Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF

cronica de teatru de serban cionoff gaitele

O prejudecată păguboasă şi, totuşi, încă, de larg consum este aceea că despre o piesă nu trebuie scris decât atunci când este prezentată în premieră sau, după caz, după primele reprezentaţii ale unei noi versiuni scenice. Cât de fără noimă este o asemenea idee preconcepută m-am convins, zilele acestea, după ce am savurat capodopera lui Alexandru Kiriţescu, Gaiţele, pusă în scenă de Alexandru Dabija la Teatrul Odeon.

gaitele constantin cojocaru dorina lazar ionel mihailescu

Constantin Cojocaru, Dorina Lazăr, Ionel Mihăilescu

Şi, să o spun de la bun început: am avut surpriza să constat că la aproape 13 (treisprezece!) ani de la primul gong, piesa lui Al. Kiriţescu, în lectura lui Alexandru Dabija şi a echipei de excelenţi interpreţi, şi-a păstrat savoarea, tinereţea şi causticitatea. În primul rând tinereţea, pentru că regizorul mizează exact pe atmosfera aparte a epocii în care a proiectat-o autorul. Lucru deloc de neglijat dacă ţinem seama că suntem în plină efervescenţă a modernizărilor cu orice preţ, a stridenţelor şi a efectelor audio-vizuale şocante şi stresante, care ne solicită mai ales nervii şi mai puţin (spre deloc) gustul şi emoţia, adică plăcerea de a viziona spectacolul şi de a-i aprecia cota artistică şi mesajul ideatic.

dorina lazar

Constantin Cojocaru și Dorina Lazăr

Este, cred, un punct câştigat de către regizor, interpreţi şi ceilalţi co-autori ai acestei montări faptul că, păstrând vestimentaţia şi ambianţa vremii, scot la lumină exact ceea ce, din păcate, rămâne încă viu în mentalităţile şi în uzanţele zilelor noastre. Mai direct spus: ţopenia, bârfa, meschinăria şi sterilitatea unor existenţe ce se consumă între zidurile de netrecut ale trivialităţii şi ale meschinăriei.

Ionel Mihailescu si Constantin Cojocaru

Ionel Mihăilescu și Constantin Cojocaru 

Deloc întâmplător, Margareta Aldea (Elvira Deatcu) şi soţul ei, Mircea (Marius Stănescu) sunt construite ca personaje anoste, banale, fără contur. Adică nişte simple apariţii efemere, nesemnificative, în contrast cu, să zicem, apetisanta Wanda Serafim (Ana Maria Moldovan) sau cu triviala şi exploziva Colette Duduleanu (Carmen Tănase). În ceea ce îi priveşte pe cei doi fraţi Duduleanu, nu pot spune decât că şi Ianache (Pavel Bartoş) şi Georges (Petre Nicolae) sunt două caricaturi, de fapt portrete în aqua forte ale parvenitului găunos şi flecar, ifosat şi parşiv. În contrast cu această galerie de non-identităţi, au viaţă, adică trăiesc, gândesc şi simt, cele două personaje feminine să le zic „fără aere nobiliare” care se numesc: Fraulen (Virginia Rogin) şi Zamfira (Dana Voicu).

Gaitele al kiritescu regia al dabija

Aceeaşi sinistră polaritate între identităţi şi non-identităţi o găsim şi la cele trei „Gaiţe”. Fiindcă, deopotrivă, Lena (Ionel Mihăilescu) şi Zoia (Constantin Cojocaru) nu sunt decât nişte biete păpuşele pe care le joacă după cum îi este placul şi ţâfna diabolica Aneta Duduleanu (Dorina Lazăr).

Excelentele întruchipări scenice ale tuturor personajelor piesei, meşteşugit regizate de Alexandru Dabija, asistat de Diana Doni, beneficiază de o sugestivă ambianţă dată de decorurile lui Vittorio Holtier, de costumele create de Irina Solomon, la care se alătură în chip fericit ilustraţia muzicală a lui Alexandru Dabija.

gaitele teatrul odeon

Fotografii din spectacol. Sursa: Teatrul Odeon din București

În tot, un spectacol dens şi captivant, care nu îţi lasă răgazul să ieşi din ritmul său îndrăcit. Aşa încât, după căderea cortinei, peste grotesca scenă a parastasului dansant, eşti lesne ispitit să te uiţi mai atent în jurul tău şi, la o adică, să le ghiceşti pe noile „Gaiţe” tocmai acolo unde, poate, până atunci nici nu îţi trecea prin minte să le afli.

logo revista teatrala radioCronici și articole de Șerban Cionoff: „Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will 

La Institutul Cultural Român din Londra, se povestesc adevăratele povești despre români

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor

„Banii din cer” nu aduc (numai) fericirea!

„Şi totuși, ce frumos era cândva!”

Gară pentru 4

Nenea Tudorică sosește în fiecare seară!

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUalexandru dabija,carmen tănase,constantin cojocaru,cronici de teatru de serban cionoff,dorina lazăr,gaite de azi,gaițele de al kirițescu,ionel mihăilescu,serban cionoff,teatrul odeon,virginia rogin
Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF O prejudecată păguboasă şi, totuşi, încă, de larg consum este aceea că despre o piesă nu trebuie scris decât atunci când este prezentată în premieră sau, după caz, după primele reprezentaţii ale unei noi versiuni scenice. Cât de fără noimă este o asemenea idee...