Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

fory etterle de annie musca

annie musca eterne reveniri in luna lui florar revista teatrala radioAstăzi, 24 mai 2014, ne amintim de actorul Fory Etterle (24 mai 1908, Ploiești–16 septembrie 1983, București).

Roluri de debut pe scenele companiilor teatrale din București și creații antologice la Teatrul Bulandra căruia i-a rămas fidel până la sfârșit; zeci și zeci de apariții pe marele ecran, personaje în teatre și filme pentru televiziune, voce distinctă în Fonoteca de Aur a Radioului sub bagheta pricepuților regizori artistici într-o carieră rubrica remember annie musca revista teatrala radiode peste cinci decenii.

Fiecare apariție pe scenă sau pe ecran a însemnat un melanj de inteligență și rafinament în interpretare. Indiferent dacă era vorba despre un rol titular, principal sau doar despre o apariție episodică, Fory Etterle juca cu dăruire și responsabilitate pentru publicul său, aflat în fața scenei sau dincolo de micul și marele ecran.

fory etterle biografie annie musca revista teatrala radio

Fory Etterle

Iată una dintre mărturisirile lui Nicolae Steinhardt, un mare admirator al teatrului, „emoționat, ahtiat, nesățios” (cum se autointitula), despre actorul care îi „cutremurase inima” în veșmintele lui Smerdiakov din Frații Karamazov de Dostoievski.

„Mai târziu, mi-a fost dat a mă apropia de Fory Etterle și a-l cunoaște ca om. Mi-am putut atunci lămuri unele din motivele pentru care mă impresionase la teatru. Conștiinciozitatea profesională cea mai riguroasă. Asceză în ziua spectacolului, reculegere de cel puțin una-două ore înaintea intrării în scenă. Atenție prioritară acordată dicțiunii. Nu se învață rolul, se învață piesa.” (Nicolae Steinhardt, Escale în timp și spațiu, București, Editura Cartea Românească 1987, p. 80).

Repere biografice

Fory Etterle, pe numele adevărat Cristofor Etterle, s-a născut în primul deceniu al secolului XX la Ploiești, orașul în care va urma peste ani cursurile Liceului „I. L. Caragiale”. La vârsta de 21 de ani devine absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din București, la clasa Luciei Sturdza Bulandra, alături de viitorul actor dispărut prematur, Mihai Popescu.

„O scrisoare recomandată pentru Ion Ianoși” – prima replică pe o scenă…

Încă din primul an de conservator, Fory Etterle a avut șansa să urce pe o scenă. Totul se petrecea în 1926, când, chemat de profesoara lui să joace la Compania Bulandra în piesa Moara roșie de Ferenc Molnár, Fory îl fory etterle rememberîntruchipează pe regele diavolilor. Dacă celebrul regizor Soare Z. Soare nu-l găsește deloc potrivit pentru acel rolișor, tânărul este remarcat, în schimb, de regizorul de culise, Titi Botez, care îi va prilejui apariția într-o piesă în care era nevoit să-l joace pe poștaș, în așteptarea sosirii vreunui elev de conservator căruia să-i dea rolul în primire. Cel care s-a ivit primul a fost chiar Fory Etterle, care de a doua zi începe să-l joace pe poștaș alături de actrița Marioara Voiculescu și de actorul Ion Manolescu.

Roluri, roluri…

După apariția episodică de la Compania Bulandra, sinonimă cu debutul lui, absolventul promoției 1929 avea să joace peste câțiva ani în Tessa (1935) de Jean Giraudoux, și în piesa De ziua neveste-mii (1937) de Vaszary Janos, alături de Tony Bulandra. Începe apoi să interpreteze personaj după personaj, făcându-se remarcat în dificile roluri de compoziție. Pe scena Teatrului „Muncă și Voie Bună”, înființat de Victor Ion Popa în 1938, în spectacolul Oricine de Hugo von Hofmannsthal, apoi la teatrele înființate în anii ’20–’30 de regizorul Sică Alexandrescu, printre care „Comedia”, unde joacă în Păianjenul de A. de Herz şi în Taifun de Melchior Lengyel.

În 1941, Fory Etterle fonda împreună cu Dina Cocea și Petre Nove „Teatrul Nostru”, în subsolurile Majesticului, teatru particular cotat ca fiiind multă vreme unul cu repertoriu modern. În regia lui Ion Şahighian, Fory Etterle îl joacă pe profesorul din Iluzia fericirii de Paul Arnont şi Marcel Gerbidon, dar și pe Higgins din Pygmalion-ul lui de G. B. Shaw. Actorul va juca apoi la „Alhambra” în Sonata Kreutzer de Alfred Savoir și în Maşina de scris de Jean Cocteau.

Gloria pe care o cunoscuseră companiile teatrale bucureștene va fi suprimată de fenomenul de naţionalizare.

mari actori fory etterle date biografice fragmente piese

Fidel al Teatrului Bulandra

Timp de peste 30 de ani, Fory Etterle a jucat fără întrerupere pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” (fostul Teatru Municipal), perioadă în care a avut fugare apariții pe scena Teatrului Național. A fost pe rând Don Carlos din piesa omonimă a lui Fr. Schiller, în regia lui W. Siegfried, în stagiunea 1953–1954, jucându-l alternativ și pe regele Filip al II-lea de-a lungul unei întregi stagiuni; a fost Smerdiakov din Fraţii Karamazov de Dostoievski, și l-a întruchipat într-un mod special pe doctorul Rank din Nora lui Ibsen, dar și pe Baronul din Azilul de noapte de Maxim Gorki, în regia lui Liviu Ciulei. Sub aceeași baghetă regizorală îl jucase pe Starbuck, în Omul care aduce ploaia (1957) de Richard Nash, alături de Victor Rebengiuc, Clody Bertola, Ștefan Ciubotărașu (piesă montată și în Radio în același an), iar în 1961 pe Jacques melancolicul din Cum vă place (1961) de W. Shakespeare. În 1972 era distribuit în rolul lui Agamiță Dandanache din capodopera lui Caragiale, O scrisoare pierdută, alături de nume mari ale scenei românești, piesă care va fi reluată în 1978, an în care Liviu Ciulei monta și celebrul spectacol Furtuna de W. Shakespeare, cu Fory Etterle, Victor Rebengiuc și George Constantin. O altă piesă jucată la Bulandra, de care s-au bucurat și radioascultătorii a fost Passacaglia (1961) de Titus Popovici, cu Fory Etterle, Jules Cazaban și Ileana Predescu.

fory etterle în Agamita Dandanache Scrisoarea pierduta-1979  regia Liviu Ciulei

În Agamiță Dandanache, O scrisoare pierdută, regia: Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra, 1979

Actorul nostru a dat viață și altor eroi shakespearieni. Dacă în anii ’40, apărea la Național în Jago din Othello, mai târziu, la Bulandra, îl va întruchipa pe Bufonul din A douăsprezecea noapte. În 1959 era Hamlet în montarea memorabilă a lui Ion Olteanu.

L-a întruchipat pe scriitorul irlandez G. B. Shaw în piesa Dragă mincinosule de Jerome Kilty, dar și pe căpitanul Edgar din Dansul morții de Strindberg, și pe Mortimer din comedia americană Arsenic și dantelă veche. Jocul lui a fost admirat în Vicarul de Rolf Hochhuth, sfătos și răbdător, înzestrat cu bunăvoință, și aplaudat în Cazul Oppenheimmer de Heinar Kipphardt.

Una dintre creațiile magistrale ale lui Etterle a fost Cezar din Cezar și Cleopatra (1963) de G. B. Shaw, pe care l-a jucat în toată complexitatea și subtilitatea lui, sub îndrumarea regizorală a lui Lucian Pintilie. Când grav, când amuzat, general victorios și cu spirit clarvăzător, Cezar din piesa lui Shaw a fost un rol extrem de reușit. Piesa Cezar și Cleopatra fusese montată și la Radio de Constantin Moruzan în 1958. Pintilie a considerat că Fory Etterle este potrivit și pentru rolul lui Jasper Mac Gregor, bătrânelul farsor din Inima mea este pe înălțimi de William Saroyan, piesă care va fi montată și la Teatrul Radiofonic în 1965 de același regizor, avându-i în distribuție pe Octavian Cotescu (Ben Alexander), Vasile Manta (Johnny), Ana Negreanu (Bunica), Gheorghe Oprina, Ana Maria Ciortea, Dumitru Onofrei, Mihai Mereuţă și Doina Mavrodin. Acesta este singurul spectacol radiofonic care poartă semnătura lui Lucian Pintilie.

fory etterle inima este pe inaltimi de william saroyan teatrul bulandra 1964

Fory Etterle (Jasper Mac Gregor) în Inima mea este pe înălțimi, alături de Ana Negreanu (Bunica), regia: Lucian Pintilie, Teatrul Bulandra, 1964

Regizorul Vasile Manta, copil atunci cu voce cristalină, potrivit pentru rolul lui Johnny din superba piesă a lui Saroyan, își amintește de fiecare dată cu drag și emoție când sunt pomeniți cei alături de care a lucrat și care astăzi sunt nume mari în faimoasele distribuții din teatrul radiofonic.

La sfârșitul aceluiași an 1964, în care avusese loc premiera piesei Inima mea este pe înălțimi, Liviu Ciulei îl distribuie pe Fory Etterle într-o altă piesă de Saroyan, Clipe de viață, în care îi încredințează rolul lui Kit Carson.

Fory Etterle va da profunzime și semnificații alese lui Gaev din Livada de vişini (1967) de Cehov, după ce în 1949 jucase un alt personaj cehovian în Pescăruşul, piesă regizată de Marietta Sadova, peste cinci ani montată în Radio de Liviu Ciulei.

În 1969 juca în Viteazul de Paul Anghel, în regia lui Valeriu Moisescu și Petre Popescu, cu Ion Caramitru,Victor Rebengiuc și Petre Gheorghiu, iar către finalul carierei, în 1981, în Judecată în noapte de Antonio Buero Vallejo, în regia lui Tudor Mărăscu, cu Victor Rebengiuc, Gina Patrichi și Ion Besoiu.

Ironie și tandrețe, dincolo de microfon

portret fory etterle de annie muscaCu Radioul a făcut cunoștință în octombrie 1930, când s-a alăturat oamenilor de cultură din acea perioadă care realizau revista „Radiofonia”.

Colaborarea lui Fory Etterle cu Teatrul Radiofonic a început în primăvara anului 1946, odată cu spectacolul Racheta spre Lună de Clifford Odets, în regia Mariettei Sadova, în care parteneri i-au fost Clody Bertola și Mihai Popescu. Tot cu Marietta Sadova înregistra în 1957 Rețeta fericirii de Aurel Baranga, alături de Geo Barton, după ce, în 1951 vocea sa era auzită în piesa Pentru fericirea poporului, în regia lui Sică Alexandrescu, iar un an mai târziu în Oameni de azi de Lucia Demetrius, în regia lui Moni Ghelerter, cu Ștefan Ciubotărașu și Sonia Cluceru.

Vocea clară, ușor ironică a lui Fory Etterle va ajunge pe calea undelor în sute de piese de teatru la microfon regizate de nume mari ale Radioului.

Cu regizorul Mihai Zirra se întâlnea în creații shakespeariene, Romeo și Julieta (1953) și Mult zgomot pentru nimic (1962). Apoi în Învierea de Tolstoi, Ovidiu (1956) de Vasile Alecsandri, unde rolul titular aparținea lui Vraca; Michelangelo (1957) de Kirițescu, Don Gil de Ciorap Verde (1957) de Tirso de Molina și Dona Diana (1958) de Camil Petrescu, cu Damian Crâșmaru, Matei Gheorghiu, Octavian Cotescu și Ion Manta.

În 1954, regizorul Constantin Moruzan îl distribuia în Hermes din Pacea de Aristofan, alături de George Calboreanu (Trigias), apoi îi oferea rolul titular în Despot-Vodă (1954) de Vasile Alecsandri și rol principal în Apus de soare (1954) de Delavrancea. În 1956 se difuza Richard al II-lea de Shakespeare, cu Fory Etterle în rolul titular, și Stâlpii societăţii de H. Ibsen, apoi se realiza Medalionul Gheorghe Storin (1961), un documentar radiofonic. Vor urma cele șase serii din Donna Alba (1969) de Gib Mihăescu, cu Mariana Mihuț, Gina Patrichi, Gheorghe Dinică și Mircea Șeptilici, apoi patru serii din Zodia cancerului (1967) de M. Sadoveanu și Pădurea spânzuraților (1971) de Liviu Rebreanu.

Fory Etterle (Hermes) și George Calboreanu (Trigias) în Pacea de Aristofan, regia: Constantin Moruzan. Data difuzării în premieră: 26 decembrie 1954 – fragment

Cu regizoarea Elena Negreanu se va întâlni în Radio în multe piese, printre care Prometeu încătușat (1962) de Eschil, prilej de revedere a lui George Vraca și a Lilianei Tomescu, Mascarada (1964) de Lermontov, cu Emil Botta, Evadare (1965) de A. Andersch, Răzbunarea lui Voltaire (1966), sau Basmul cu minciunile (1970) de George Călinescu, cu Al. Giugaru și Ștefan Mihăilescu-Brăila.

Vocea lui Fory Etterle s-a păstrat în fonoteca radioului și în piese montate de Paul StratilatDe la Medalion George Vraca (1962), Henric al IV-lea (1964) de W. Shakespeare sau Patima roșie (1965) de Mihail Sorbul, cu Radu Beligan și Olga Tudorache, Lady Windermere şi evantaiul ei (1965) de Oscar Wilde și Anul 1918 (1967) de Tolstoi – șase serii, până la Constantin Brâncoveanu (1969) de N. Iorga sau Pavilionul cu umbre (1972) de Gib Mihăescu, în care vocea sa se alătură altor voci de excepție: Ștefan Iordache și Mariana Mihuț – și în Danton (1972) de Camil Petrescu. Cu același regizor se remarcase în spectacolul Mizerabilii (1952) de Victor Hugo.

Pe regizorul Cristian Munteanu l-a cunoscut în Gargantua și Pantagruel de Rabelais, în cele șase serii din Sfârșit de veac în București (1970) de Ion Marin Sadoveanu, alături de Toma Caragiu și Vasilica Tastaman; în Ciuleandra (1973) lui Liviu Rebreanu sau în spectacolul pe cu piesa scriitorului spaniol Calderón de la Barca, Viaţa e vis (1976).

Dacă Mihai Pascal i-a găsit glasul potrivit pentru unul dintre rolurile din Nepotul lui Rameau (1966) de Diderot, Constantin Dinischiotu nu l-a ocolit în piesa Decebal (1977) de Mihai Eminescu, așa cum nici Titel Constantinescu nu-l uita în Nathan înțeleptul (1977) de Lessing, în care îi oferea rolul titular alături de alți interpreți: Emil Hossu, Irina Mazanitis, Adela Marculescu, Ica Matache, Corado Negreanu, Tudorel Popa, George Oprina.

Fory Etterle (Nathan) în Nathan înțeleptul de G. E. Lessing, regia: Titel Constantinescu. Data difuzării în premieră: 31 ianuarie 1977 – fragment

Regizorul Dan Puican se mândrește cu șansa de a-l fi putut distribui în câteva dintre piesele sale: Maşina infernală (1967) de Jean Cocteau, Bâlciul deşertăciunilor de W. Thackeray, Din memoriile nescrise ale doctorului Faust de Paul Valéry, prilej de întâlnire cu George Constantin și Florian Pittiș, sau Un cuib de nobili, adaptare după romanul lui Turgheniev.

Se pare că ultima apariție pe calea undelor a fost în Cezara (1983) de Mihai Eminescu, o dramatizarea radiofonică de Georgeta Răboj, în regia lui Cristian Munteanu. Regia de studio: Ion Prodan, regia muzicală: George Marcu, iar distribuția, generoasă. Iată voci care dăinuie: Ştefan Iordache, Violeta Andrei, George Constantin, Irina Răchiţeanu-Şirianu, Fory Etterle, Gheorghe Cozorici, Alexandru Repan, Ion Pavlescu, Boris Petroff, Sergiu Demetriad, Sorin Gheorghiu, Nicolae Crişu, Gheorghe Pufulete, Mircea Dascaliuc, Aurelian Georgescu.

Protagonist al Marelui Ecran

Fory Etterle a debutat într-o sală de cinema în 1951, în rolul inginerului Tașcă din Viața învinge, un film al regizorului Dinu Negreanu, după un scenariu semnat de Aurel Baranga, în care actorul George Vraca avea rolul principal, iar din distribuție făceau parte și Irina Răchițeanu, Ion Lucian, Jules Cazaban și Grigore Vasiliu Birlic. Sub bagheta aceluiași regizor, Fory Etterle va fi procurorul din Răsare soarele (1954), apoi Stavrescu din Alarmă în munți (1955), un film de spionaj cu Amza Pellea și Mircea Albulescu, cu Iurie Darie și Emanoil Petruț, dar și protagonist al peliculei Pasărea furtunii (1957), alături de Margareta Pogonat.

În regia lui Paul Călinescu a jucat rolul chiaburului Iancu Enache din drama Desfășurarea (1954), în care colegi de platou i-au fost, printre alții, Colea Răutu, George Demetru și Ernest Maftei, și în filmul Porto-Franco (1961).

fory etterle in generalul Schröde in Castelul condamnatilor (1970), regia Mihai Iacob

În rolul generalului Schröde din filmul Castelul condamnaților, regia: Mihai Iacob, 1970

Dacă Andrei Călărașu l-a găsit potrivit pentru Valerian din Portretul unui necunoscut (1960), Mihai Iacob l-a ales pentru Celebrul 702 (1961), cu Radu Beligan și Ștefan Ciubotărașu, și pentru rolul părintelui Potra din Străinul (1964), alături de Irina Petrescu, George Calboreanu, Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache, fără să uităm apariția actorului nostru în filmul biografic Darclée, alături de Silvia Popovici și Victor Rebengiuc. În 1970 Mihai Iacob îl distribuia alături de Peter Paulhofer și Emmerich Schäffer în Castelul condamnaților, în rolul temutului general Schröde.

Sub bagheta lui Mircea Drăgan, joacă în Lupeni ’29 (1961) și în Neamul Șoimăreștilor (1965), o ecranizare a romanului lui M. Sadoveanu, iar sub îndrumarea regizorului Lucian Bratu, în rolul lui Rasid Pașa din Tudor (1962), film istoric în care îl întâlnește pe Emanoil Petruț în rol titular.

De_as_fi_Harap_Alb_Verde Împărat fory etterle revista teatrala radio

De-aș fi Harap-Alb, regia: Ion Popescu-Gopo, 1965

Anii ’60 îi aduc actorului Fory Etterle titlul de artist emerit (1964) și alte roluri, printre care unul antologic, cel al Împăratului Verde din filmul lui Ion Popescu-Gopo, celebrul De-aș fi Harap-Alb (1965). Cu Gopo filmează și pentru Orașul meu, un tur muzical-coregrafic al orașului București în care ghidul este chiar regizorul. Etterle apare și în Serbările galante, un film al celebrului regizor francez René Clair, din 1965.

Fory Etterle în filmul De-aș fi Harap-Alb, regia: Ion Popescu-Gopo, 1965 – filmul integral

În 1966, este protagonist al filmului semnat de Dinu Cocea, Haiducii, iar un an mai târziu îi împrumută vocea împăratului Domițian (jucat de György Kovács) din Dacii lui Sergiu Nicolaescu. În 1968 apare în coproducția lui Robert Siodmak, Lupta pentru Roma I (Kampf um Rom I), cu Orson Welles în rolul împăratului Justinian și cu Ion Dichiseanu în cel al lui Furius. Florin Piersic este Witichis, iar Adela Mărculescu, Aspa.

Actorul a fost distribuit și în filme de aventură. Protagonist al micilor ecrane în serialul Tom Sawyer, continuă să fie avocatul din Aventurile lui Tom Sawyer (1968) și din Moartea lui Joe Indianul (1968), cu Marc di Napoli în Huckleberry Finn. Filmările de pe malul Dunării redau atmosfera din satul american de pe malul fluviului Mississippi.

fory etterle avocatul din Moartea-lui-Joe-indianul (1968)

În rolul Avocatului din Moartea lui Joe Indianul, 1968

Anii ’70 au însemnat încă 10 titluri cinematografice. Comedia lui Geo Saizescu, Astă seară dansăm în familie (1972), cu Sebastian Papaiani și Dem Rădulescu, sau Pentru că se iubesc (1972) de Mihai Iacob, cu Alexandru Repan și Ilinca Tomoroveanu, apoi Conspiraţia (1972), cu Victor Rebengiuc și Ilarion Ciobanu, în regia lui Manole Marcus. În Departe de Tipperary (1973), un film despre catastrofa de la Tămădău, semnat de același regizor, Fory Etterle este fostul senator țărănist, Salvatore Varga. Pentru ultimele două producții, actorul Fory Etterle primește Premiul ACIN în 1973.

Cu regizorul Mircea Veroiu se va întâlni la filmările din Hyperion (1975), o dramă modernă, scrisă de Mihnea Gheorghiu, pornind de la Eminescu, în care este profesorul Marian alături de frumoasa și îndrăgostita Thea, interpretată de Adela Mărculescu, și la cele pentru filmul Între oglinzi paralele (1978), inspirat din romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, cu Elena Albu, Rodica Tapalagă, Adrian Pintea și Dorel Vișan.

Dacă Dinu Tănase îi oferă rolul preotului Mureșan din Trei zile şi trei nopţi (1976), un film despre țărăniști și comuniști, cu Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Dinică și Petre Gheorghiu, Francisc Munteanu îl distribuie în Detașamentul Concordia (1980), alături de Ilarion Ciobanu, Ovidiu Iuliu Moldovan și Gheorghe Cozorici.

Ultimele sale roluri pe marele ecran sunt Domnul Guy din filmul Malvinei Urșianu, Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) și fermecătorul profesor din O lebădă iarna (1983), un film al lui Mircea Mureșan după piesa de teatru A cincea lebădă de Paul Everac, cu excelenta interpretare a lui Octavian Cotescu și a actriței Rodica Mureșan, dar și cu apariția captivantă a actorului Florin Piersic.

Pentru pasionații de televiziune

Piese de teatru din dramaturgia română și universală au fost adaptate pentru televiziune de importanți regizori, iar Fory Etterle a dat încă o dată profunzime personajelor sale.

Actorul Oreste Campese din Arta comediei (1966), o adaptare tv a unei piese de Eduardo de Filippo, evocare fory etterle de annie muscarealizată de Letiția Popa, Procurorul Gavin Stevens din Fum (1968), după William Faulkner, și Șase personaje în căutarea unui autor (1969) de Pirandello, un spectacol de televiziune cu Fory Etterle, Eugenia Bădulescu, Mircea Albulescu, Irina Petrescu, Mariana Mihuț și Septimiu Sever, tot în regia Letiției Popa. Cu aceeași regizoare a colaborat și la Faust (1975) după Christopher Marlowe, în care îl joacă pe Lucifer, iar Dan Nuțu pe Faust, la Cazul Pinedus (1970) de Paolo Levi, iar cu Geo Saizescu în Ciuta (1970). O emisiune reușită a fost Realitatea ilustrată (1969), în regia lui Tudor Vornicu.

Cu Petre Sava Băleanu a filmat Pescărușul (1974) de A. P. Cehov și Mama (1976) după un scenariu de Octavian Sava, cu Leopoldina Bălănuță.

Și Cornel Todea l-a distribuit în Cadavrul viu (1975) de Tolstoi și în Livada de vișini (1975) de Cehov, alături de Gina Patrichi și George Constantin.

Actorul a jucat și roluri în filme pentru televiziune. A fost avocatul din Tom Sawyer (1967), serial tv, coproducție româno-franceză, cu Roland Demongeot în rolul titular, în regia lui Mihai Iacob și a lui Wolfgang Liebenienier, și protagonist al serialului Un august în flăcări (1974) de Dan Pița și Alexandru Tatos, apoi diplomatul francez în Războiul Independenței de Sergiu Nicolaescu, Doru Năsatase și Gheorghe Vitanidis.

În 1974 își făcea apariția în Concert din muzică de Bach (1974), un film în regia lui Dinu Tănase, în care farmecul său se întâlnește cu cel al altor actori : Irina Petrescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Cornel Coman…

16 septembrie 1983

Acum 31 de ani, într-o zi de septembrie, Fory Etterle, care fusese căsătorit cu Marie-Jeanne Etterle, părăsea lumea teatrului și a cinematografiei, lăsând printre pasionații de teatru și cinefili ironia fină din privire și grai, dar și amintirea dragă a companiei lui. Actorul împlinise 75 de ani.

Fragmente din Inima mea este pe înălțimi de William Saroyan, cu Fory Etterle în rolul lui Jasper Mac Gregor, Vasile Manta (Johnny), Octavian Cotescu (Ben Alexander), în regia lui Lucian Pintilie, spectacol preluat de la Teatrul „Bulandra” din București (1964). Data difuzării în premieră: 20 decembrie 1965


Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Fory Etterle, Fotograful la minut, fragment din filmul De trei ori București, regia: Mihai Iacob, Horea Popescu, 1967


rubrica remember annie musca revista teatrala radioLa rubrica Remember de Annie Muscă mai puteți citi: 

Ovidiu Iuliu Moldovan

Rodica Tapalagă

Cornel Coman

Grigore Vasiliu Birlic

annie musca teatru radiofonic monografii 2

Annie Muscă – pe urmele marilor voci în Studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii

logo revista teatrala radioSilviu Stănculescu

Emil Hossu

Marian Hudac

Lucia Mureșan

Ștefan Iordache

Ștefan Mihăilescu-Brăila

Emanoil Petruț

Octavian Cotescu

Marcel Anghelescu

Ștefan Tapalagă 

Gina Patrichi

George Vraca

Ion Lucian

George Constantin

 

costintuchilaREMEMBERactori din ploiesti,annie muscă,annie muscă despre fory etterle,balciul desertaciunilor,biografie de annie musca,companii de teatru bucurești,corado negreanu,dacii,danton,de-as fi harap alb,filme de mihai iacob,florar,fory etterle,fory etterle portret de actor,fory etterle roluri in teatru si film,gopo,lucian pintilie,marietta sadova,nathan inteleptul de lessing,pacea de aristofan,ploiești,remember fory etterle,singura piesa radiofonica in regia lui lucian pintilie,teatrul bulandra,titel constantinescu,vasile manta
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 24 mai 2014, ne amintim de actorul Fory Etterle (24 mai 1908, Ploiești–16 septembrie 1983, București). Roluri de debut pe scenele companiilor teatrale din București și creații antologice la Teatrul Bulandra căruia i-a rămas fidel până la sfârșit; zeci și zeci de apariții pe marele...