gala schitelor lui caragiale tvr

Casa de Producție a TVR vă propune în această săptămână actori îndrăgiți și un dramaturg român mereu contemporan: Gala schițelor lui I. L. Caragiale, spectacol realizat de TVR în anul 1971. Regia: Sică Alexandrescu. În distribuție: Marin Moraru, Marcel Anghelescu, Victor Moldovan, Mihai Fotino, Sandu Sticlaru, Radu Beligan, Aimée Iacobescu, Coca Andronescu, Stela Popescu.

Program de difuzare:
TVR 2: luni, 17 aprilie 2017, ora 16.40
TVR Moldova: sâmbătă, 22 aprilie 2017, ora 16.00
TVR 3: duminică, 23 aprilie 2017, ora 22.00

sica-alexandrescu

Sică Alexandrescu

”Dacă ar trebui să facem consideraţii de psihologia creaţiei, este evident că montările clasice ale lui Sică Alexandrescu (15 august 1896, București– 6 august 1973, Cannes) cu comediile lui Caragiale şi cu adaptări scenice după proza scriitorului – de fapt succesiunea lor pe scena Naţionalului bucureştean şi succesul constant timp de aproape două decenii, ca și înregistrarea lor la Teatrul radiofonic – au fost rodul unei serioase pregătiri prealabile. Nu atât datele premierelor sunt cele care conduc la o asemenea concluzie, cât unitatea evidentă a concepţiei regizorale, organicitatea ei, siguranţa extraordinară a construcţiei de ansamblu, în care nici cel mai mic amănunt nu trădează vreo ezitare sau vreun experiment, verificabil ulterior, pe parcursul mersului spectacolului şi în funcţie de reacţia publicului.

Primatul textului, adecvarea stilistică a montării în ansamblul ei, relieful expresiv al replicilor memorabile, păstrarea tradiției interpretative, dar, totodată, adaptarea ei din mers față de orizontul de așteptare al publicului de la mijlocului secolului al XX-lea sunt trăsăturilor montărilor, astăzi clacisizate, ale lui Sică Alexandrescu.

foto sica alexandrescuMarea operă regizorală a lui Sică Alexandrescu a început în stagiunea 1948–1949. La 17 septembrie 1948, afişul Teatrului Naţional din Bucureşti anunţa premiera cu O scrisoare pierdută, în distribuţia: Marcel Anghelescu (Ghiţă Pristanda), Costache Antoniu (Cetăţeanul turmentat), Niky Atanasiu (Nae Caţavencu), Radu Beligan (Agamiţă Dandanache), Nicolae Brancomir (Iordache Brânzovenescu), Alexandru Critico (Ştefan Tipătescu), Ion Finteşteanu (Tache Farfuridi), Ion Ulmeni (Zaharia Trahanache), Eugenia Zaharia (Zoe Trahanache). Scenografia şi costumele erau realizate de W. Siegfried. Alexandru Giugaru avea să apară mai târziu în Trahanache, ca şi Elvira Godeanu şi Cella Dima în Zoe. Spectacolul s-a jucat cu un succes extraordinar, în 1950 ajungând la a 500-a reprezentație și continuând să se afle multă vreme printre preferințele publicului.

decor act I si II w siegfried o scrisoare pierduta

Decor de W. Siegfried pentru O scrisoare pierdută, actul I 

În 18 septembrie 1949, se reprezenta în premieră O seară la Union, adaptare scenică de Sică Alexandrescu, care îi distribuia pe Costache Antoniu, Eugenia Popovici, Tanţi Soviani, Ion Vova, Mircea Constantinescu, Marga Boureanu, Ion Finteşteanu, Birlic ş.a., mulţi dintre ei în travesti. Birlic era, de exemplu, O duduie. După 13 ani, în 1962 (la semicentenarul morţii lui Caragiale), când Sică Alexandrescu avea să reia O scrisoare pierdută (cu Carmen Stănescu în Zoe) şi O noapte furtunoasă, îl distribuia pe Birlic în rolul Coanei Efimiţa din Conu Leonida faţă cu reacţiunea. Partener îi era Alexandru Giugaru.

gradina union caragiale


În prima parte a anului 1951 (25 aprilie), iese la rampă D’ale carnavalului: Alexandru Giugaru (Iancu Pampon), Marcel Anghelescu (Iordache), Niky Atanasiu (Nae Girimea), Radu Beligan (Catindatul), Cella Dima (Didina Mazu), Carmen Stănescu şi Maria Voluntaru (Miţa Baston), Grigore Vasiliu-Birlic (Crăcănel), I. Horaţiu (Un ipistat), Maria Grecescu (O mască). După nici 10 luni, în 4 februarie 1952, O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea. Distribuția primei piese era: Marcel Anghelescu (Nae Ipingescu), Alexandru Giugaru (Jupân Dumitrache), Silvia Dumitrescu (Veta), Eugenia Popovici (Ziţa), Radu Beligan (Rică Venturiano), Niki Atanasiu (Chiriac), Ion Ciprian şi Constantin Dinescu (Spiridon). În Conu Leonida jucau G. Timică (Conu Leonida), Sonia Cluceru (Efimiţa), Eugenia Bame (Safta).

După o lună, în 2 martie 1952, Momente (Lanțul slăbiciunilor, Petițiune, Căldură mare, CFR, Diplomație, Amici, Situațiune, Cadou, Despre cometă, Five o’clock), dramatizare de Sică Alexandrescu, muzică de scenă de Emil Bobescu, aducându-i la rampă pe Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Mircea Demetriad, Alexandru Diaconescu, Cella Dima, Ion Finteşteanu, Al. Giugaru, Niculescu-Buzău, Birlic. Spectacolul cuprindea și D’ale carnavalului, cu aceeași distribuție din 1951.

În 1953 O scrisoare pierdută este ecranizată cu aceeași distribuție de la Teatrul radiofonic și din spectacolul care se juca la Național. Pe generic se menționează că filmul este realizat după montarea de pe scena Teatrului Național «I. L. Caragiale» din București. Regia artistică este semnată de Sică Alexandrescu și Victor Iliu, imaginea: Andrei Feher, sunetul: Victor Cantuniari, decoruri: Giulio Tincu, regizor secund: Elena Negreanu.” – Costin Tuchilă, Sică Alexandrescu – vocația capodoperei, Revista Teatrală Radio, 6 august 2014.

Radu Beligan: ”Sică Alexandrescu se trezea în primele ore aleRADU BELIGAN TANAR dimineţii şi până noaptea târziu nu mânca, nu bea şi nu visa decât teatru. Teatrul era la el o necesitate atât de obsesivă cum e foamea, setea sau dragostea. S-a născut în teatru, a trăit în teatru şi a murit cu mâna pe condei, lucrând la punerea în scenă a piesei cu care trebuia să deschidă noua sală a Teatrului Naţional din Bucureşti. Imaginea lui coincide în memoria mea afectivă cu această putere neobosită de muncă. Avea vocaţia creaţiei, neastâmpărul căutării, voluptatea construcţiei. Îmi amintesc nopţile de iarnă din strada Precupeţii Vechi când lucram la pregătirea acelui spectacol extraordinar care a fost Revizorul, nopţile de vară la Eforie, când asistam ca învăţăcel uimit de magicianul maestru la redactarea caietului de regie al Scrisorii pierdute, zilele de la Predeal, în timpul războiului, când teatrele erau închise, dar noi traduceam piese pentru proiectele care aglomerau agenda lui încărcată. Îl văd la arlechin, la Teatrul «Sarah Bernardt» urmărind cu inima bătând la carotidă spectacolul cu piesa lui Caragiale, care a uluit publicul.”

florin_piersicFlorin Piersic: ”A format generaţii aurite de slujitori ai scenei, a clădit un secol de teatru românesc. Deschid cortina şi nu-l mai văd, deschid fereastra şi nu e nicăieri, nici în lume, nici printre coloane. Nu-mi pot refuza mândria, norocul şi şansa mea eroică de a fi cunoscut, de a fi fost cel care încă de la spectacolul de absolvire al Institutului de Teatru cu Peer Gynt să fiu tras de o parte de Sică şi lovit peste obraz, pentru ca mai târziu, colegii Naţionalului să-mi spună, că acest gest era, de fapt, ceva rar, dar semnificativ, însemnând dragoste, simpatie, preţuire.
Câţi aşteptau această palmă? Nu pot uita turneul cu Şoarecii la Braşov, când seara am găsit în cabină pe măsuţa de la machiaj, o scrisorică, o ciocolată, o cafea, lăsate acolo de maestrul Sică. Să mă consider numai elevul lui, dar de ce numai atât? De ce n-aş recunoaşte că sunt ca un fiu al lui? Stau înalt şi drept, am pentru tine această floare albă şi-ţi promit să ţi-o ridic în fiecare seară în rugăciunile mele, ca să-ţi fie lumină şi să-ţi fie somnul frumos!” (Revista „Cinema”, 1973)

carmen stanescuCarmen Stănescu: “Am lucrat cu marele om Sică Alexandrescu. Nu dădea niciodată greş când încredinţa un rol unui actor. Era un iscusit culegător de talente, pe care ştia să le pună în valoare. Îl adoram şi adoram repetiţiile cu el, datorită hazului copleşitor cu care împodobea orice indicaţie. Îmi amintesc ce mult aprecia maestrul Sică gluma de bun-gust, chiar atunci când repetiţia era întreruptă de către unul din aşii gagurilor şi al bancurilor, cum era Birlic, de exemplu. Ei bine, toată repetiţia ce urma era presărată cu râsetele noastre de aducere aminte a acelei năzbâtii spuse sau făcute de uluitorul mare comic. Câteodată îl scoteam din sărite pe maestrul nostru drag şi atunci pur şi simplu ne cârpea – avea o plăcere să-i tragă pumni lui Marcel Anghelescu, care era de-o robusteţe demnă de invidiat. Mă întrebam cu groază ce ar fi fost să-i aplice acelaşi tratament lui Radu Beligan.
Maestrul Sică avea grijă de actori ca de copiii lui şi îi răsfăţa. În turneele numeroase de peste hotare sau din ţară se mândrea cu noi, prezentându-ne oficialităţilor, observând să nu ne lipsească nimic, să fim bine cazaţi, să ne putem odihni în cele mai bune condiţii, ştiind ce efort trebuia depus şi ce emoţii ne consumau în înfruntarea grelelor spectacole.
Ca pe mulţi actori pe care i-a iubit, maestrul Sică nu m-a abandonat nici o clipă, acordându-mi preţuirea lui şi dăruindu-mi cu toată încrederea roluri după roluri pe scenă şi în film.” (Carmen Stănescu, Destăinuiri).

Teatrul Național de Televiziune este un proiect al Casei de Producție a TVR, difuzat pe canalele TVR și online pe www.tvrplus.ro. Producător coordonator: Demeter András István.

logo-revista-teatrala-radioVezi și: Arhiva rubricii Teatru TV 

Arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea 

Arhiva Caragiale

costintuchilaTEATRU TVaimee iacobescu,alexandru giugaru,Amici,birlic,Cadou,căldură mare,caragiale,carmen stanescu,cella dima,CFR,coca andronescu,conu leonida fata cu reactiunea,costache antoniu,Despre cometă,Diplomație,eugenia popovici,Five o’clock,ion fintesteanu,ion vova,Lanțul slăbiciunilor,marcel anghelescu,Marga Boureanu,mihai fotino,mircea constantinescu,montari caragiale sica alexandrescu,o scrisoare pierdută,O seară la Union,Petițiune,radu beligan,revizorul,sandu sticlaru,Sică Alexandrescu. În distribuție: Marin Moraru,Situațiune,stela popescu,Tanţi Soviani,Victor Moldovan
Casa de Producție a TVR vă propune în această săptămână actori îndrăgiți și un dramaturg român mereu contemporan: Gala schițelor lui I. L. Caragiale, spectacol realizat de TVR în anul 1971. Regia: Sică Alexandrescu. În distribuție: Marin Moraru, Marcel Anghelescu, Victor Moldovan, Mihai Fotino, Sandu Sticlaru, Radu Beligan, Aimée...