Roma caput culturae, rubrică de RALUCA NIŢĂ

kafka un artist al foamei

rubrica roma caput culturaePe scena Teatrului dei Conciatori din Roma poate fi văzut până pe 12 februarie 2017 spectacolul inspirat de operele celebrului scriitor evreu născut la Praga şi intitulat Kafka il digiunatore, scris, regizat şi interpretat de Luca De Bei.

Suntem în anul 1924. Într-un sanatoriu din Kierling, nu departe de Viena, Kafka, extrem de slăbit, suferind, îngrijit de Dora, speră să se vindece de tuberculoza care îl chinuie de ani întregi şi să îşi recapete forţele de odinioară. Scrie, corectează nuvele pe care intenţionează să le trimită cât mai repede editorului său. Lucrează la Un artist al foamei (Il digiunatore), unul dintre puţinele texte pe care în testamentul său îi va cere prietenului Max Brod să nu o distrugă.

Simte o legătură afectivă profundă cu personajul principal, cu limitele pe care încearcă să le depăşească.

De Bei 2017

Luca De Bei

”Artistul foamei” este un om obsedat. Într-un trecut evocat de naratorul povestirii, spectacolul oferit de ”artist” se bucura de o mare popularitate. Lumea plătea bilete să-l vadă cum stă aşezat pe paie într-o cuşcă, supravegheat de paznici, care trebuiau să se asigure că ”artistul” nu mănâncă, în secret, nimic. Măsura era oricum inutilă, pentru că ”artistul” avea un dezvoltat simţ al onoarei şi respecta cu sfinţenie ”arta” care l-a consacrat. Perioada în care nu mânca, fixată de impresar, era de patruzeci de zile şi, de fiecare dată, la sfârşitul reprezentaţiei, ”artistul” era purtat, într-un cadru festiv, pe braţele mulţimii şi îndopat cu forţa. Lipsa de răbdare şi neseriozitatea publicului îi displăceau. Obsedat de ideea autoperfecţionării, a depăşirii celor patruzeci de zile, ”artistul foamei” simţea cu tristeţe că lumea îi percepe greşit spectacolul, ca pe un simplu varieteu şi nu ca pe o artă.

După ani întregi de celebritate şi admiraţie publică, spectacolul pierde interesul mulţimii. ”Artistul” îşi concediază impresarul şi se angajează la un mare circ. Cuşca lui este aşezată lângă grajdurile cu animale sălbatice, dar este adesea ignorată. Eroul flămânzeşte în singurătate şi, fiindcă nimeni nu mai ţine socoteala zilelor, performanţa lui nu poate fi cuantificată. La un moment dat, un angajat al circului descoperă cuşca murdară a ”artistului”, pe care toată lumea îl uitase. Răscolind paiele, îl găseşte pe erou la un pas de moarte. Cu ultima suflare, protagonistul se prăbuşeşte în nihilism şi dezminte orice sens transcendent al artei sale, declarând, într-o manieră mai degrabă comică, decât tragică: […] eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel […], pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aş fi găsit-o, crede-mă că n-aş fi făcut atâta vâlvă, ci aş fi mâncat pe săturate ca tine şi ca toţi ceilalţi.”

Poate tocmai de aceea, în spectacolul Teatrului dei Conciatori, Franz Kafka, omul care se simte atât de marginalizat, atât de străin lumii, neîmpăcat cu sine însuşi, se recunoaşte în acest personaj tragic.

Franz Kafka

Franz Kafka

Luca De Bei se declară îndrăgostit de operele lui Kafka, considerat în mod greşit un autor dificil. ”În realitate, textele sale sunt pline de ironie şi sunt extrem de teatrale. Cu un stil evident modern, reuşeşte să coboare în abisul sufletului şi în acelaşi timp îşi încadrează eroii într-un context ireal, chiar poetic. Nu întâmplător este considerat unul dintre scriitorii care au ştiut să analizeze şi să anticipeze contradicţiile şi angoasele omului contemporan.

Spectacolul meu vorbeşte şi despre Kafka însuşi, aşa cum era în ultimele săptămâni de viaţă (va muri în iunie 1924), dar e construit şi pe o serie de flash back-uri. Temele amintirilor sale sunt literatura, Praga – oraş iubit şi urât de scriitor, raportul conflictual cu tatăl său şi relaţia cu Dora Diamant, ca şi pasiunea sa pentru arta cinematografică”, precizează De Bei.

Corespondenţă de la Roma

raluca-nita

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

costintuchilaROMA CAPUT CULTURAEfranz kafka,Kafka il digiunatore,Kierling,Luca de Bei,max brod,teatre la roma,Teatro dei Conciatori,un artist al foamei
Roma caput culturae, rubrică de RALUCA NIŢĂ Pe scena Teatrului dei Conciatori din Roma poate fi văzut până pe 12 februarie 2017 spectacolul inspirat de operele celebrului scriitor evreu născut la Praga şi intitulat Kafka il digiunatore, scris, regizat şi interpretat de Luca De Bei. Suntem în anul 1924. Într-un sanatoriu...