...