Cronică de festival de MARIANA CIOLAN

fits-2017-1

Un Macbeth care se întrupează pe coordonatele de comportament și de mentalitate asiatică? De ce nu? Iată una dintre interesantele propuneri ale FITS 2017 pe care am îmbrățișat-o cu interes. Lumea Orientului îndepărtat, cu toată istoria apropierii în seculară circulație biunivocă, prin momente mai celebre sau mai obscure, rămâne încă o fascinație pentru europeanul zilelor noastre. Unui asemenea impuls i-am dat curs alegând de pe foarte bogata și valoroasa agendă a zilei de miercuri, chiar în mijlocul megafestivalului, spectacolul ”Macbeth: Paint it, Black!” Iar două zile mai târziu, reprezentația ce poartă titlul original shakespearian, ”Macbeth”, dar este deopotrivă o variantă asiatică a celebrei ”piese blestemate”. Ambele spectacole dau cum nu poate mai bine seama de circulația motivelor literare, de dialogul culturilor ca un arc peste timp și de oportunitatea pe care o oferă structura festivalieră sibiană de a putea vedea rezonând producții diferite pe baza aceleiași surse dramaturgice.

Doar-cu-negru-picteaza-Macbeth foto-Paul-Baila

Primul spectacol este o coproducție taiwanewzo-niponă, mai precis este versiunea chineză a unui spectacol care s-a bucurat de faimă în Japonia, creație a regizorului Showv Ruzanji. El este fondatorul unei companii care are și țelul de a înlesni legătura între alte mici companii teatrale, nu doar din țara sa, ci și din străinătate, unul dintre rezultatele concrete fiind această producție invitată acum la Sibiu. Este realizată cu ”Our Theatre” din Chiayi, oraș din sudul Taiwanului, care experimentează un teatru popular, dezvoltă practici de educație teatrală în rândul tinerilor și încurajează talentele naționale. Este prima trupă de teatru contemporan din acel oraș, înființată de Jhao-Cian Wang, care prin cele douăsprezece producții scoase la rampă în cei zece ani de existență a dovedit că obiectivele propuse sunt realiste și viabile. Anume, există preocuparea majoră ca proiectele lor teatrale să aibă o legătură evidentă cu viața de zi cu zi a celor care asistă la reprezentații în săli de spectacol, în apartamente părăsite sau în foste baze militare, fapt pentru care scenariile sunt riguros selecționate și adaptate la viața și la problematica localnicilor. Este și cazul acestui ”Macbeth” pe care l-am văzut în sala de sport a Liceului ”Octavian Goga”. Acolo, printre gradenele înțesate de spectatori, mai întâi apar câțiva actori răsfirați printre noi, cu veșminte care nu se deosebesc mult de ale spectatorilor, și dintre ei, o interpretă rostește un arzător monolog antirăzboinic, în fapt versuri ivite de sub pana poetului Yen Hung-ya, secvență ce se va repeta în cursul reprezentației, rezonând la final, cumva în oglindă, cu un fel de imn închinat speranței legate de viitorul omenirii, de înlăturarea luptei sângeroase a oamenilor pentru putere. Dintru început este așternut astfel un covor de înțelegere mai lesnicioasă a stufoasei intrigi alimentate de sufletul îmbolnăvit al personajelor care le pun la cale, inspirate din autentice întâmplări rămase în istoria secolului al XVI-lea a Scoției, accentele lirice trezesc un ecou imediat în amintiri cu mult mai recente, și nu doar a acestor insulari trăitori în acest atât de agitat început de mileniu trei, iar istoria lui Macbeth capătă un nou sens.

Doar cu negru pictează Macbeth Fotografii de Paul Băilă

”Doar cu negru pictează Macbeth”. Fotografii de Paul Băilă

Scena oferă priveliștea unui decor unic pe toată durata spectacolului, ca o arenă unde se dezvoltă vârtejul întâmplărilor și trăirilor intense, nuanțată printr-un ecleraj simplu dar foarte sugestiv, cadru de joc animat continuu printr-o evoluție în mare forță fizică a actorilor, care rostesc replicile cu voce foarte pregnantă și dezvoltă o fizicalitate explozivă în scene descinzând parcă din filmele chineze de război modern sau înfățișând, stilizate, scene de luptă străveche în această cultură. În contrast cu luxurianta prezență a grupului de vrăjitoare, aici opt la număr, care prezic nefastul destin înveșmântate cu vaporoase rochii de transparența rozacee a petalelor de trandafir, ”derularea” întâmplărilor care declanșează conflictul interior al personajului titular, anume discuția lui cu Banco, sosirea acasă, făptuirea crimei, pare schematică. Din acest moment însă, totul prinde o consistență cărnoasă, spectacolul capătă o cadență trepidantă și fiecare personaj al piesei este atent focusat în dinamica lui integrată ansamblului. Se desenează o imagine de grup traversată de o tensiune continuă și întretăiată ritmic de momente paroxistice. Potențate, cum spuneam, de o rostire în forță, de cântul laolaltă al interpreților, de muzica executată live de un chitarist, de fapt un instrumentist complex, la vedere (ca în teatrul asiatic tradițional). Și se detașează cu limpezime figura fiecărui personaj, grație unei interpretări în vervă, unei energii deosebite pe care o declanșează în scenă fiecare dintre cei douăzeci și trei de tineri actori capabili să se constituie în purtătorii unui mesaj limpede și puternic. Și asta se remarcă de la interpreții celor două partituri de prim-plan, cel al lui Macbeth și cea a lui Lady Macbeth, până la ultimii ”soldați” care reușesc să recreeze cu mare încărcătură emoțională atmosfera războiului și a bătăliilor ”de culise”. Este un spectacol care respiră prospețime și o simplitate naturală și sănătoasă care reușește să pună detașat în lumină povestea întunecatelor personaje, obscurele lor acțiuni mârșave, magia neagră și sufletul lor întinat…

Macbeth Foto Mihaela Marin

Dacă taiwanezii au fost în Sibiu la primul lor turneu european, ”Macbeth”, producție a Tang Shu-wing Studio din Hong Kong, a ajuns aici aureolată de succesul obținut chiar pe pământ britanic, unde directorul de scenă și al companiei care îi poartă numele s-a făcut apreciat încă de la o altă înscenare shakespeariană, din 2013 cu ”Titus Andronicus”, fiind numit de presa engleză de specialitate un ”vrăjitor al minimalismului”. Spectacolul este construit în jurul unui motiv original și constant urmărit. Un cuplu contemporan intră în lumea lui Macbeth. Cruntele și nemiloasele întâmplări din jurul acestui personaj shakespearian sunt însă descoperite într-un trecut foarte îndepărtat al Chinei. Aspectual, redat prin interpreții care poartă bogata vestimentație tradițională. Iar visul lor va lua sfârșit ca o meditație asupra locului lor în lume și asupra propriului destin. Într-un alt plan de concepție al spectacolului, această glisare în timp îi permite directorului de scenă să provoace și o alunecare în istoria devenirii artei teatrale. Astfel că vedem personajele tragediei descinzând din poveștile Asiei, cu gestica teatrului tradițional, cu simbolistica precisă a mișcărilor ori a mânuirii obiectelor de recuzită, ca elemente ale unei convenții teatrale care, în mai mare măsură pentru privitorul european decât poate pentru un chinez de azi, poate rămâne cumva ca o nebuloasă, dar care trezește un indubitabil cortegiu de emoții și gânduri, într-un spectacol care explorează zone obscure de conștiință și sensibilitate. Mai ales că acest cod stilistic moștenit din vechime este într-un balans echilibrat cu unele tehnici moderne, împrumutate sau adaptate din teatrul european. Spectacolul este construit secvențial, fiecare scenă este prezentată în fața aceleiași imuabile pânze pictate care discret, în câteva momente servește drept ”ecran” pentru sugestive jocuri de umbre, trimițând la o pendulare între planul real și cel mental, între lumea concretă și tărâmul celor chemați dincolo. Personajele ies și intră în joc într-un mod care poate duce cu gândul la practici ritualice, cu episoade urmărite au ralenti, ritmate doar de sunete sacadate, surde, înfricoșătoare sau de o muzică insinuantă, ca un fluid tânguitor, foarte rar contrapunctate de fragmente dinamice, în mare forță. Scenele sunt adevărate ”studii” miniaturale, fiecare cu încărcătura lui de conotații semnificative, convergente într-un discurs complex sub raport teatral și cultural. Ca o adevărată lovitură cu puternic efect este o altă glisare pe care o propune regia pe scala masculinitate/feminitate, virilitate/fragilitate, când după înfăptuirea uciderii regelui Duncan, cortegiul macabru al crimelor și uneltirilor este preluat de un Macbeth pe care îl vedem interpretat acum de actrița care a fost Lady Macbeth în prima parte a spectacolului, acest din urmă personaj fiind întrupat de astă dată de actorul distribuit la început în rolul lui Macbeth.

”Macbeth” Fotografii de Miihaela Marin

”Macbeth”. Fotografii de Mihaela Marin

Pe alt diapazon de trăire a timpului, de percepție și suportabilitate a lui, de adaptare la acel fundal sonor obsedant, cu o lipsă a disponibilității de a savura rafinamentul întrepătrunderilor culturale și cele ținând de stilistica scenei, acea gramatică amalgamând seducător sugestiile unei simțiri moderne cu elemente de teatru asiatic tradițional, unii spectatori s-au grăbit să părăsească sala, din păcate chiar pe timpul primei părți a spectacolului. Cei rămași alături de artiștii din Hong Kong ne-am bucurat de cele două ceasuri și jumătate de un alt fel de a pune sub lupă străfundul sufletului personajelor, resorturile sângeroaselor și devastatoarelor lor întâmplări, într-un discurs elaborat, bine șlefuit, animat de o emoție aparte, capabil să trezească atât reflecții legate de tehnicile discursului, de incitante propuneri interpretative, de evoluția și înfățișările atât de variate pe care le pot îmbrățișa artele spectacolului, cât și gânduri despre fluxul timpului care ne pune mereu înainte ”în veci aceleași doruri mascate cu alte haine”. Iar dintre cei din urmă, nu puțin au fost aceia care au dat curs altei generoase invitații a FITS 2017 și au mers la conferința specială pe care dl. Tangh Shu-wing a susținut-o, a doua zi după spectacol, în dialog cu harnicul și profundul critic de teatru Octavian Saiu. Au aflat astfel lucruri interesante despre activitățile în miezul cărora se află actorul și regizorul Tang Shu-wing, școlit în domeniul teatrului la Sorbona, decanul Hong Kong Academie for Performing Arts, om de teatru apreciat în mediul Teatrului Globe ori la Festivalul de la Edinburgh, multipremiat pentru regie și etichetat drept unul dintre cei mai buni directori de teatru în țara sa.

Vezi și: FITS 2017 Flash 1: Constantin Chiriac a lansat la București Festivalul sub semnul iubirii, cronică de festival de Mariana Ciolan

FITS 2017 Flash 2: Confluențe culturale, spirituale, artistice, cronică de festival de Mariana Ciolan

Arhiva Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu

Arhiva Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de Teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

Controversa de la Valladolid… a ajuns la Timișoara, cronică de teatru

”Întâlniri la arlechin”, cronică de carte

O cronică a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău, în deschiderea celei de-a 95-a stagiuni, cronică de carte

Regizorul Mc Ranin despre spectacolul ”Mofturile lui nenea Iancu”, interviu

Alexandru Boureanu: ”În ultimul timp, repertoriul Teatrului Național «Marin Sorescu» din Craiova este bazat pe tineri regizori”, interviu

Doru Mareș despre noua ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice ”Bacău Fest-Monodrame”, interviu

Lucian Vărșăndan: ”«Antigona» de Bertolt Brecht, un spectacol, sper, cu viață lungă”, interviu

Bacău Fest-Monodrame – un festival în evoluţie, cronică de festival

Codruța Popov: ”Identitatea, un subiect pe care istoria ne forțează să-l repunem în discuție”, interviu

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: Arhiva rubricii Cronică de festival

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALau ralenti,cortegiu macabru,Doar cu negru pictează Macbeth,duncan,festivalul de la edinburgh,festivalul international de teatru sibiu 2017,FITS 2017,focus,Hong Kong,Hong Kong Academie for Performing Arts,Jhao-Cian Wang,lady macbeth,macbeth,Macbeth: Paint it Black!,Showv Ruzanji,Taiwan,Tang Shu-wing,Tang Shu-wing Studio din Hong Kong,Teatrul Globe,”Our Theatre” din Chiayi
Cronică de festival de MARIANA CIOLAN Un Macbeth care se întrupează pe coordonatele de comportament și de mentalitate asiatică? De ce nu? Iată una dintre interesantele propuneri ale FITS 2017 pe care am îmbrățișat-o cu interes. Lumea Orientului îndepărtat, cu toată istoria apropierii în seculară circulație biunivocă, prin momente mai...