Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

cronica de festival fits 2016

Cine a ales din fabulosul univers al festivalului sibian să vadă mai ales (sau exclusiv) producțiile teatrale, mai ales cele din sălile de spectacole, a putut avea parte de un banchet artistic. A putut descoperi mai întâi o veritabilă vitrină pentru performanțele teatrului european, unde la loc privilegiat trebuie să remarcăm acea triadă a producțiilor-far ale Teatrului Național „Radu Stanca”, spectacolele create de Silviu Purcărete, începând cu Faust, care continuă să adune spectatori de pe toate continentele, în festival, dar și după terminarea lui (reconfirmă acest lucru chiar programul lunii iulie a.c.), continuând cu Lulu și îmbucurătoarea reluare a Metamorfozelor, toate prezentate aproape la foc continuu, în acel loc de largă respirație care este acum Fabrica de cultură. Nu trebuie să omitem creațiile sibiene viguroase ale mai tinerilor directori de scenă, Gianina Cărbunariu și Bogdan Georgescu, acesta din urmă laureatul Premiului „Iulian Vișa”, la Gala celebrităților.

spectacole FITS 2016

Mai semnalam deja în grupajele dedicate FITS 2016 marcantele prezențe poloneză și lituaniană, spectacolul eveniment de teatru Noh adus din Japonia, la care se cuvine să adăugăm producțiile de mare rafinament stilistic și ideatic semnate de Eugenio Barba: Memorie devastatoare și Sensul vieții, insolita și tulburătoarea producție de teatru de clovni, în coregrafia lui Daniele Finzi Pasca, intitulată Imaculata lume a circului ori replica excepțională a scenei românești, prin mai multe spectacole din țară, între care în admirația publicului s-a afirmat în mod deosebit spectacolul cu Marmură (Teatrul „Bulandra”, regia Yuri Kordonski), care a impresionat prin dialogul scenic dens între maestrul Victor Rebengiuc și Marian Râlea. Nu au fost trecute cu vederea spectacole provocatoare precum A douăsprezecea noapte, în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, la Teatrul Metropolis, Moroi, realizat de Alexandru Dabija pe scena sibiană, sau producția în premieră de la secția germană a acestui teatru cu Variațiunile Goldberg, în regia lui Charles Muller. Printre opiniile exprimate la superlativ am remarcat că unii participanți la festival au avut bucuria să descopere unele mici sau mai mari bijuterii artistice. Așa ni s-a vorbit despre spectacolul columbian Antigona, durerea mea, despre un uluitor spectacol cu Rața sălbatică de Ibsen înscenat cu marionete de compania japoneză Edo Marionette Theatre Youkiza sau despre instalația scoțiană intitulată Aerul tare al muntelui. Și tot așa am savurat și eu tăietura de filigran a poveștilor întrețesute în spectacolul de dans contemporan Îmbrățișați, prezentat de Compania Inbal Pinto&Avshalom Pollak din Israel, cu îmbinarea lui seducătoare între amănuntul ce ținea de registrul unei observații neiertătoare și nuanțele de umor și detașare, cu precizia aproape nepământeană a interpreților. Poate că aș fi avut motive de satisfacție dacă aș fi reușit să văd Avarul, coproducție Ludovic Lagarde – La comédie de Reims. Am trăit-o însă din plin la spectacolele câtorva dintre creatorii sosiți în festival cu o adevărată aură profesională: Ostermeier, Marthaler, Perceval, Hermanis.

Thomas Ostermeier și George Banu la confreinta de presă

Thomas Ostermeier și George Banu la conferința de presă

După Nora de Ibsen, spectacol invitat în FNT, pe scena din România, traseul regizorului german Thomas Ostermeier, din 1999 director artistic la Schaubühne Berlin, deținătorul multor premii începând cu prestigiosul Premiu Europa pentru Noile Realități Teatrale obținut în 2000, până la Leul de Aur pentru întreaga carieră primit în urmă cu un an la Veneția, răsfățatul marilor teatre din Europa – de la Moscova la Paris, devine tot mai edificator pentru puternica sa personalitate artistică relevată în câteva dintre multiplele fațete în producții care, la Festivalul „Shakespeare” de la Craiova sau la „Interferențe”, la Cluj-Napoca, au încântat și au lăsat puternică amintire: Hamlet, Richard al III-lea, Dușmanul poporului.

casatoria mariei braun_adi bulboaca

Căsătoria Mariei Braun. Foto: © Adi Bulboacă

Titlul adus în atenția publicului de la FITS este Căsătoria Mariei Braun, un spectacol al companiei sale despre al cărui sâmbure autobiografic ne-a vorbit regizorul la o fascinantă întâlnire cu publicul, spectacol creat pe baza celebrului scenariu de film scris de Fassbinder. Filmul a fost, de altfel, proiectat în acest festival, ceea ce a deschis posibilitatea altei perspective asupra acestui spectacol sau asupra conjuncției de o mare diversitate astăzi între arta scenică și arta filmului. Raportarea acestui spectacol la filmul pe care regizorul declară că nu l-a văzut înainte de a-și contura propria sa viziune scenică, raportarea lui la film în general, ca produs cultural-rege al secolului, ține, mai mult decât de ceea ce s-ar putea numi un decupaj cinematografic, de o dimensiune seducătoare prin acea încercare de a povesti „cu aceeași viteză ca în film pentru un public contemporan exersat la simultaneitatea comunicării pe mai multe canale”. Pe unii spectatori această producție i-a făcut să-și exclame regretul pentru clocotul trăirii actorilor noștri. Într-adevăr, spectacolul este marcat de o luciditate rece care, provocată de refuzul total al regizorului față de „teatrul de declamație”, dincolo de povestea despre „visul german și spulberarea lui”, vizează un prezent marcat de violente crize, o luciditate izvorâtă dintr-un puternic simțământ pe care Ostermeier nu și l-a reprimat nici pe podimul Galei celebrităților.

Farmecul adânc al Rusiei Foto Maria Ștefănescu

Farmecul adânc al Rusiei. Foto: © Maria Ștefănescu 

Trăirea fierbinte, frenetică avea să însuflețească spiritele la spectacolul Farmecul adânc al Rusiei, adus în festival de Teatrul Națiunilor din Moscova. Până într-atât încât numai mie mi-au mărturisit două persoane, oameni de teatru, că și-au pierdut somnul, neputându-se desprinde multă vreme după terminarea spectacolului de universul lui fabulos, de adevărul lui copleșitor, de jocul desăvârșit, cu precizie și profunzime, cu măiestrie executat de minunați actori pe o largă gamă de tipologii omenești. Inspirat de proza lui Vasili Șukșin, spectacolul în viziunea letonului Alvis Hermanis, deținătorul unei cărți de vizită prestigioase, regizor pe care publicul român l-a descoperit cu mulți ani în urmă tot în FNT, este o suită de opt scene din „viața la țară”, opt momente dezvoltate într-o glisare uluitoare de registre, de la umorul direct și simplu de tip gag la rafinamentul ironiei și autoironiei față de aceste personaje întrupate de actori care joacă deopotrivă de firesc tineri și bătrâni și la tristețea metafizică a saltimbancului, la tragismul generat de vidul, deșertăciunea iremediabilă a existenței. Dincolo de bucuria iscată de pitoreștile aspecte de viață cotidiană care descriu satul sovietic al anilor ’70, miza și provocarea acestui spectacol sunt date de acea transgresare a unei realități imediate spre a ilumina resorturile ei intime, descoperind fațete ale condiției umane în general. În fruntea distribuției, l-am putut cunoaște pe viu pe marele actor știut până acum doar din film, Evgheni Mironov, cel care a înființat și conduce acest teatru moscovit cu deschidere generoasă către tinerii creatori ruși și străini și succese strălucitoare pe mai multe meridiane.

Iubire

Iubire. Trilogia familiei mele. Foto: © Maria Ștefănescu

Producția Thalia Theater GMBH cu Iubire. Trilogia familiei mele, în concepția lui Luk Perceval, care montează la Anvers, Stuttgart, Berlin, Hanovra sau München, la Amsterdam ori la St. Petersburg, poartă în sine filoane ale creativității acestui regizor pe care am putut să le descoperim deja în tulburătoarele sale spectacole văzute la Craiova și la București. Există aici o propensiune pentru desfășurările de amploare în spațiu (ca în Front), pe de o parte, iar pe de altă parte pentru penetrarea aceea sfredelitoare în abisul psihologiilor (ca în Macbeth). Ca parte a unei trilogii inspirate din ciclul romanesc de mari proporții Les Rougon-Macquart, opera capitală a scriitorul Émile Zola, spectacolul se înscrie într-o arie de preocupări ale acestui regizor care vizează adaptările de sinteză ale unor capodopere ale literaturii universale, dintre care cea mai cunoscută și cea mai de succes este Războiul rozelor. Trilogia Shakespeare. Stimulat de libertatea pe care și-o ia de a alege din materia epică esența care l-a interesat într-un anume moment de creație, reconstruind în paralel lumea celor două aripi ale familiei din proza scriitorului francez, cea răsfățată de soartă și cea decăzută în mizerie, Luk Perceval își demonstrează încă o dată la modul superb crezul său prin acest spectacol realizat de actori excepționali prin rostire, mimică, corporalitate metaforică, anume că „în teatru omul este mai important decât orice, decât decorul, luminile…”, crez afirmat și cu prilejul unei ample conferințe la Sibiu. Susținută de fapt, ca și în cazul conferințelor similare ale lui Thomas Ostermeier și Evgheni Mironov, în dialog cu criticul de teatru George Banu.

Dincolo de alăturarea unor creații edificatoare în sine pentru harta teatrală a prezentului, FITS favorizează totodată ocazia unor acumulări, chiar a unor sinteze prin programe distinct gândite și pregătite, cum a fost consistența conferințelor speciale de anul acesta, care pot lumina și ele aspecte de amănunt sau de adâncă substanță pentru teatrul contemporan, pentru tendințele lui și valorile care îl alcătuiesc.

Patul matrimoniaI Foto Mihaela Marin

Patul matrimonial. Foto: © Mihaela Marin

Dacă cei trei regizori amintiți mai sus erau deja cunoscuți nemijlocit prin producții anterioare de către mulți dintre spectatorii FITS 2016, un viu și legitim plus de interes generat de un prim contact cu opera era legat de numele lui Christophe Marthaler, format la școala pariziană a lui Jacques Lecoq, regizor de teatru și de operă, din 2010 artist asociat al Festivalului de la Avignon, deținătorul a numeroase premii între care Leul de aur obținut anul trecut la Bienala de la Veneția pentru întreaga carieră. Sub semnătura sa am văzut o producție prezentată de Théâtre de Vidy, Lausanne cu King size (Patul matrimonial). Un spectacol care a surprins oarecum publicul la început, prin formula stilistică, un soi de teatru muzical, amalgamând genuri foarte diferite într-o paradigmă aproape imposibilă, combinat cu un foarte expresiv teatru gestual și de mișcare, formulă generatoare în mod asumat de „dizarmonii” (într-un fel amintindu-mi de un spectacol făcut de Tocilescu cu aproape două decenii în urmă, numit Bizarmonia). În cele din urmă, cele petrecute pe scenă au declanșat râsete frenetice, dar, dincolo de un strat de umor copios, de ciudatele, absurdele întâmplări care au loc aievea sau aparent în camera de hotel dominată de patul matrimonial, în succesiune și în suprapunere temporală, în intersectarea planurilor realității și ale oniricului sau ale amintirii, am putut descoperi un spectacol cu o fină țesătură care vorbește despre singurătate și alienare, despre erodarea nemiloasă a timpului care marchează fizicul și spiritul deopotrivă.

FITS la final -stafful-maria stefanescu

Stafful FITS 2016 la final. Foto: © Maria Ștefănescu

Cea de-a XXIII-a ediție FITS a fost numită de către directorul-fondator al festivalului, actorul și profesorul Constantin Chiriac, o ediție de colecție. Termenul acoperă în mod grăitor o realitate excepțională, cred că nu greșim dacă spunem „realitate unicat”, căci, dacă ne gândim doar la spectacolele circumscrise artei dramatice, observăm că FITS 2016 a adunat între coperțile celor zece zile de program producții semnate de unii dintre cei mai apreciați, cei mai viguroși directori de scenă ai acestui moment teatral, în Europa și în întreaga lume. Și nu puțini! Ceea ce dă festivalului valoare de… monument, ca să parafrazăm foarte liber un critic de mult rămas pagină de istorie literară. Nu știu însă cu ce termen s-ar putea defini mai bine experiența celor care au avut posibilitatea de a urmări parțial – altfel era imposibil, iar organizatorii nu și-au pus niciodată în față un asemenea țel „globalist”, organizatorii acestui festival care este în primul rând al comunității ce îl produce – de a urmări, zic, în succesiune uluitoare, de la o zi la alta, sau chiar pe parcursul unei singure zile, aceste capodopere, cadoul excepțional pe care Sibiul l-a făcut anul acesta. Deloc surprinzător, căci festivalul s-a impus demult drept un promotor al excelenței în artele spectacolului, în general, dar parcă mai generos decât în alte dăți. Oricum, el rămâne o zestre care va dăinui și va rodi poate, căci, zicând experiență, mă gândesc mai ales la oamenii de teatru: actori, regizori, scenografi, profesori, studenți ș.a., invitați sau veniți pe cont propriu la FITS din toată lumea, ca actanți sau doar ca beneficiarii acestui produs cultural fabulos, dar și la publicul cu adevărat iubitor de teatru ajuns la Sibiu special pentru festival. Nu mai puțin îmbucurătoare și generatoare de o mai bună înțelegere a creatorilor contemporani a fost această experiență pentru spectatorii avizați, cum se spune, criticii, comentatorii fenomenului teatral, reprezentând și aceștia o foarte bogată arie a mapamondului.

Vezi și: FITS 2016. Flash 1: O alegere dătătoare de bucurie pentru spectator, cronică de festival

FITS 2016. Flash 2: Lituanienii intră în… scenă, cronică de festival

FITS 2016. Flash 3: Shakespeare trăiește frumos la Sibiu, cronică de festival

FITS 2016. Flash 4: Accente, cronică de festival

FITS 2016. Flash 5: Locul unor experiențe unice, cronică de festival

LOGO RT CU CHENAR

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronică de festival

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALBizarmonia,Christophe Marthaler,cronica de festival rtr,Duşmanul poporului,Evgheni Mironov,farmecul adanc al rusiei,fits 6,hamlet,Lausanne cu King size,Les Rougon-Macquart,mariana ciolan,richard al III-lea,spectacole fits 2016 cronica,Thalia Theater GMBH Iubire. Trilogia familiei mele,thomas ostermeier,vasili suksin
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN Cine a ales din fabulosul univers al festivalului sibian să vadă mai ales (sau exclusiv) producțiile teatrale, mai ales cele din sălile de spectacole, a putut avea parte de un banchet artistic. A putut descoperi mai întâi o veritabilă vitrină pentru performanțele teatrului european,...