de RĂZVANA NIȚĂ

aniversare florian pittis articol de razvana nita

În legătură cu puţini oameni am trăit acest sentiment. Florian Pittiş nu trebuia să moară niciodată. Nu în sensul că l-aş fi vrut nemuritor, ci pur şi simplu pentru că urmărindu-l aveam certitudinea că e inepuizabil, că ceea ce are el de spus, de făcut, nu se poate consuma pe parcursul unei vieţi obişnuite. Dar şi pentru că a fost – şi este şi astăzi – mai tânăr, mai proaspăt şi mai viu decât noi toţi. De altfel, cel care s-a făcut cunoscut şi pentru felul inedit în care recita versurile poetului Mircea Dinescu („Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul/ca să pricep căderea din somn spre echilibru,/dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul/nu m-aş încape în pielea mea de tigru”) a fost marcat de simbolul tinereţii, dacă ar fi să ne gândim numai la spectacolul său de succes, cu care totul a început, Poezia muzicii tinere sau la cât a însemnat pentru el Radio România Tineret, postul care azi îi poartă numele (Radio 3Net „Florian Pittiș).

florian pittis portret de razvana nita

Florian Pittiș

Mărturisea că lucrul de care se teme cel mai mult este că nu va reuşi să-şi împlinească menirea pentru care a fost trimis pe pământ. Considera că toţi facem umbră pământului cu un scop. „Eu am şansa dementă, care mă deosebeşte de mulţi contemporani ai mei de pe planetă, de a duce în fiecare seară altă existenţă. Sunt rege şi portărel, sunt tânărul care nu a făcut nimic, sunt proaspătul absolvent de liceu, iar alteori sunt numai spirit, Ariel. N-aveţi decât să mă invidiaţi, dar eu pot să fac în fiecare seară această minune: să iau viaţa de la capăt. Şi în permanenţă sunt eu; ceea ce vedeţi pe scenă sunt gândurile mele care îmbracă forma unui rege sau a unui portărel, sau a unui tânăr care nu a făcut nimic, sau a unui absolvent de liceu – etern candidat la bacalaureatul vieţii.” 

pasarea colibri 10 ani

Redactor șef al Radio 3Net, purtător de cuvânt al Marii Loji Masonice din România, vocea de la Teleenciclopedia, membru fondator al trupei „Pasărea Colibri”, Florian Pittiş rămâne mai ales actorul şi regizorul, calităţi pe care le-a onorat memorabil pe scena Teatrului „Bulandra”, de care s-a simţit legat pe veci. 

Aici a descoperit teatrul în calitate de… electrician voluntar („M-am molipsit de pasiunea nebună pentru acest mod de a exista: să-ţi trăieşti orele, zilele şi nopţile în funcţie de clipele în care eşi pe scenă”) şi tot aici a debutat în rolul Pajului din Cum vă place, regia Liviu Ciulei. Nu întâmplător, aş zice, prima replică rostită pe scena de la Bulandra a fost: „Vă rog să-mi daţi o clipă ascultare”. O clipă cât o viaţă. O viaţă asemenea unei clipe… 

radio 3 net florian pittis

Florian Pittiş nu era un artist comod. Extrem de exigent, perfecţionist, credea în ideea de actor total: „Visez la momentul când actorul se va putea exprima integral pe scenă, suplinindu-i prin arta şi gândirea sa pe ceilalţi […], un actor renascentist, care nu va mai fi doar eroul din linia întâi, ci propriul său Stat Major.” 

Evident, Moţu Pittiş înseamnă şi „filosofia rock”, activismul permanent, setea de cunoaştere, curiozitatea, cultul pentru comunicare şi pentru timpul prezent. Mărturisea cu umor că dacă ar fi pus să aleagă între un concert Bob Dylan şi unul Rolling Stones, programate simultan, ar prefera să se sinucidă decât să opteze. 

motu pittisFuma Carpaţi fără filtru, nu credea că „haina îl face pe om”, ci dimpotrivă omul e dincolo de prejudecăţi şi preconcepţii, spunea că s-a născut cu adevărat după ce a văzut filmul Woodstock şi a aflat de mişcarea hippie. De atunci s-a lăsat contaminat de „Acum şi Aici”. „Eu vreau să trăiesc ziua de astăzi. Nu vreau să trag linie astăzi ca să adun ce am făcut ieri, să retrăiesc ziua de ieri. Nu. Şi ziua de azi când o mai trăiesc? Poimâine? Şi pe cea de poimâine când? Să-mi tot amân viaţa? Eu vreau să trăiesc astăzi atât de plin încât dacă îmi cade o cărămidă în cap să pot pune capăt liniştit vieţii în orice clipă.” 

Celor care îl întrebau ce planuri imediate are le răspundea ironic: „Ce-i aia, viitorul? Vorba lui Dylan, nu ştiu cum se face că în fiecare zi mă scol tot astăzi.” 

Nu l-am cunoscut personal. N-a fost să fie. Dar îmi face şi acum bine să ştiu că am fost contemporani, chiar dacă asta exclude orice merit din partea-mi. S-a întâmplat să îmi trăiesc adolescenţa şi prima tinereţe în acelaşi oraş cu Florian Pittiş, încălziţi de acelaşi soare, udaţi de aceleaşi ploi. De multe ori ne-am aflat sub acelaşi acoperiş, la Sala Izvor a Teatrului „Bulandra”. Încă face parte din intimitatea mea de repere, energii şi resurse. Încă îmi răsună în minte cuvintele lui: „Să trăieşti cu bucuria primei clipe pe pământ şi cu disperarea ultimei, în acelaşi timp.” 

Faptul că el a fost aici e pentru mine motiv de speranţă şi încredere. Dincolo de timpuri sau lumi rămâne un agent al Prezentului. Şi când o fi să păşesc Dincolo,  ştiu că-l voi găsi luminos, cu flori în păr şi acelaşi zâmbet enigmatic. Împreună ne vom împărtăşi din cel mai fascinant Acum: Veşnicia… Şi vom fi liberi… Ca atunci, la început, când totul era fantezie…

Sfârșitul nu-i aici – Florian Pittiș & Pasărea Colibri

Florian Pittiș, Sunt tânăr, Doamnă de Mircea Dinescu

Florian Pittiș în Micul prinț de de Antoine de Saint-Exupéry. Regia artistică: Cristian Pepino. Înregistrare din 1994 – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchila. 

Florian Pittis - Moment poetic

Editura Casa Radio a lansat vineri, 3 octombrie 2014, CD-ul Florian Pittiş, Moment poeticVersuri de Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, Ion Barbu, Gherasim Luca, Nicolae Labiş, Ştefan Aug. Doinaş, Mircea Cărtărescu rostite la Radio între 1989–2004. Ediţie prezentată de Titus Vîjeu, cu o evocare de Andrei Şerban. Colecţia „Fonoteca de Aur”/Seria „Spectacolul poeziei”. Durată CD: 56’08”

Preţ de vânzare directă (Librăria Casa Radio, comenzi on-line la www.edituracasaradio.ro): 15.00 lei.

Sâmbătă, 4 octombrie 2014, în această revistă, la rubrica Remember de Annie Muscă veți citi un amplu portret monografic dedicat lui Florian Pittiș (4 octombrie 1943–5 august 2007), ilustrat cu numeroase fragmente audio-video.

remember florian pititș annie musca

 

razvana nita

  Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Dance me to the end of love

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

costintuchilaPORTRETEa pasi dincolo,bob dylan,cum va place,evocare florian pittiș,filosofia rock,florian pittiș,liviu ciulei,moțu pitiș,pasarea colibri,portret,radio 3net,radio romania tineret,răzvana niță,sfarsitul nu-i aici,skaespeare,sunt tanar doamna mircea dinescu,teatrul bulandra,tinerete

de RĂZVANA NIȚĂ În legătură cu puţini oameni am trăit acest sentiment. Florian Pittiş nu trebuia să moară niciodată. Nu în sensul că l-aş fi vrut nemuritor, ci pur şi simplu pentru că urmărindu-l aveam certitudinea că e inepuizabil, că ceea ce are el de spus, de făcut, nu se...